Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Alianta Civica la opt ani

Astazi, la mica festivitate de sarbatorire a opt ani de existenta, liderul politic descoperit, lansat si sustinut de Alianta Civica nu a fost invitat. Emil Constantinescu a fost absent.

„Impreuna cu Ana Blandiana, ar trebui sa iesim in fata natiunii si sa ne cerem iertare" a spus Constantin Ticu Dumitrescu, desi ulterior a indulcit gravitatea afirmatiei.

Reprosurile se refera la starea natiunii, la neimplinirea promisiunilor electorale, la absenta reformei morale pe care o astepta toata lumea dupa alegerile din 1996.

La sediul din Piata Amzei s-au intalnit membri fondatori ai acestui organism civic care a avut o importanta indiscutabila in demersul de democratizare a Romaniei. Mica petrecere, saracacioasa, s-a bazat pe contributiile personale ale membrilor Aliantei Civice, care au adus de acasa sandvisuri, prajituri si cateva sticle de vin. Nu s-a inghesuit nici un sponsor sa sustina festivitatea. Saracia organizatiei l-a determinat si pe Valerian Stan sa-si dea demisia din functia de presedinte executiv. Si-a gasit o slujba mai bine platita. Comitetul Director a acceptat cererea dlui Stan care a ramas doar vicepresedinte al organizatiei. Alianta urmeaza sa gaseasca o alta persoana pentru postul de presedinte executiv.

La intalnirea cu reprezentantii filialelor din tara, dna Ana Blandiana a facut o analiza severa a situatiei actuale. „Romania a intrat in faza cea mai periculoasa a reformei. Lunile de criza politica si de stagnare declansate in decembrie 1997, au scazut sperantele cetatenilor, facand in acelasi timp sa creasca „riscul de tara" pana la ultima limita. Ceea ce in primii ani de dupa revolutie s-ar fi putut face mai ieftin si mai rapid, acum presupune costuri si riscuri infinit mai mari. Prin pierderea credibilitatii, Romania a pierdut acordurile, imprumuturile si garantiile necesare - se spune in raportul presedintei Aliantei Civice. Alianta se mentine in continuare in autosuspendare din CDR cu speranta ca poate Conventia Democrata va recepta in sfarsit semnalul de alarma. Membrii Aliantei Civice sunt nemultumiti de mutilarea si tergiversarea legii accesului la dosarele fostei Securitati, de noua lege a proprietatii publice care, in actuala forma, perpetueaza abuzurile regimului comunist. Linistea si rabdarea populatiei s-au pierdut odata cu speranta. Reforma morala promisa de cei aflati la putere, n-a fost inceputa. Aceasta reforma atat de asteptata ar fi trebuit sa preceada si sa pregateasca reforma institutiilor, a proprietatii. Nici pentru procesul comunismului nu s-a miscat macar un deget. Cum si cine sa actioneze asupra mentalitatii cetatenilor cand clasa politica s-a inclestat intr-o campanie electorala perpetua? Protagonistii ei se blocheaza reciproc intr-o ciudata mixtura de adversari si complici. S-ar putea sa avem alegeri anticipate si din pricina tergiversarii legii accesului la dosare, nu vom avea, nici dupa zece ani, sansa de a alege un Parlament fara protagonisti si colaborationisti ai dictaturii comuniste. Tortionarii care au comis crime sunt decorati, dar pentru crimele comise nu se gasesc probe. Nici pentru muncitorii de la Brasov condamnati in 1987, nu s-a instituit macar o medalie, o reparatie morala, un gest de recunoastere a ceea ce au facut. Adevarul despre decembrie ’89 se lasa asteptat, dar Parlamentul este plin de cei care au participat la represiune. Conventia Democrata arfi trebuit sa fie initiatoarea acestor schimbari. In loc sa o faca, s-a lasat antrenata intr-o disputa inutila cu partenerii din coalitie sustinuti evident si de cei din opozitie. CDR ramasa izolata intre parteneri si opozanti nici macar nu realizeaza primejdia. Perceptia realitatii este aproape nula din moment ce departamentul de analiza si comunicare al CDR intarzie sa fie infiintat.

„In aceste conditii, Alianta Civica se mentine autosuspendata din CDR, ea propunandu-si totusi sa caute noi mijloace de implicare in ecuatia politica atat de descurajanta, adoptand la momentul potrivit solutiile pe care i le impune realitatea".

Nimeni n-ar putea avea obiectii la critica lucida facuta de membrii Aliantei Civice actualei stari de lucruri din tara. Nimic nu merge cum am dorit. Nici macar Alianta Civica. Organizatia insasi a alunecat spre „a nu fi". Baza ei in teritoriu este aproape inexistenta. Doar cativa intelectuali mai sustin interventiile publice ale organizatiei si daca Alianta Civica ar mai face, la fel ca altadata, un apel la participarea solidara a cetatenilor, putini s-ar arata dispusi sa o urmeze in actiuni concrete. Dezamagirile sunt aceleasi cu ale Aliantei, aspiratiile la fel, dar societatea civila simte ca forta Aliantei Civice s-a diminuat. Continua sa existe respectul pentru personalitatea Anei Blandiana care ramane un lider de opinie, dar ce s-ar alege de organizatie fara prezenta ei? Cand l-a lansat in politica pe Emil Constantinescu, lidera Aliantei Civice a fost crezuta si urmata desi aproape nimeni nu-l cunostea pe profesorul de geologie. Acum, multi se intreaba daca optiunea pentru dl Constantinescu a fost mai buna decat eventuala sustinere a lui Nicolae Manolescu. Probabil ca azi, Alianta Civica nu si-ar mai putea asuma rolul de a descoperi si lansa in viata politica un alt personaj si nici n-ar mai putea influenta electoratul ca in anii trecuti. Nici intre membrii organizatiei civice n-au mai aparut alti lideri de opinie al caror discurs sa fie luat in seama. Intalnirile zonale (Timisoara, Ploiesti, Braila) intrunesc o participare slaba, iar efortul de coagulare a „competentelor nationale" ramane fara ecou in realitate. Aceasta slabiciune a forului civic provine si din saracia mijloacelor financiare de care dispune. Liderii politici s-au folosit de Alianta Civica ca de o trambulina, dar nu s-au gandit sa o consolideze ca ea sa-si pastreze rolul de for civic. Intelectualii capabili de a participa la intalniri cu cetatenii pentru a le consolida informatiile, pentru a le modela comportamentul civic, sunt in general oameni cu venituri modeste. Ei nu-si pot permite sa sustina din propriul buzunar asemenea cheltuieli.

Lipsa de ecou in clasa politica a punctelor de vedere exprimate de membrii Aliantei Civice lasa impresia de discurs in pustiu. Chiar autosuspendarea care este inceputul ori amenintarea unei rupturi intre Alianta si CDR, n-a deranjat prea mult pe liderii partidelor din Conventie.

N-am auzit pe cineva care sa preia o critica lansata de forul civic si sa incerce sa corecteze situatia. La numirile in functii, parerea Aliantei Civice n-a fost luata in seama decat de presa. Concret, nu s-a tinut cont de ea.

De aceea, este cu atat mai remarcabil eforul Anei Blandiana si a celor cativa lideri de a o tine in organizatie si de a gasi noi mijloace de implicare in ecuatia politica. Partidele se cred deja pe picioarele lor, puternice si au aruncat carjele cu care au fost sustinute. Este acum cu mult mai greu sa te faci ascultat de pe pozitia societatii civile. Pentru sarbatoarea de la 1 Decembrie, Alianta Civica s-a gandit sa ofere vietii noastre politice modele aduse din istorie. La Ateneul Roman, cei mai importanti istorici si personalitati publice au analizat felul in care la 1918, clasa politica si populatia au reusit sa-si coaguleze interesele si actiunile catre un singur tel: salvarea Romaniei si marea Unire de la Alba Iulia. Repetarea unei asemenea solidaritati in conditiile de astazi, n-ar fi imposibila daca ar exista concentrarea vointelor pentru depasirea momentului critic. Este imposibil sa schimbi ceva daca se cere reforma economica si in acelasi timp, guvernul este supus unor presiuni de cresteri salariale la care cedeaza de teama sa nu fie alungat de la putere. Situatia va ramane fara iesire cata vreme liderii politici sunt intr-o permanenta campanie cu valente electorale in loc sa-si dea mana pentru a aseza tara pe un fagas stabil. Nu putem sa ne prefacem la nesfarsit ca situatia este normala cata vreme traim de azi pe maine pe nisipuri miscatoare. Lupta politica are sens cata vreme in urma ei rezulta ceva pozitiv. Disputa de dragul disputei ori pentru a afirma doar ca „x este mai grozav ca y" cand amandoi se remarca doar prin neputinte, starneste lehamite si reactii contrare. Din aceste motive ar fi nevoie de coagularea vointelor politice si de antrenarea competentelor care sa lucreze in interesul tarii si nu pentru sterile dispute electorale. Avem deja prea multi Catavenci!

Stefana Bratu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page