Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Un copil taie cu foarfeca un fir de apa!...


     Casa de Licitatii Artmark a lansat, inca de miercuri, 21 septembrie, o invitatie jurnalistilor pentru a-i familiariza cu conceptele evenimentelor care deschid acest sezon al pietei de arta, in speta, Licitatia Romania Regala, care, evident, invita la revalorificarea trecutului, aflandu-ne in preajma frumoasei aniverari a zilei de nastere a Majestatii Sale Regele Mihai I, precum si Licitatia de Impresionism si Postimpresionism. Cei prezenti au putut urmari prelegerile sustinute de istoricul Adrian Cioroianu - istoric si analist al perioadei interbelice - si Mircea Alexandru Hortopan, director-adjunct al Muzeului National Peles, care si-au declarat admiratia fata de episodul monarhiei romanesti si pentru colectia impresionanta de obiecte rare pe care licitatia o scoate la iveala, colectie care transforma Licitatia Romania Regala intr-un eveniment cu o consistenta dimensiune memorialistica si culturala.
Obiecte superbe. Bijuteriile, obiectele rare de argintarie sau portelan, armele, cartile sau operele de arta, legate intr-un fel sau altul de destinele membrilor familiei regale si ale aristocratiei din Principate, precum si filmul cu imagini de epoca proiectat in cadrul intalnirii cu presa i-au purtat pe participanti intr-o incursiune in perioada istoriei Romaniei care starneste cele mai multe nostalgii. Ma indoiesc insa ca, la licitatia din 27 septembrie, romanii – chiar cei cu buzunarele doldora – se vor repezi sa investeasca in splendorile expuse, stiut fiind faptul ca cine are si nu cumpara... fotbal isi baga banii in aur. In vreme ce, in afara granitelor, altii... cu bani investesc, pe termen lung, in opere de arta a caror valoare creste in timp!
Deunazi, reintalnindu-ma cu un bun prieten de pe piata artei, demult plecat din tara, si intrebandu-l cum ii merge, mi-a dat raspunsul pe care, de altfel, il intuiam: „Foarte bine - acolo, acasa insa ma intorc doar cand ma razbeste dorul! Aici as muri de foame.” Fara comentarii! In tot acest timp, in pofida crizei, mondiale deja, cum spuneam, colectionarii straini investesc in arta. Stiu ei ce stiu, mai ales ca mecenatii nu sunt fosti talhari nedovediti ai Europei de Est, ci oameni cu carte, care si-au castigat averile in mod cinstit. Fiindca… se poate! Cu greu, cu truda, cu nopti nedormite…, cu asteptari, cu riscuri, chiar se poate!  Iar artistii nostri, extraordinari, unii dintre ei, merita investitia. Acolo sus, pe la Ministerul Culturii romane, stie despre ei cineva? Si, daca stie, se misca? As!
La 33 de ani, Mircea Cantor este unul dintre cei trei artisti romani, printre care si Brancusi, care au lucrari expuse la Muzeul de Arta Moderna din Paris! Cei mai multi dintre romani au aflat despre el abia urmarind Gala clujeana „Zece pentru Romania”.
„Sa luam cazul lui Mircea Cantor! – scria, totusi, Cristian Neagoe, inca pe cand nu era criza, in «Luni, Revista deschisa a studentilor in filosofie», nr. 6, 20 feb. 2006 - Ati auzit cumva de Mircea Cantor? Stiati ca e singurul artist roman in viata care expune la Centrul Georges Pompidou din Paris? Ca are doar 28 de ani si e reprezentat de Galeria Yvon Lambert (Paris, New York)? Ca s-a nascut in Oradea si ca si-a facut studiile academice in Cluj? Ca a luat, in 2004, Premiul Paul Ricard, cel mai important premiu francez acordat tinerilor artisti? Ca e co-editorul revistei de arta contemporana «Version» (n.n. – impreuna cu sotia sa, targumureseanca Gabriela Vanga, absolventa a Liceului de Arta de aici)? Dar de «Version» ati auzit? E o revista romaneasca ce se gaseste in mai toate galeriile de prestigiu din lume. Desigur, nu si in Bucuresti (in galeriile UAP, cu siguranta, n-o s-o vedeti). In orice caz, Mircea Cantor a parasit Romania imediat dupa terminarea facultatii, facand autostopul cu o pancarta alba, al carei mesaj nescris ar fi putut fi «Du-ma oriunde, in orice directie!». In numai cativa ani, Cantor isi creeaza legaturile de care are nevoie pentru ca proiectele sale sa fie bagate in seama. Si spune deschis ca n-ar fi reusit asta in Romania (...)”.
„Un zambet gratuit” este a doua expozitie a artistului in New York, deschisa la data de 6 septembrie 2007, continuand pana la data de 1 Octombrie, la Galeria de arta Yvon Lambert. Lucrarea expusa in aceasta expozitie personala este o pusculita din teracota, in forma unui cosciug, care provoaca vizitatorii sa participe la experiment prin donarea de monezi. De la New York artistul ajunge in Washington, DC, la muzeul Hirshhorn din inima capitalei americane, unde, incepand cu data de 17 septembrie, Mircea Cantor va expune filmuletul «Departure», realizat in 2005, care va rula continuu in timpul orelor de vizitare ale muzeului” (Madalina Corina DIACONU, „Mircea Cantor in New York si Washington DC”).
 „Creste cota artistilor romani contemporani pe piata de arta internationala” – ne atentiona, in 2008, dealer-ul de arta Mihai Pop. In 2005, Mircea Cantor a realizat seria de 20 de sculpturi cu titlul «Porumbul de cristal», in marime naturala, care se vinde cu 4.000 de dolari americani de catre galeria Yvon Lambert. Tot in 2005, «Still from Deeparture», video-ul color, mut, de 2 minute si 43 de secunde, filmat pe pelicula de 16 mm si transferat pe DigiBeta, a fost pus in vanzare de aceeasi galerie cu pretul de 25.000 dolari americani.” Filmuletul lui Cantor este o examinare a unui dans in suspans, daca-l putem numi asa, dintre un lup si o caprioara inchisi intr-o galerie. Artistul roman expusese, inca din 2006, si la Muzeul de Arta Moderna din Philadelphia, la Palatul Tokyo din Paris, Muzeul de Arta Walker din Minneapolis, Muzeul de Arta Contemporana din Chicago, Galeria de Arta Moderna si Contemporana din Bergamo (Italia) si Muzeul de Arta din Tel Aviv (Israel).
 „Pretul lucrarilor lui Mircea Cantor si Victor Man este, sa spunem, de zeci de mii, respectiv mii de euro”, afirma Mihai Pop, care detine Galeria Plan B din Cluj si Berlin. De altfel, in perioada 30 octombrie-3 noiembrie 2008, la Art Forum Berlin din 2008, Galeria Plan B ii reprezenta pe artistii: Adrian Ghenie, Ciprian Muresan, Navid Nuur, Miklos Onucsan, Serban Savu si Gabriela Vanga. Va reamintesc: frumoasa si talentata Gabriela Vanga este fiica lui Gheorghe Vanga, presedintele „Mioritei” si al ansamblurilor „sireagul”, absolventa de „Andreescu”, sotia lui Mircea Cantor si... proaspata mamica a celui de-al treilea baietel! Sa le traiasca. Deocamdata - aveam sa aflu de la Gicu Vanga, prieten al meu si fericit bunic (la cub!) -, ajutata de frumoasa Nelly, tripla bunica, se ocupa de cel mai mic in casa lor de la Tel-Aviv (in apartamentul de la Paris e prea multa agitatie!). Bravo!
In perioada 13 septembrie - 9 noiembrie 2008, expozitia lui Mircea Cantor, „The Need for Uncertainty/ Nevoia de incertitudine”, la centrul de arta contemporana Arnolfini Bristol (Marea Britanie), unul dintre cele mai renumite din Europa, includea o poarta de lemn din Maramures. „Acoperita cu foita de aur, poarta este sculptata cu motivul ADN, simbolizand viata si, totodata, notiunile de certitudine si control. O fotografie a unui trunchi de copac sculptat intr-o padure din Transilvania si un covor zburator cu motive reprezentand ingeri si aeroplane sunt alte elemente ale expozitiei, prin care artistul mediteaza asupra coexistentei lumilor, asupra libertatii si limitelor sale”. Sa precizam ca Mircea Cantor s-a nascut la Oradea, in 1977. Radacinile maramuresene se rasucesc greu si nu se pot rupe, orice-ai face! „Prin lucrarile sale se strecoara in viata cotidiana redand prin gesturi aproape imperceptibile rutine binecunoscute. Pretinse certitudini sunt puse sub semnul intrebarii si in acelasi timp afirmatii clar definite sunt evitate in mod deliberat. (...) Prezentat in Franta si Statele Unite de reputata galerie Yvon Lambert, Cantor si-a contruit o solida reputatie prin aparitiile succesive la bienalele de le Venetia (2003) si Berlin (2006), la muzeul de arta din Philadelphia (2006), in Reims (2007) sau Oxford (2008). Considerat ca una din revelatiile artistice est-europeene din ultimii ani, Cantor este un artist complex ce jongleaza cu abilitate intre tehnici de exprimare vizuala foarte diferite: lucrari in text, filme, video, editari.
Traind intre Romania si Franta Mircea Cantor coordoneaza, alaturi de Gabriela Vanga, revista franco-romana de arta experimentala «Version»” (Adrian Rachieru, Lausanne). Ce ar trebui sa stim despre el ? „Am inceput de foarte mic, atunci cand ma jucam cu traforajul. Ulterior am urmat cursurile Licerului de Arta din Oradea, in special cele de pictura, sculptura, ceramica si grafica. A urmat examenul de de admitere la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti, insa am picat, din fericire (zambeste). Asa am ajuns la Cluj la Academia de Arte, cum se numea atunci. La Cluj am urmat sectia Foto/Video. Spre finalul anului doi am inceput sa expun. Tin sa mentionez ca pe mine nu m-a format scoala. In toata aceasta perioada mergeam cu lucrarile mele din casa in casa la artistii importanti din Romania. Le bateam la usa si-i intrebam ce parere au despre lucrarile mele. Unii ma scoteau afara, altii acceptau sa-mi vorbeasca, insa important e ca, la final, m-am imprietenit cu toti. Cel mai mult imi placea sa fiu criticat, tocmai pentru ca critica e productiva. Faceam lunar naveta la Budapesta pentru a vedea expozitiile pe care noi nu le aveam si care putea fi vazute in realitate, nu in jurnale. (...) Pentru ca am participat la o emisiune TV in care i-am criticat pe profesorii mei din Cluj, relatiile mele cu acestia au devenit foarte incordate. In anul II, in perioada sesiunii, un profesor din Nantes a venit pentru un seminar la Cluj. Dupa ce i-am prezentat lucrarile, mi-a spus ca obligatoriu trebuie sa vin in Franta pentru masterat. Am plecat direct din sesiune, am dat examenul si am fost admis la master fara a avea licenta. (...) Prima mea expozitie in Franta am avut-o in 2001, la Muzeul de Arta Moderna din Paris. Practic, de acolo a inceput totul. In publicatia Art Forum din acel an s-au facut recenzii la lucrarile a 10 artisti contemporani din lume, printre care si eu. In 2004, am primit premiul pentru tanarul artist francez al anului, o lucrare fiindu-mi achizitionata si expusa la cel mai important muzeu de arta contemporana din Paris. In 2005, am avut prima expozitie la New York cu lucrarea «Lupul si caprioara». Au urmat epozitii la Bienala de la Berlin in 2006 si MoMA (Museum of Modern Art New York)”.
Lucrarea care considera ca il reprezinta este... „un filmulet de o secunda, in care un copil taie cu foarfeca un fir de apa. Nici macar nu te intrebi de ce incearca sa realizeze imposibilul...”
MARIANA CRISTESCU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page