Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Manifestul inimii de ROMÂN – Adevarul istoric despre un tinut numit TRANSILVANIA!


(Continuare din editia precedenta)

In aceasta perioada in Transilvania au loc o serie de miscari spirituale, prin care se solicita unirea romanilor ardeleni cu Biserica Romei, fapt ce a constituit deschiderea caii spre emanciparea culturala a romanilor transilvaneni. Blajul a devenit un centru de spiritualitate romaneasca odata cu stabilirea resedintei Bisericii Romane Unite de catre episcopul Inocentiu Micu-Klein in aceasta localitate simbol, punand in acelasi timp bazele scolii Ardelene. Unele comunitati romanesti ortodoxe, in special din sudul Transilvaniei, nu au acceptat decizia sinodala privind unirea cu Biserica Romei. In general romanii din sudul Transilvaniei, Banat si sudul Crisanei, au ramas in majoritate fideli Bisericii Ortodoxe, in timp ce mare parte a romanilor din regiunile nordice ale Crisanei, Transilvaniei si din Maramures au acceptat unirea cu Roma.
Rarirea populatiei transilvane in timpul celor aproximativ 150 de ani scursi de la 1526, dupa eliberarea ei de sub suzeranitatea turceasca, a determinat Curtea de la Viena sa repopuleze tinuturile transilvane, aducand colonisti svabi si admitand romani din Moldova si Tara Romaneasca, care emigrau din cauza stapanirii fanariote. S-au  inregistrat insa si miscari ale populatiei din Ardeal in sens opus, spre Moldova si Tara Romaneasca. Recensamintele populatiei efectuate de catre Imperiul Austriac in 1712-1713 atesta existenta unei majoritati romanesti clare in randurile populatiei din Transilvania.
Intre anii 1868 si 1918, Transilvania afost incorporata partii maghiare a Imperiului Austro-Ungar. In aceasta perioada, s-au intensificat masurile discriminatorii impotriva romanilor, svabilor, slovacilor, sarbilor, croatilor (in Banat) si, spre sfarsitul secolului XIX, chiar a sasilor, datorita unei puternici politici de maghiarizare, implementata de autoritatile maghiare. Nemultumirile si opozitia multor grupuri nationale fata de politicile de maghiarizare, arata ca modelul statului nationalist nu a fost aplicabil in regiunea multietnica Transilvaniei inainte de 1918.
La incheierea Primului Razboi Mondial, in contextul prabusirii Dublei Monarhii, Ungaria isi proclama independenta, incluzand in teritoriul sau si Transilvania.
 In aceste conditii, conducatorii Partidului National Roman si romanii din Partidul Social Democrat infiinteaza Consiliul National Roman la Arad la data de 3 noiembrie 1918.
Prin actul istoric de la 1 decembrie 1918, se realizeaza visul de veacuri al romanilor si Transilvania este alipita Romaniei. Dupa unirea din 1918 cu Romania, timp de un an si jumatate, Transilvania ramane autonoma in cadrul statului roman, fiind condusa de un Consiliu Dirigent.
Intre timp, la data de 21 martie 1919 puterea in Ungaria este preluata de comunisti, care proclama Republica Sovietica Ungara, incercand salvarea unei Ungarii multinationale.
La data de 4 iunie 1920, prin tratatul de la Trianon se delimiteaza frontiera intre Regatul Romaniei si Regatul Ungariei. Frontiera din nord, cu Cehoslovacia si Polonia si in sud-vest cu Iugoslavia, se stabileste la 10 august 1920 prin Tratatul de la Sèvres, un tratat dureros pentru Romania deoarece a impus abandonarea unor romani din Maramuresul istoric si din Banat. Puterile Antantei au insistat insa pentru incheierea sa deoarece fixa frontierele intre state devenite aliate dupa incheierea Primului Razboi Mondial.
Este bine cunoscuta straduinta Ungariei, intre cele doua razboaie mondiale, de a anula Tratatul de la Trianon, considerat a fi o nedreptate istorica. Horty, conducatorul maghiar din perioada interbelica sustinea cu tarie ca Romania este „inamicul numarul unu al Ungariei, pentru ca cele mai mari pretentii teritoriale sunt impotriva ei”.
Prabusirea sistemului de aliante ale Romaniei (capitularea Frantei si izolarea Marii Britanii), in contextul ascensiunii Germaniei naziste ofera un culoar favorabil Ungariei, de a cere revizuirea fontierei cu Romania, de dupa Primul Razboi Mondial.
Astfel ca, in 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, Ungaria smulge Romaniei teritoriul actualelor judete Satu-Mare, Salaj, Maramures, Bistrita-Nasaud, Harghita, Covasna (cea mai mare parte), Mures (partial), Cluj (cea mai mare parte), Bihor (partea de nord) si parte din judetul Arad. Sudul Transilvaniei (judetele Brasov, Sibiu, Alba, Hunedoara, parti din judetele Cluj, Arad si Mures) si Banatul (judetele Timis si Caras-Severin) au ramas in componenta regatului Romaniei.
Revenirea la granitele stabilite la 1 ianuarie 1938 intre Romania si Ungaria  (frontiera stabilita prin Tratatul de la Trianon) se infaptuieste de-abia in 1947, prin tratatele de la Paris.
Iata, in linii mari, care a fost succesiunea evenimentelor istorice petrecute de-alungul veacurilor in „tara de dincole de padure” – Transilvania.

Ce fac maghiarii in Romania de astazi?
Evenimentele care se succed neasteptat in sfera politicului din Romania inceputului de mileniu III, vizand incercarile de re-maghiarizare a Transilvaniei istorice, gratie clasei politice UDMR-iste, se desfasoara nestingherite si sunt agreate si incurajate de catre guvernul maghiar. Poruncile “comanduirii” de la Budapesta sunt respectate cu sfintenie de prepusii lor in Guvernul Romaniei de azi si toate actiunile pe care se straduiesc sa le intreprinda in acest sens din 1990 incoace, stau marturie vie a luptei pentru atingerea aceluiasi “nobil” scop, de reconstituire a Ungariei “Mari”.
Suntem indreptatiti sa ne exprimam ingrijorarea fata de atitudinea si actiunile etnicilor maghiari de la putere, fata de straduinta lor necontenita de a organiza cat mai multe si mai ample actiuni in intampinarea infaptuirii re-maghiarizarii, care se manifesta in Romania acestor timpuri.
In data de 15 martie 2011, de Ziua Nationala a Ungariei, un extremist maghiar din  Miercurea Ciuc s-a dedat la un fapt incalificabil, batjocorind memoria unuia dintre cei mai mari eroi ai neamului romanesc, Avram Iancu. Asemeni hortistilor, care au dezlantuit teroarea printre romanii din Transilvania savarsind cele mai cumplite atrocitati si impartind chinuri si moarte celor care le-au stat in cale, acest criminal modern hortist, tragea spre spanzuratoare, cu streangul de gat, un trup de papusa in costum motesc, reprezentandu-l pe Avram Iancu. Cu sange rece si o meticulozitate de criminal versat, a agatat de o grinda papusa, simulandu-i spanzurarea. si asta se petrecea intr-un loc public, in centrul orasului Miercurea Ciuc, in vazul trecatorilor, copii si adulti, intr-o regiune (Harghita) infierbantata de extremismul celor care defileaza mereu cu stindardul autonomiei asa zisului tinut secuiesc pe la toate forurile nationale si internationale!
Intamplarea din 15 martie este un exemplu edificator al faptului ca maghiarii nu se mai tem de nimic, ne denigreaza pe fata, ridica steagul secuiesc pe-o institutie fundamentala, permite unui vicepresedinte al Ungariei sa se laude ca sustine autonomia.  Este o lectie de cinism fara precedent si un afront adus unui neam intreg.

Cine a fost Avram Iancu? Un mare roman, un erou al neamului si-un neinfricat luptator pentru drepturile romanilor, in propria lor tara, Transilvania.
Cu ce si pe cine a deranjat Avram Iancu (1824-1872), fiu de taran mot de la Vidra, intelectual ardelean, avocat de profesie, care a avut un rol deosebit in Revolutia Romana de la 1848 din Transilvania? A luptat doar pentru drepturile romanilor! El a fost conducatorul de fapt al tinutului tarii Motilor, din Muntii Apuseni, fiind in 1849 in fruntea armatei romanilor transilvaneni, aliata cu armata austriaca, impotriva trupelor revolutionare ungare ale lui Kossuth, impotrivindu-se proclamarii de catre acesta, a unui stat national ungar care sa includa si Transilvania.
Avram Iancu a fost „soldatul constient al ideii nationale”, a carui spada „a lovit de la inaltimea unor principii imutabile de acord cu catehismul epocii lui” – dupa cum spunea Aron Cotrus, o personalitate a literaturii romane postbelice. Avram Iancu, „veriga dintr-un lant de evolutiune universala” care s-a infatisat „de la inceput intr-o armura complexa de luptator pentru soarta integrala a unui neam”. El a avut curajul sa sustina ideile romanismului in fata imparatului habsburg Franz Iosef, sa refuze o decoratie in cabinetul acestuia si sa-i spuna: „Nu ne-am luptat pentru jucarii, vrem drepturi, Maiestate!” si sa suporte consecintele razvratirii sale impotriva asupritorilor.
Si-acum, intr-o societate romaneasca civilizata, in care sunt respectate drepturile minoritatilor nationale si poate li se permite mult prea mult fata de cat ar trebui, un extremist maghiar savarseste o fapta impardonabila, batjocorindu-ne eroul national.
Alte exmple: daca facem o incursiune prin evenimentele petrecute in Clujul ultimilor ani, ceea ce constatam ne ingrozeste! Cu prilejul asa zisei reinaugurari a statuii lui Matei Corvin - unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei, care a condus tara intre 1458 si 1490 -, fortele extremiste declarate au organizat o actiune de etalare a urii si dispretului fata de Romania, actiune clara de tip extremis fascist.
Tot la Cluj, promovarea valorilor cultural-artistice unguresti se bucura de alocarea unor sume uriase din partea Ministerului Culturii, la conducerea caruia se afla un ministru UDMR-ist, in persoana domnului Kelemen Hunor.Un exemplu clar, si destul de recent este diferenta dintre sumele alocate Operei Maghiare si cele destinate Operei Romane din Cluj in anul 2010 – marturie stau cifrele! Pentru proiectele culturale romanesti nu sunt bani, insa pentru colaborarile cu institutii de profil din Ungaria si nenumaratele delegatii efectuate in scopul schimburilor de experienta nu exista bariere financiare!
Exemplele pot continua facandu-se referire si la alte judete din Ardeal, dar ar ocupa prea mult timp pentru a le enumera.
La 25 august 2011, senatorului PSD, Lia Olguta Vasilescu, a facut o declaratie  publica, la Conferinta de presa organizata la Craiova, conform careia "extremistii maghiari se pregatesc sa emita o moneda, denumita SIC, care sa ruleze strict in tinutul Secuiesc”, criticand aspru Guvernul Boc pentru neluarea de atitudine in fata unei astfel de initiative. In declaratia sa, senatorul PSD sustine ca in judetele Covasna, Harghita si Mures "oficialii maghiari au inceput sa recunoasca faptul ca au in vedere infiintarea unei banci care ar urma sa se numeasca Siculorum Bes-Bank, denumire care vine de la tinutul Secuiesc, si care ar urma sa emita un SIC". “Este un atac direct la adresa suveranitatii statului roman!” – declara Lia Olguta Vasilescu.
Sunt multe intrebari fara raspunsuri clare si sustinute din partea celor responsabili de pastrarea unui echilibru in abordarea problemelor nationale ale statelor membre UE. Sunt multe intrebari la care proprii nostri guvernanti nu dau si nu vor sa dea raspunsurile pe care poporul roman le asteapta.
Oare acest gen de actiuni - alaturi de multe altele organizate fara teama de catre conducatorii maghiari, sustinute si finantate de catre “dispozitivul central” de la Budapesta -, ce demonstreaza ? Nu cumva ca ungurii vor din nou o Ungarie “Mare”? Vor oare o reeditare a Dictatului de la Viena?
Ungurii cred ca au drepturi pe care de fapt nu le au, si am ilustrat acest fapt prin insasi istoria Transilvaniei prezentata, in linii mari, in cele prezentate anterior. Insa ei au acea „credinta fanatica” in apartenenta Transilvaniei la regatul ungar.
Credinta noastra, a romanilor, in drepturile noastre este puternica si de netagaduit,este credinta in revolutionarii de la 1848 care au pus bazele statului roman modern, ca apoi sa-si castige independenta!
Da, aceeasi „credinta fanatica” in unitatea nationala a avut-o natiunea romana cand a fost incercata de Primul Razboi Mondial si apoi si-a implinit visul prin infaptuirea Romaniei Mari!
Nu acceptam sa stam nepasatori fata de ceea ce se petrece azi intr-o tara in care tanara generatie invata din manuale de istorie golite de continutul lor patriotic, la sugestia liderilor maghiari. Nu acceptam ca Romania sa ramana o tara fara busola si al carei scop sa se indeparteze de intereseul national!

De ce NU, Ungariei „Mari!”
Niciodata n-a existat Ungaria “Mare”, dar Romania Mare  a fost  si este o realitate istorica, nu o fantasma! Niciodata Principatul medieval ungar, plasmuire a Bisericii Catolice, nu s-a putut compara, printre altele, ca omogenitate etnica, cu Principatele Romane! Pana la evenimentele de la Mohacs, timp de 500 de ani, regii Ungariei, de origine maghiara  se pot numara pe degete, si asta spune mult! Transilvania continua sa existe alaturi de principatele – surori Moldova si Tara Romaneasca, dar Ungaria dispare, dupa 1527! Noi, romanii, existam in filele unei istorii, nu ne pot contesta dainuirea, ca natie, nici falsificatorii istoriei si nici cei care deformeaza realitatea istorica, sustinand contrariul.
Transilvania devine principat autonom dupa infrangerea ungurilor la Mohacs! Noi am avut principi ardeleni, dar trecuti la calvinism – drept urmare, in secuime s-au produs fisuri in populatia romaneasca, ponderea romanilor ajungand la un prag inadmisibil de 5%, desi natalitatea romaneasca se ridica la cote superioare fata de secuime in aceste regiuni! In statistici, toti romanii care vorbeau ungureste erau evidentiati ca unguri! De-alungul istoriei, cine si-a mai permis sa faca asa ceva cu o natie de sine statatoare, ca natia romana? Desfiintarea scolilor romanesti au produs o deznationalizare crunta iar obligarea copiilor romani de a urma scolile unguresti a avut urmari grave: "En olah vaghok" , "Eu sunt roman"! – iata cum isi declinau nationalitatea puii de roman!
Dupa incheierea aliantei celor trei natii (ungurii, sasii si secuii), cunoscuta sub denumirea “Unio Trium Nationum”, dupa Rascoala de la Bobalna si dupa “Pactul celor patru religii (catolica, lutherana, calvina si unitariana), religia ortodoxa era “tolerata” in Transilvania... Cum se poate ca religia ortodoxa sa devina “religie tolerata” intr-o vatra romaneasca in care copiii romani au fost crestinati cu multe secole inaintea ungurilor? Cum se poate ca natia romana sa fie o natie tolerata in propria ei tara, Transilvania?  Noi, romanii apartinem de drept acestui pamant!
De unde a existat (si inca mai exista) atata inversunare si ura in sufletul maghiarilor, indreptata impotriva intregii suflari romanesti din Ardeal? Ce dovada mai buna a existentei acestei uri diabolice am putea avea decat raderea de pe suprafata pamantului nostru stramosesc a celor 230 de sate romanesti in timpul Revolutiei de la 1848, cand 40.000 de romani au cazut in lupta si pagubele au depasit 30 de milioane de florini-aur?
De ce au defilat ungurii sub stindardul respectarii legii nationalitatilor, cand procesul de maghiarizare a cunoscut culmile gloriei sale pe timpul guvernarii odioase a baronului Dezider Banffi (1895-1899), proces de o virulenta neintalnita pana atunci? Respectand legea nationalitatilor au desfiintat oare si Partidul National Roman din Transilvania?
De ce romanii care au trait in suferinta multi ani sub dominatie maghiara nu au recurs la razbunare si au fost toleranti si impaciuitori, dupa ce si-au castigat libertatea, pe cand romanii care au ramas in Ungaria au suportat un regim drastic de discriminare si maghiarizare permanenta?
Exista o multime de motive care ne determina sa nu ramanem nepasatori la ceea ce se petrece in Romania si sa luam atitudine in fata celor care vor mai mult decat li se cuvine si ravnesc, fara nicio jena, la ceva ce nu le apartine si nici nu le-a apartinut vreodata. Noi nu suntem o natiune razbunatoare, suntem un popor pasnic si primitor, am trait in bune relatii cu natiile care s-au stabilit de-alungul istoriei pe pamantul transilvan, fie ca au fost unguri, sasi, secui sau alte popoare. Insa, ce este al nostru aparam cu sfintenie! Si Transilvania ne apartine, apartine Romaniei Mari si nu Ungariei iar dreptul incontestabil asupra pamantului transilvan il au si l-au avut  dintotdeauna, romanii - ISTORIA este dovada si documentele ei!

Zaharia Bala - membru al „National Republican Congressional Committee’s Business Advisory Council” din Washington D.C., medaliat cu medalia de aur Ronald Reagan de catre National Republican Congressional Committee.
Septembrie 2011

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page