Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

RUSIA AMENINTA ROMÂNIA. ROMÂNIA VA PUTEA SA AIBA LEGATURI NORMALE CU RUSIA DOAR ATUNCI CÂND SE VA SIMTI SUFICIENT DE PUTERNICA PENTRU A PUTEA VORBI DE LA EGAL LA EGAL CU MOSCOVA


La mai putin de 200 de kilometri de granita cu Romania, Armata a XIV-a ramane neclintita cu cei peste 1.000 de militari si cele 200.000 tone de arsenal militar
Rusia ameninta Romania in mai multe feluri - prin comasarea trupelor la granita de est a tarii, in Transnistria, prin parghii energetice, fiindca suntem dependenti de gazul rusesc, dar si prin instrumente mai subtile, care tin de politica si economie.
In 2008, dupa ce Rusia a invadat Georgia, nu doar Traian Basescu se temea ca Moscova ar putea provoca Romania sa intre intr-un potential conflict dincolo de Prut. In cartea „Un razboi al mintii”, editata de directorul Serviciului Roman de Informatii, George Maior, si aparuta anul trecut la Editura Rao, aceasta ipoteza este dezvoltata si intr-o alta paradigma: „Agresiunea clasica asupra oricarui stat aflat intr-o zona de de instabilitate este oricand posibila”. Altfel spus, statele isi dezvolta sisteme sofisticate de aparare, dar razboiul clasic nu trebuie subestimat, fiindca lectia pe care a vrut sa o dea Moscova Occidentului pe 8 august 2008, cand i-a atras pe georgieni in cursa si apoi i-a atacat, s-ar putea oricand repeta. In Strategia Nationala de Aparare a tarii prezenta trupelor rusesti in Transnistria apare printre principalele amenintari la adresa Romaniei. La mai putin de 200 de kilometri de granita cu Romania, Armata a XIV-a ramane neclintita cu cei peste 1.000 de militari si cele 200.000 tone de arsenal militar: 100 de tancuri, 123 de tunuri si obuziere, peste 200 de arme antitanc, 9 elicoptere, peste 100 de vehicule blindate. Pastrand controlul asupra enclavei transnistrene, Rusia tine haturile Republicii Moldova, dar, in acelasi timp, observa si enerveaza Romania. Nu intamplator Moscova a dezvoltat in Transnistria, la Sonechegorsk, un centru special de antrenament unde se pregatesc ofiteri atat pentru pentru disputele regionale, cat si pentru mentinerea pacii, fiindca pentru militarii rusi cele doua chestiuni se suprapun.
Moscova nu renunta la ultimul sau bastion armat din Europa de Est, chiar daca nu-si propune sa-l foloseasca, tocmai fiindca il poate utiliza ca forta de presiune. Cand Traian Basescu se temea in 2008 de un conflict in zona, Romania avea, dupa cum spune presedintele, doar „cateva baterii de prastii cu raza lunga de actiune”, in 2015 va avea insa un scut american de aparare antiracheta si poate pana atunci va reusi sa scape de frica de rusi.
Aceasta frica istorica a facut ca Romania sa se plaseze in relatiile cu Rusia fie de pe pozitii ostile, cum a facut Traian Basescu, incapabil sa-si ascunda antipatia, fie de pe pozitii de vasalitate, cum a facut Ion Iliescu in 1991, cand a semnat un tratat bilateral cu Moscova prin care Romania se obliga sa nu intre in organizatii ostile Rusiei, cum este si acum socotita la Kremlin Alianta Nord Atlantica.
Neizbavita de nevroze, Romania nu poate gasi deocamdata calea de mijloc sugerata de americani, aceea de a deveni o punte intre Occident si Rusia. Traian Basescu spunea, dupa revenirea din vizita pe care a facut-o la Washington, ca-si doreste „o formula de construire a increderii” cu Rusia, mai cu seama ca relatiile economice functioneaza bine, dar ca „este o linie rosie care nu se poate trece”. La fel ca si NATO, Romania are cel putin doua semne de intrebare in privinta bunei-credinte afisate de Moscova: promisiunea neonorata facuta de Rusia in 1999 privind retragerea Armatei a XIV-a din Transnistria si invadarea Georgiei in 2008.
Romania va putea sa aiba legaturi normale cu Rusia doar atunci cand se va simti suficient de puternica pentru a putea vorbi de la egal la egal cu Moscova, de pilda atunci cand scutul american antiracheta va deveni functional. In acest fel, poate ca politicienii romani vor fi mai putin atrasi de orbita Kremlinului si nu se vor mai pune la dispozitia Rusiei, cum a facut Ion Iliescu acum 20 de ani sau Mircea Geoana, care s-a dus de mai multe ori pe furis la Moscova in campania electorala din 2009 pentru a obtine sprijin. (Basarabia Literara)
SABINA FATI

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page