Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

CONSPIRATIA TACERII SAU CUM ÎSI CONSERVA PUTEREA SISTEMELE TOTALITARE



S-ar putea considera un capriciu al dictatorilor acela de a nu permite libera circulatie a informatiei, de a restrange libertatea de exprimare si cea de miscare a oamenilor, precum si de a defini un sistem de control al constiintei colective. De fapt, tinta oricarui sistem despotic consta in aservirea deplina a grupului asupra caruia isi exercita influenta si in acapararea adeziunii tuturor indivizilor ce il compun. Insa un factor determinant in atingerea acestui deziderat se afla in ceea ce se numeste "conspiratia tacerii".
Ce se intelege prin aceasta expresie? La ce face referinta? Nu este stranie aceasta cenzurare a ideilor si simtamintelor exprimate, mergandu-se pana la obsesia privind detaliile personale ale vietii fiecarui individ?
Ca orice structura sau sistem social, despotismul, sau cultul conducatorului iubit, presupune realizarea unei constiinte colective, ce are drept element central persoana dictatorului. Acest lucru presupune mutatii si salturi de gandire ce trebuie propagate de la nivelul declaratiilor propagandistice la cel de constiinta individuala prin modificarea ierarhiilor de valori si deopotriva, a modului de a gandi.
Obsesia dictaturii absolute merge pana la nivelul rescrierii istoriei, deformarii intelesului evenimentelor prezente si  jalonarii "viitorului luminos". Iar daca are ocazia, sistemul despotic va atinge si nivelul filozofic al genezei universului, materiei sau aparitia formelor de viata pe pamant. Prin contrafacere, presupunere si inventarea diferitelor supozitii, despotismul cauta intotdeauna sa se impuna, iar cand argumentele nu mai sunt suficiente, atunci se trece la eficienta exercitare a fortei brute.
Dar toate aceste eforturi trebuie sa fie dublate de o conspiratie a tacerii, adica de impiedicarea liberei exprimari, de filtrarea ideilor vehiculate in societate si de reprimarea ferma a alternativelor propuse fata de sistemul ideologic totalitar. In schimb, printr-un efort bine directionat de re-educare a indivizilor, aceasta cenzura ajunge sa fie impusa inca din frageda copilarie, inducandu-se ideea de vinovatie in cazul nerespectarii ei si de pedeapsa sigura pentru incalcarea regulii tacerii in fata absurditatii sistemului si a aberatiilor emise de catre constiinta colectiva a acestuia.
Sa nu credem cumva ca doar comunismul s-a comportat in felul acesta. De exemplu, sistemul feudal era bazat pe despotismul exercitat de rege sau de nobilime. In antichitate, cultul cezarului sau al faraonului atingea cote aberante, greu de imaginat in perioada moderna, fapt pentru care fenomenul despotic se poate spune ca a insotit intreaga evolutie a umanitatii.
Prin interdictia discutarii subiectelor "sensibile", precum si prin suprimarea opiniilor contrare, despotismul a reusit sa se mentina sub felurite forme de-a lungul veacurilor. De fapt, diferitele variante consemnate de istorie nu fac altceva decat sa confirme aceasta stranie tendinta a naturii umane de dominatie brutala asupra constiintei semenilor, de desconsiderare a drepturilor civice prin instaurarea ierarhiilor de privilegii si a claselor de privilegiati. Nu intamplator persoanele ce indrazneau sa puna in discutie publica subiectele interzise, erau in mod special detectate, urmarite si suprimate prin "convingere" sau prin forta.
In opozitie cu despotismul, democratia este axata pe egalitatea indivizilor, pe libera exprimare a opiniilor indiferent de natura lor si pe libertatea de gandire a fiecarui om. De aceea, putem spune ca despotismul este un sistem inchis, concentrationar, ce reduce libertatea individului si suprima evolutia spiritului uman, in timp ce o reala democratie permite afirmarea plenara a omului si descatusarea energiilor latente ale acestuia.
Se poate spune ca intr-un real sistem democratic, nu poate exista o conspiratie a tacerii, o ascundere a problemelor cu care se confrunta societatea si indivizii ce o compun. Dimpotriva, prin expunerea lor, problemele pot fi formulate adecvat si solutii inovatoare pot fi imaginate pentru depasirea lor prin efortul unit al intregii comunitati.
Insa cel mai adesea geneza despotismului se regaseste in cadrul unei familii rigide, in care unul dintre parinti isi exercita in mod tiranic puterea asupra membrilor ce o compun. Sau in cadrul sistemului educational, cadrele didactice excesiv de severe, precum si "gastile" de tineri constituite pe principii  de competitie si dominatie, pot deveni incubatoare in toata puterea cuvantului pentru dezvoltarea viitorilor dictatori.
Locul de munca, adunarile religioase, ca sa nu mai vorbim de intrunirile politice, ofera si ele un suport semnificativ pentru reaparitia sau mentinerea despotismului in societate distrugand beneficiile nete ale unei democratii autentice.
Revenind la subiectul initial, impunerea tacerii are drept principala consecinta suprimarea gandirii oamenilor si mai ales a variantelor alternative la sistemul opresiv. In felul acesta, puterea de influentare a acestuia este mentinuta, iar evolutia spre democratie este blocata. In mod inerent, caderea unui sistem totalitar nu aduce cu sine democratia, ci a treia stare de "organizare" a societatii si anume anarhia. De multe ori, dupa parcurgerea unui ciclu despotic urmeaza o perioada anarhica pe o durata nedefinita, fapt ce conduce la posibila basculare a sistemului social inapoi catre totalitarism. In astfel de imprejurari, charisma vreunui lider mesianic insotita de organizarea de grupuri de asalt pentru dobandirea puterii, pot readuce sistemul social intr-un despotism de facto, mai mult sau mai putin formalizat explicit. De aceea, cel mai adesea sistemele despotice alterneaza cu perioade de anarhie ce le regenereaza, ambele situatii fiind opuse democratiei, ce presupune o constructie inteligenta, progresiva si armonioasa, lucru ce presupune o relativ lunga perioada de timp.
Insa niciodata nu ar trebui sa confundam democratia cu anarhia si libera exprimare cu vorbaria goala sau cu lipsa de ordine in exprimare sau gandire. Democratia se bazeaza pe educarea indivizilor in spiritul dialogului constructiv, al solidaritatii umane, al respectului fata de ceilalti echilibrat cu cel de sine.
Proiectia la indigo a conspiratiei tacerii din regimurile totalitare o reprezinta cacofonia mediatica a anarhiei, mai precis mondenizarea si tabloidizarea comunicarii, ce isi pierde astfel continutul de valoare, locul fiind umplut de banalitati si de informatii nefolositoare, aruncate fara noima asemenea unui real bombardament informational asupra sistemului social.
De exemplu, cand vizionezi talk-show-urile de calitate indoielnica afisate pe ecranele de televiziune, cand reality-show-uri lipsite de un mesaj de valoare sau alcatuite la intamplare sunt furnizate telespectatorilor sau cand emisiunile de stiri prezinta disproportionat informatiile zilei, atunci rezultatul nu poate fi decat cel al dezvoltarii tendintelor anarhice, care mai devreme sau  tarziu vor conduce la solutia mesianica a despotismului.
In perioada de dupa 1989, Romania a intrat intr-o perioada amestecata de anarhie si de refacere a democratiei. Din nefericire, spiritul civic si democratic nu a fost suficient de puternic in contracararea anarhiei, fapt care poate conduce la intrarea intr-un nou ciclu despotic. Aici nu este vorba de anumite personalitati ce au un impact major in societate sau de charisma unor anumiti lideri, ci de un mecanism de protectie sociala, care in lipsa spiritualitatii autentice a democratiei se intoarce catre domnia ierarhiilor de forta, specifice regnului animal. Dezordinea este intotdeauna o amenintare reala pentru orice sistem social, iar autoconservarea lui obliga la una dintre cele doua variante.
Natura umana este duala, incorporand elementele regnului animal, precum si proiectia spirituala a unei deveniri transcendente catre valorile fundamentale ale binelui, frumosului si adevarului. Constructia despotica se afla intr-o stransa legatura cu ierarhiile de dominatie si supunere ale regnului animal. In schimb, constructia democratica presupune colaborare, incredere, sustinere reciproca si aplicarea "regulii de aur" a respectului fata de semeni. Astfel, in locul masculului "alfa", dominator peste turma sau a cocosului ce se impune in fata "turmei" de gaini, democratia propune egalitatea membrilor, realizarea de echipe dedicate promovarii valorilor fundamentale in aplicarea lor concreta in diferitele aspecte ale vietii.
Dialogul constructiv si critica sau judecata de valoare sunt instrumente valoroase ce trebuie cultivate in mijlocul familiei, scolii, religiei, locului de munca, precum si al miscarilor politice indiferent de orientarea lor. Acestea sunt mijloacele cele mai eficiente in contracararea efectului desertificator al anarhiei, precum si a aparitiei sumbre la orizont a conspiratiei tacerii, al semnului pus "pe frunte sau pe mana", adica in gandire si actiune, aplicat indivizilor pentru a sustine feluritele forme de manifestare ale despotismului.
Si pentru a da o conotatie generala a notiunii de democratie, ar fi bine sa ne gandim ca izvorul ei se afla in egalitatea fiintelor umane prin nastere in aceasta lume si prin statut existential inaintea Marelui Autor al tuturor lucrurilor. Din aceasta perspectiva, orice om este detinatorul de drept al demnitatii de "a fi facut dupa chipul lui Dumnezeu", iar orice demers laic sau religios ar trebui sa tina cont de acest lucru, evoluand catre o constructie democratica bazata pe sprijin si respect reciproc. In astfel de conditii, niciodata nu ar mai putea sa apara despotismul, iar anarhia ar fi contracarata printr-o ordine armonioasa, ce se perfectioneaza la nesfarsit. As dori foarte mult ca spatiul romanesc sa evolueze in aceasta directie, aceasta fiind singura solutie pentru dilemele de ordin moral, spiritual si economic ale natiunii noastre.

Octavian Lupu
Brasov, 23 septembrie 2011


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page