Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Adevarul si numai Adevarul!

Chris Miller un detectiv din ziua de azi de Michael Cutui

(Continuare din numarul precedent)

- Alo Chris. Unde esti acum? se auzi vocea lui Helga

- Sunt la Timisoara, nu pot vorbi acum te sun eu mai tarziu.

- Am vrut doar sa-ti spun ca poimaine vin acasa, cu avionul.

Chris remarca ca spusese acasa si nu la Bucuresti ca de obicei.

- Ma bucur foarte mult.

- Vii sa ma iei?

- Bine inteles.

- Mi-e tare dor de tine.

- Si mie. Deci pe poimaine.

Intra in birou. Doctorul il astepta cu un pahar de whisky in mana.

- Vreti si dumneavoastra unul? E un „irlandez" excelent.

- Da cum sa nu. Am vorbit cu doamna Pascu.

- Poftim?

- Am vorbit cu doamna Pascu care mi-a confirmat legatura.

Doctorul ramase blocat, cu sticla suspendata deasupra paharului.

- Atunci, ce vreti de la mine?

- A stiut profesorul de afacere?

- Nu cred, adica sunt sigur ca nu.

- Si sotia dumneavoastra?

- Nici ea, de altfel singura care a stiut ceva a fost asistenta mea, sau mai bine spus, fosta mea asistenta. Rodica a fost intr-o criza si eu am consolat-o, asa ne-am apropiat, dar amandoi ne-am dat seama la timp ca a fost o greseala si am pus capat relatiei.

- Stiti ceva ce ar putea sa ne ajute mai departe?

- Nu cred, cand am ajuns acasa Marin inca traia.

- De unde stiti?

- De la noi din dormitor se vede tot frontul din spatele casei lor si cand m-am dus in pat am vazut usa de la birou deschisa si cineva care se misca in interior.

- La cat a fost asta?

La douasprezece si cinci minute.

- Asa de precis?

- Am un ceas cu proiectie, care imi proiecteaza ora pe tavan, asa ca stiu intodeauna cand ma culc si cand ma scol.

- Poate usa era inchisa.

- Nu. Era deschisa, sunt sigur perdeaua flutura.

- Si cine se misca?

- Asta nu pot sa vad de la mine din dormitor, am vazut doar o silueta, atata. Cred ca era Marin, dar nu pot sa spun nimic sigur.

Se reintoarsera in sufragerie, unde avocatul era la al treilea pahar cu vin si povestea o anecdota dupa alta.

- Mergem Ticule? intreba Chris.

Isi luara ramas bun de la gazde si se suira in masina.

- Marga ne asteapta la cina. Unde e companionul tau? Sa vina si el.

Afara se intunecase, Chris se simtea obosit dar nu putea sa refuze. In curand se oprira in fata casei avocatului. Il cauta pe Titus dar acesta isi decuplase mobilul, nu raspundea decat casuta postala a abonatului.

Avea un SMS de la Baptiste.

„Monsieur Silviu" este cunoscut la cazinoul „Table Vert". A jucat pe sume mari, la un moment dat cazinoul nu i-a mai dat credit, avea datorii prea mari. Dupa un timp, le-a platit cash. Despre provenienta banilor, cei de la cazinou nu stiu nimic, doar ca nu erau falsi. In ultimul timp, mai vine, dar joaca moderat. La ora asta are doar o datorie de vreo 3.000 de Euro".

Saraca Anca, gandi Chris, Silviu nu se va potoli niciodata.

Intra in casa dupa avocat.

Cap. 5

Ceasul desteptator de voiaj incepu sa sune.

Chris deschise ochii si vazu ca era ora sapte.

Cu parere de rau se scula si se indrepta spre baie.

Cand fu gata, il scula pe Titus si se duse in bucatarie sa faca cafeaua.

Dupa un sfert de ora stateau amandoi cu cate o ceasca de cafea in fata si incercau sa-si revina. Chris rupse tacerea.

- Cum te-ai distrat aseara in „casa dragostei", intreba zambind.

- A fost in regula.

- Sper ca nu o treci la diurna.

- Deci, profesorul Pascu, a frecventat casa respectiva pana anul trecut in august, apoi o jumatate de an nu a mai dat pe acolo si a revenit in primavara asta dar acum mult mai rar. Pot sa trec socoteala la diurna?

Chris incepu sa rada.

- Da oricum. Cum ai spus, pana in august si din nou din februarie, dar mai rar.

- Da asa.

- Au fost probleme?

- A fost un client normal. Nu de acolo bate vantul.

- Nici eu nu cred ca asta e cheia afacerii. Astazi te rog du-te la tipografie si afla de ce numele lectorului Mihai Orasanu nu a aparut pe lucrarea asta.

Ii intinse o hartie cu titlul lucrarii premiate.

- Vezi ca e la secret, deci ai grija cum faci sa ajungi la sursa.

- Da stiu, relatiile, se face. Care e programul tau?

- La noua ma intalnesc cu asistenta, Oana Dima, la „Violeta" sau cum i-o zice acum, in centru. La zece ma intalnesc tot acolo cu Anca Fagarasan si pe urma o sa vad. Suna-ma daca ai ceva.

In secretariat suna telefonul. Titus se duse si ridica, spuse de doua ori, da, da, apoi puse receptorul in furca si se intoarse la bucatarie.

- A fost un capitan Popa, a spus sa-l anunt pe domnul avocat ca a venit raportul autopsiei. E la el pe birou.

- Asta e bine. Poate acum aflam in sfarsit mai mult.

Ii telefona lui Ticu si-l ruga sa se duca sa ia raportul iar apoi sa se intalneasca cu el la „Violeta".

La ora noua fix Oana Dima se aseza pe scaunul din fata lui la cofetarie.

- Buna ziua. V-am recunoscut imediat dupa descrierea facuta de domnul avocat Dobrescu la telefon.

Chris se scula si-i intinse mana. Intr-adevar, frumoasa fata, gandi el, dar de spus, spuse.

- Ma bucur ca ati acceptat sa va intalniti cu mine.

Dupa ce facura comanda Chris incepu sa puna intrebari.

Povestea despre seara de sambata, coincidea cu ceea ce auzise pana acum de la ceilalti. Numai ca dupa ce plecase de la petrecere in loc sa se duca acasa, ea se dusese la o prietena unde ramasese peste noapte.

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page