Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

A dat totul si n-a cerut nimic!



 La 8 februarie 1991, cand in Sala Polivalenta din Targu-Mures, in entuziasmul acela general al romanilor, era sarbatorit, in prezenta celor 10.000 de membri si admiratori din toata tara, un an de la nasterea Uniunii Vatra Romaneasca, speranta si efervescenta nationala, Radu Ceontea - presedintele UVR si senatorul PUNR de Mures - impreuna cu ceilalti membri din conducerea miscarii noastre de suflet (dr. Zeno Opris, dr. Silviu Petru Olariu, av. Vlad Adrian Casuneanu, scriitorul Valentin Borda, ec. Ioan Moldovan), imi dadea urmatoarea declaratie  pentru ziarul „Cuvantul liber”: „Privind retrospectiv, dupa un an de la infiintarea Uniunii Vatra Romaneasca, sunt stapanit de o stare contradictorie: pe de o parte, mi se pare ca s-a intamplat ieri, pe de alta parte - prin puterea pe care Uniunea o are  -, mi se pare ca am mostenit-o din mosi-stramosi. Din aceasta stare contradictorie se cristalizeaza un adevar care e bine sa fie spus cu prilejul acestui moment aniversar: Uniunea Vatra Romaneasca a existat in inimile stramosilor nostri, a mocnit secole dupa secole, de aceea este veche cat istoria romanilor. Dar, izbucnind prin noi, are tineretea fara batranete si prospetimea amintirilor precum cele din ziua de ieri. Asa va trebui sa ramana: infipta, cu radacini adanci, in pamantul in care dorm stramosii nostri, si plina de vigoarea tineretii pe care, perpetuu, viitorul i-o garanteaza”.
Ma intorc in timp, apeland la documentele irefutabile, la o scrisoare, trimisa printr-un membru al Vetrei Romanesti din Brasov, la 18 aprilie 1990, pe care mi-am gasit-o, a doua zi, pe biroul din redactie. Cateva randuri lasate in diagonala unei pagini, cu scrisul acela inconfundabil, amintind de acea „stare contradictorie” invocata la implinirea unui an de la nasterea Vetrei. O redam integral: „Draga Lazare! Cu durere iti scriu si te rog sa intelegi ca Uniunea Vatra Romaneasca a fost tradata. Tentative au mai fost. Nu au reusit! Acum s-a pregatit o tradare morala. Te rog sa te intelegi cu cei care aduc la tine un articol si te rog sa-i ajuti sa fie invulnerabili, dar vehementi. Las totul la discernamantul tau. Atunci cand vei citi aceste randuri, eu si Sabau (n.a. – avocatul prof.univ.dr. Ioan Sabau Pop) vom intemeia cateva Vetre Romanesti in America. Te imbratisez, Radu Ceontea”. Randuri ca o premonitie! Temerea lui Radu nu s-a materializat atunci, insa au fost mai multe incercari de dezmembrare a ei, din interior si din exterior, dar, din fericire, acestea au esuat. Totusi, Vatra a iesit slabita din aceste incercari de dezbinare a romanilor.
Si a venit si 15 martie 1990, data nasterii puiului Vetrei, PUNR (Partidul Uniunii Nationale a Romanilor), o alta speranta a luptei unite intru aceeasi idee a apararii interesului national si a integritatii statale. Ciudat lucru, prin manariile unora din interiorul si din afara PUNR, au fost directionate lovituri dupa lovituri impotriva lui Radu Ceontea, presedinte de Vatra Romaneasca o vreme, apoi lider al PUNR, partid de suflet al romanilor, care, la alegerile parlamentare din anul 1992, intra in Parlamentul Romaniei cu 30 de deputati si 15 senatori, a treia forta politica a tarii in acel moment. Sin si acum minte, dupa atatia ani, acea superba zi de 16 octombrie 1992, cand, pe tot timpul zborului, de la Targu-Mures la Bucuresti, soseau mesajele muresenilor care, prin optiunile lor, ne-au dat un rezultat record: 127.000 de voturi! Oare care partid se mai poate mandri, azi, cu un numar asa de mare de optiuni? Evident, succesul  naste si invidie, aceasta nesuferita meteahna a omului.
Tin  minte, intr-o zi de joi, venind de la Parlament (era pe timpul Constituantei), Radu Ceontea a trecut pe la mine, in Cartierul 1848, asa cum obisnuia s-o faca, aproape de fiecare data, cand se intorcea de la Bucuresti. Parea destul de abatut. Chiar trist. La un moment dat, dupa o tacere mai indelungata, numai ce-l aud: „Lazare, ma vor trada!”. Mi s-a parut ca nu aud bine. „Cine?” – intreb, destul de contrariat. „Unii din jurul meu!” „Imposibil!” – raspund. Radule, facem, toti, parte dintr-un partid al unitatii romanesti, nu al dezmembrarii, nu al neunirii si al rupturii!” – am replicat. „Stii destul de bine parabola biblica a intamplarii la cel de-al treilea cantat al cocosului. Se vor lepada de mine, chiar unii dintre cei care se bat cu pumnul in piept ce mari romani si patrioti mai sunt ei!”
Peste catva timp doar, toate acestea aveau sa se adevereasca. PUNR a fost rupt in mai multe etape. Disparitia lui, in trepte, de pe scena politica, a fost pusa la cale si infaptuita dupa un plan dinainte temeinic pregatit. Incet si sigur! Pe la inceput s-au incaierat, unii dintre orgoliosii peuneristi mureseni, intre ei. Prea multe interese, de toate felurile, i-au pus cap in cap. Inclusiv anumite interese meschine in jurul Societatii „Columna”! Apoi, acel nefericit slogan – „Dezbina si stapaneste!” – a intervenit intre Targu-Mures si Cluj. In repetate randuri, impreuna cu alti bine intentionati peuneristi mureseni, am batut drumul Clujului, am tot urcat si coborat Dealul Feleacului, cu gandul bun de a potoli spiritele. Numai ca dihonia, blestemul dezunirii, dezbinarea au fost mai puternice decat incercarile noastre de a-i convinge, pe unii mureseni, inainte de toate, ca rufele noastre trebuie spalate in Mures, nu in Somes! Ca doar uniti, noi, romanii, putem fi puternici. La un moment dat, am fost privit ca un ciumat.
A venit, apoi, acea nefasta zi de 16 octombrie 1992 – cea de-a treia faza a dezbinarii, practic, a inceputului ruperii PUNR. Era prima zi de Parlament. Entuziasm general! Bucuria intalnirii deputatilor si senatorilor PUNR, justificata de o victorie la care atunci putini se asteptau. Ora 15. Goarna (gura) lui Ioan Gavra, cel care va face mult rau PUNR, a spart tacerea lasata la un moment dat: „Plecam, la ora 16, cu doua avioane la Cluj!”. Surprindere generala. Anunt pe nepusa-masa. In avion, Radu s-a apropiat de mine si m-a intrebat, discret, la ureche: „Lazare, tu stii despre ce e vorba?” Habar n-aveam! Totul se facea, discret, pe la spate. Radu banuia ceva... Ceva ii spunea ca se pune la cale o ticalosie. In sala de sedinte a Primariei din Cluj-Napoca, multa lume. Ioan Gavra, care, asa cum aminteam ceva mai sus, a facut atata rau acestui partid, era maestru de ceremonii in acea zi. El si Valeriu Tabara au pus totul la cale. Intr-un fel, se vedea cat de colo ca zarurile erau aruncate! Zadarnice au fost incercarile  mele sa temperez o cabala nenorocita. Desi votul a fost secret, am aratat tuturor, la vedere, buletinul meu de vot, cu optiunea pentru Radu Ceontea. Daca memoria nu  ma inseala, erau 46 de voturi pentru Radu Ceontea. Majoritatea erau pentru Gheorghe Funar. Nu peste mult timp, Radu Ceontea si-a dat demisia din PUNR, partidul pe care l-a condus, la a carui nastere a contribuit hotarator intr-o perioada a obrazniciei UDMR-iste, ajunsa dincolo de orice inchipuire. Consider, este o parere personala, ca Radu Ceontea a gresit atunci, plecand din PUNR. Lupta trebuia continuata pe baricada peunerista. Locul lui, de luptator pentru cauza nationala, era in interiorul PUNR. Pe Radu Ceontea si PUNR i-au tradat romanii, unii dintre ei optand, pana la urma, pentru gasti de afaceristi si mafioti, dand astfel, de pamant cu un partid al nostru, al ardelenilor, devenit national, cu parlamentari din Mures, Bucuresti, Giurgiu, Covasna, Iasi, Suceava, Timis, Maramures, Sibiu, Alba, Bistrita-Nasaud, Bihor, Arad, Ploiesti, Constanta, Calarasi, din alte parti ale tarii. Tonul, bineinteles, l-au dat tot unii dintre „sefii” care l-au dus la pieire, indiferent daca, inainte de 1989, unii aveau sau nu grade ascunse sub camasa, dand bir cu fugitii, sarind dintr-o barca politica in alta. Fostii lideri ai PUNR, care l-au vandut pe Radu Ceontea, buni cataratori in alpinismul politic, care se laudau ce mari aparatori ai „interesului national” sunt, au fugit pe la alte partide. De pilda, chiar presedintele PUNR, Valeriu Tabara, Valentin Iliescu, Nicolae Bud, ajunsi, ca politicieni declarati de stanga, in tabara Dreptei! Oare despre ce „interes national” mai poate vorbi cel care a tradat atunci cand i s-a aruncat o ciozvarta, izbind in PUNR? Cine tradeaza o data o face si a doua, si a zecea oara!
Retras in sine, Radu Ceontea nu mai avea incredere in nimeni. Isi regasea linistea in pictura. Nu peste mult, aceiasi Gavra si Tabara, ajutati indeaproape de fostul director al SRI, Virgil Magureanu, vor reusi sa-l inlature si pe Gheorghe Funar. Scopul, acela al distrugerii programate a PUNR, era atins! Pe scaunul de presedinte s-a urcat Valeriu Tabara, cel care se jura si-si facea cruce ca el va fi cel care va parasi ultimul PUNR. N-a fost asa! Imediat ce, muscat din toate partile, inclusiv de Ion Iliescu, PUNR n-a mai intrat in Parlament, Tabara i-a intors imediat spatele si, oportunist si traseist, a sarit in barca PDL, de atata drag fata de domnul Traian Basescu. Aceasta-i istoria cresterii si descresterii PUNR!
Timpul tace si trece. Despre Radu Ceontea se vorbea tot mai putin, apoi, incetul cu incetul, a fost dat cu totul nedreptei uitari. Vecinii spun ca era hartuit, amenintat mereu, sa paraseasca apartamentul, cu doua camere, de pe strada Stefan cel Mare, deasupra caruia avea si atelierul. Un targumuresean a fost, din umbra, martorul ocular al plecarii lui. Noapte. Intr-un camion a incarcat, precipitat, foarte putinul lui avut: mobila modesta si cateva tablouri. Era tot ce avea un fost lider de partid si de Vatra Romaneasca. S-a pierdut, inghitit de intunericul noptii si al nepasarii celor din jur. Pleca intr-o directie necunoscuta, ca un anonim, oarecare, fostul presedinte al Uniunii Vatra Romaneasca si al PUNR. Trei saptamani nu s-a mai auzit de Radu Ceontea. Intr-un tarziu, un prieten a aflat ca a oprit, in dricul noptii, intr-un sat de pe langa Sibiu. Dimineata s-a prezentat la primar, i-a spus cine este, si l-a rugat sa-l ajute. Daca are, cumva, vreo casa parasita... Era una, la margine de sat. Om harnic, bun si recunoscut gospodar, Radu Ceontea a amenajat casa din Dabarca. Spun unii, iar legenda se naste si din relatari de acest fel, ca traia din ce si cum putea: aduna ciuperci, fructe de padure, pentru existenta zilnica. Si, deodata, ca un trasnet din senin, aflam ca Radu Ceontea, cel care, asemenea altor peuneristi, a dat totul si n-a cerut nimic, nu mai este! S-a stins, intr-un total anonimat, intr-o clinica de cardiologie din Targu-Mures. Cumplit! Singurul ziar din Romania care a marcat momentul trecerii lui la cele vesnice, a unui mare artist, patriot roman, sef de Vatra Romaneasca si PUNR, intelectual de inalta tinuta si luptator pentru cauza nationala, a fost „Cuvantul liber”. In rest, nici macar un cuvant! Redam aici cuvintele doamnei Mariana Cristescu, „In memoriam Radu Ceontea”, aparute in „Cuvantul liber” din 15 decembrie 2006, reluate de domnul Gheorghe Funar, la 19 decembrie, in Senatul Romaniei: „Radu a plecat sa picteze ingeri, ori, poate, chiar pe Dumnezeu. Culori va avea de-acum berechet, din curcubeu, iar casa – cerul senin. Niciun spin nu-i va mai zgaria cupa cu vinul-pelin, nicio tradare nu-l va mai latra. De-a dreapta Marelui Domn, cu ingerii va colinda. De-acolo, din iarba de stele, zorii cei rosii din nou ii va prinde in boabe de vis. In fata-i porti mari de aur acum s-au deschis. Deasupra-i, roua va ninge petale de crini, sagalnic vant adiind prin arini. Uitate-s durerile toate, la ultimul prag. Fie-ti odihna blanda, prietene drag!”.
Pentru mine, Radu a fost ca un frate. Pana la un moment dat, cand cineva sau ceva a intervenit, in ultimii ani, intre noi, iar relatiile oarecum s-au racit. Aminteam, ceva mai sus, cum venea de la Aeroport, dupa ce avionul il aducea de la Parlament, direct acasa la noi, in Bulevardul 1848. Indelungate, interesante discutii, pana noaptea tarziu, uneori, la care, de multe ori, participa si regretatul ec.Victor Suciu, primarul de atunci, apoi vicepresedinte al Consiliului Judetean Mures, fostul meu coleg de clasa la Liceul „Al. Papiu Ilarian”. Totusi, nu poti sa nu simti, stiindu-i sfarsitul, acel gust amar.
Radu Ceontea merita altceva! Ce mare personalitate a timpurilor postdecembriste! Cati, oare, dintre fostii peuneristi, cei pe care i-a ajutat el, intr-un fel sau altul, au sarit sa-l ajute la nevoie, atunci cand era lovit din toate partile, incoltit de haita udemerista? Cati, oare, dintre ei, azi unii milionari in euro, multi miliardari in lei, imbogatiti mai mult pe seama PUNR si ceva mai putin prin meritele proprii, i-au intins o mana la necaz? Mai ales atunci cand urmasi ai unor securisti maghiari l-au scos din apartamentul acela modest, format din doua camere? Cati dintre fostii peuneristi, azi raspanditi prin toate partidele, dupa distrugerea programata a PUNR, partidul nostru de suflet, au catadixit sa participe macar la parastasul de pomenire, la un an dupa plecarea lui Radu Ceontea dintre noi? Cati? Vreo 10! Numarati pe degetele de la doua maini! Cu toate ca anuntul a aparut in „Cuvantul liber”. Romanul uita repede si, zau, nu-i deloc bine!
Iar daca ar fi sa facem trimitere la doua destine, la un artist plastic (Radu Ceontea) si un poet (Marko Bela), ambii imbratisand si cariera politica, ce constatam? Marko Bela, satul de o sotie, divorteaza, isi gaseste nevestica mai tanara, primeste, la alegere, case, este senator, din 1990 pana azi, bogat si mereu nemultumit de cat de putine drepturi au ei, vicepremier actual al Guvernului Romaniei. Deci, omul numarul doi in Guvernul Boc! In timp ce Radu Ceontea, tot sef de partid, presedinte de Vatra Romaneasca, artist de mare forta, cu expozitii care s-au bucurat de aprecierile unor distinse personalitati in domeniu, a fost „lichidat” de toti neputinciosii din interior si – cum scria prof.univ.dr Gheorghe Dumitrascu – de o „ungurime organizata si agresiva”, inca din 23 decembrie 1989, cand UDMR, struto-camila numindu-se nonpolitica, dar forta politica, actiona la vedere. Asdar, Marko Bela, in urcus, treapta dupa treapta! Radu Ceontea – lovit nemilos, doborat la pamant, din interior si din exterior, de toti acesti pigmei postdecembristi. Un destin perfect acordat realitatii cinice romanesti, care calca, sfidator, totul in pcioare!
LAZAR LADARIU

P.S. Radu Ceontea s-a nascut la 10 noiembrie 1946, la Filea, comuna Deda, si a trecut la cele vesnice la 13 decembrie 2006, in Clinica de Cardiologie din Targu-Mures. A absolvit Facultatea de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, a fost membru UAP, redactor la revista „Vatra” din Targu-Mures. Intre anii 1990-1992 a fost senator in Constituanta, apoi, intre 1992-1996, senator PUNR independent. Presedinte al Uniunii Vatra Romaneasca si al PUNR.
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page