Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

JURNAL LONDONEZ



Reluam povestirea... fara violente!
A trecut ceva timp de cand nu am mai scris. Atat de mult... incat am si uitat ce s-a mai intamplat cu mine, asa ca daca am sa ma repet imi cer scuze inca de pe acum. Evenimentele londoneze din ultimele saptamani mi-au distras atentia dandu-mi o senzatie de amaraciune! V-am prezentat de curand tristele evenimente ale acestui  „August in flacari”. Am sa incerc sa trec in revista cam tot ce am facut de la penultima prezentare a „jurnalului”, adica sa reiau firul normal a povestii unei emigrante la Londra... anului 2011.
Desi ma simt ca un turist, uneori totusi ideea nu e de a ma distra non-stop, asa ca din a doua saptamana dupa ce am ajuns aici am inceput sa imi trimit cv-ul la toate joburile la care ma incadrez cel mai bine. Am inceput in primul rand sa aplic pentru posturile de cosmeticiana, dar si pentru cele de bona si altele de genul asta... stiu ca e foarte greu sa-ti gasesti de lucru intr-o tara straina mai ales daca nu ai nici acte inca si trebuie sa mucesti la negru... Se pare totusi ca astrele imi surad si mai am si cativa ingeri pazitori care ma ajuta.



Oferta F.P. ... dar merita!
La primul interviu, pentru munca de cosmeticiana... interviu care a tinut doua ore (pentru ca am avut si proba practica) mi s-a propus sa fac „work experience”,  (experienta in munca) adica mai simplu... munca de voluntar pentru ca altceva deocamdata nu imi pot oferi si pentru ca aici e foarte diferita munca pe care o presteaza o cosmeticiana de cea din Romania. Am sa va explic, ca sa intelegeti de ce imi e putin greu sa ma adaptez. Aici o cosmeticiana face tot, mai putin ce tine de par. Si anume manichiura, pedichiura, epilat, tratamente faciale, corporale, masaj facial si corporal, machiaj, sprancene pensat vopsit, vopsit gene, epilat peste tot... adica de toate... si aici se invata pe nivele si se incepe cu manichiura si pedichiura, deoarece acestea sunt de baza. Ce e mai ciudat... e ca nu se foloseste foarfeca deloc, ci unghiera, pentru a taia unghiile, si clestele pentru cuticule! Oricum mi se pare ca se lucreaza destul de superficial fata de cerintele din Romania. Asa ca nu o sa-mi fie greu sa invat mai ales ca am facut cursul de manichiura si pedichiura, inca acasa, doar ca nu am practicat... Totul e sa am incredere in mine si curaj!
Asa ca, am acceptat oferta f.p. (adica fara plata! Sic!) si am ramas la acest salon sa fac practica pentru ca sunt fara acte inca, fara exeperienta in „munca britanica” si fara exeperienta in aceste domenii care la ei fac parte din munca unei cosmeticiene. Fara toate acestea nu am sanse prea mari sa ma angajeze cineva. Am acceptat deci sa muncesc ca voluntar pentru o anumita perioada... Prima saptamana trei zile de la 10:00 dimineata la  20:00 seara si din a doua saptamana patru zile cu acelasi program. Ei s-au oferit sa imi deconteze transportul (ce cumsecade!) pentru ca aici e foarte scump si sunt si distantele cam mari. Echipa de lucru e foarte diversificata din punct de vedere a nationalitatilor: Italia, Spania, Polonia, Australia, Anglia, Estonia, Japonia, Malaesia si desigur ROMANIA  (adica eu... mai nou!). Toate suntem de genul feminin, doar proprietarul e barbat... si acesta lucreaza cot la cot cu noi! El face programarile, el deschide si inchide salonul, da cu aspiratorul, face aprovizionarea, se implica asa cum ar trebui sa faca orice patron serios... si ne trateaza ca pe niste colege, nu ca pe subalterne!
Supriza a venit dupa prima saptamana! In loc sa primesc 30 de lire pentru transport, am primit in total 60 pentru ca am muncit si ii merit, dupa cum spunea boss-ul! M-am bucurat nespus! E adevarat ca aici munca de voluntar - ucenic nu e ca in Romania, unde in prima faza te uiti doar si incerci sa furi meserie. Aici, din prima zi am avut de lucru, iar a treia zi... chiar nu am avut timp nici sa beau apa sau sa ma duc la toaleta, atat am fost de ocupata... Dar nu ma plang deloc pentru ca e o oportunitate buna pentru mine sa invat noi tehnici si mai ales pe pielea unor persoane originare din Asia sau Africa! Important este ca imi place, ma inteleg bine cu toata lumea, si simt ca am fost indragita de toti colegii... Sper!
Apropo, vroiam sa spun ca  pe langa provocarea cu manichiura si pedichiura, salonul aceste este renumit pentru epilatul impecabil si in cel mai scurt timp posibil. Sa va dau exemple: 15 minute pentru un epilat inginal total, epilat pe spate 15 min,  epilat pe picioare lung 20 de minute, axila 5 minute etc. Iar la noi in Romania un epilat ia cel putin dublu ca timp, plus ca tehnica de epilare aici la Londra... e diferita de cea din  Romania. Aici, e poate mai rudimentara, pentru ca se aplica cu spatula peste tot, dar iti trebuie o oarecare indemanare si pricepere care e destul de greu de atins, asa ca ma straduiesc sa invat cat de repede si sa absorb cat mai multa informatie.
 
Carduri pe culori...
Cam asa sta treaba cu munca si se pare ca in cateva saptamani, probabil, imi vor face angajarea si atunci si actele le pot face linistita! Desigur voi aplica pentru „Blue Card”, ceea ce e necesar pentru romani si bulgari din 2007. Daca voi avea succes si toate merg bine voi obtine drept de munca permanent. Cardul galben iti da dreptul doar la munca temporara, dupa care, daca poti demonstra ca ai muncit un an de zile de cand ai ajuns in tara lor, poti aplica pentru acest „Blue Card”. Se cer o groaza de hartii, asa ca aici nu se arunca nimic nici macar bonul de casa de la magazin... Nimic, mai ales daca esti PFA!
 
Babysitter, iubita, gospodina, femeie de serviciu...
In legatura cu jobul vreau sa va spun ca am mai fost la un interviu pentru munca de weekend. Incerc sa mai castig un banut, cautand o munca de babysitter, adica de bona. Am aplicat la jobul asta (si la mai multe de genul asta) pe siteul „Romanii in UK”, si am fost la interviu... dupa ce am mers mai bine de o ora cu trenul si metroul. Desi am mers doar din zona 2 in zona 3! Asta ca sa va dati seama ce inseamna aici distantele! Dupa doua ore petrecute la acest interviu, cu un domn de 51 de ani, roman plecat de 24 de ani din Cluj, divortat pentru a treia oara (!!!?), cu trei copii, am realizat ca bietul om era putin cam frustrat ca a imbatranit si nu cred ca isi accepta varsta... In cele 2 ore 15 minute nu prea a vorbit de indatoriri si de copiii lui, ci mai mult de fostele sotii, problemele avute in aceste casnicii, viata de noapte, femei, barbati, adica tot ce vrei... doar esentialul nu! Mai ales ca el a vorbit cam 80 % din timp! A fost sincer si mi-a spus ca a vrut neapart sa ma cunoasca si ca el si-ar dori sa isi gaseasca o bona, o iubita, o partenerea de afaceri, o gospodina, si o femeie de serviciu, toate in aceeasi persoana daca se poate! Asa ca am plecat de acolo cu zambetul pe buze, ba chiar distrandu-ma de felul cum sunt unele persoane...
 Un bun samaritean de pe „Strada Diamantelor”
Sa nu mai spun ca intamplarea face ca... l-am cunoscut pe seful prietenei la care stau. Un comerciant de pietre pretioase, cu birou pe una din cele mai scumpe strazi din lume! Zice-se ca e cea mai scumpa strada din Europa, numita „Strada Diamantelor”. Se mai ocupa si cu alte afaceri, precum vanzari de rochii de mirese, rochii de seara... export de fructe... si mai stiu eu ce... Ideea e ca la cat de bogat este, e un tip cat se poate de modest si de simplu. Asa ca m-am imprietenit cu el si suntem amici buni (asta am stabilit-o din start) si se poarta ca un „verisor” mai matur care ma indruma si cred ca ma va ajuta foarte mult. El a fost cel care spunea ca... prima data trebuie sa ma pun pe linia cea dreapta cu actele, apoi serviciul, dupa care sa imi creez o oarecare stabilitate... Numai dupa aceea sa imi fac timp sa imi gasesc un iubit, un sot... Pentru mine cursul de machiaj... este ceea ce vreau acum! Acesta este lucrul cel mai important! Punct!
Asa ca pe langa amicii care ii am pe aici, am reusit sa-mi fac si alti prieteni intr-un timp atat de scurt, prieteni care sunt dispusi sa ma ajute pentru ca ma vad o persoana deosebita (zic ei!!) si... aceste vorbe ma ajuta, in plus imi dau increderea in mine.
 
Eu tot cu NINO o tin!
Am fost la interviul pentru NINO, acel numar pe care daca nu-l ai nu poti face nimic... si din pacate nu cred ca am sa-l primesc acum, dar am sa mai aplic inca odata peste cateva saptamani. Nu l-am primit deoarece nu am avut acte care atesta faptul ca lucrez... ca sunt angajata sau PFA... Am avut doar acte care demonstrau domiciliul in Londra, cont deschis la o banca din Londra…... dar pentru aceste acte... nu iti acorda nimeni un NINO! E contradictoriu ca nimeni nu te angajeaza fara acel NINO... nici macar ca bona sau ca femeie de servicu. Asa cum se spune ca in tot raul este si un bine, dupa ce imi vor face angajarea la salonul de cosmetica, ceea ce sper eu ca se va intampla in urmatoarele doua saptamani, voi putea sa ma duc sa aplic din nou pentru acest NINO (National Insurance Number)... bata-l sa-l bata!
Am deja cont in banca dupa cum spuneam, am facturi pe numele meu, am dovada de adresa (apropo, toate astea le am facute pe adresa amicului astuia cu „diamantele”... pentru ca aici unde stau la prietena mea, nu am stiut pana acum cateva zile ca aceasta camera este subinchiriata, ceea ce e ilegal si ca locuinta nu e valida ca dovada de adresa... si ca trezeste suspiciuni... Asa ca nu am avut nici o sansa fara ajutorul „lui” pentru dovada de adresa. Acum am o casuta postala legala unde imi vine corespondenta... Incet-incet se pare ca totul se clarifica si totul merge din bine inspre foarte bine. Totul se rezuma doar la... rabdare!
Sa nu credeti ca eu am reusit sa farmec atatea persoane... mai e vorba si de noroc, pentru ca pana acum nu am avut deloc probleme, poate doar framantari si ganduri cum sa rezolv cu actele si angajarea, dar deseori a aparut imediat ceva sau cineva care sa ma ajute. Asa ca sunt foarte recunoscatoare Divinitatii pentru darurile primite si ca am parte de experiente atat de frumoase si interesante din care invat la fiecare pas. Si mai ales ca am parte de consiliere, indrumare si ajutor din toate partile, de la cele mai mici probleme pana la cele mai mari...
 
London by night
Si acum sa trec si la lucruri mai usoare! Am vazut Londra noaptea... pana dimineata! Pot sa va spun ca marea metropola nu doarme, e plina de lume, e vioaie, e ca un furnicar. Se bea mult, se fumeaza, si se colinda barurile de seara pana dimineata, de la mic la mare. Ba chiar in pauza de masa, din zilele lucratoare, vezi lumea stand la bere, vin... orice doar alcool sa fie... dupa care se intorc la munca „groggy”... Ciudat pentru mine, sincera sa fiu! Dar, dupa cum mama mea scumpa spunea, trebuie sa iau totul asa cum vine, fara sa stau sa analizez si sa le intorc pe toate partile, pentru a incerca sa inteleg unele lucruri. Din pacate pe langa cladirile minunate din centrul orasului si cele noi gen zgarie-nori din sticla, exista un contrast destul de mare... Ma refer la mizeria care domneste pe strazi! Dar macar se face curat... totusi.
Ideea este ca sunt bine! Linistita, fericita, mandra de mine, increzatoare si optimista! Si mai ales ca urmeaza si ziua mea de nastere... si stiu ca mi se pregateste ceva frumos de amicii noi de aici... Poate am sa ma distrez foarte bine! Sper! Urmeaza sa fac cunostinta si cu viata de noapte de aici... deoarece ma va duce o fosta colega de liceu, Raluca, sa mi-o prezinte. Doar noi fetele... Abia astept!

Hai sa vorbim despre diversitatea culinara a Londrei!
In legatura cu mancarea, pot spune ca aici e locul ideal sa faci cura de ingrasare! Incerc totusi sa ma abtin si sa am grija. Sunt atatea variante de a manca mai sanatos si incerc sa le aplic, doar ca totul aici e gata ambalat, gata de consumat... asa ca uneori mi-e dor de piata autentica din Oradea mea.
Va pot spune ca am mancat deja la un restaurant chinezesc, libanez, sirian si afgan. A fost mancare buna... chiar interesanta! Am incercat sisa (adica nargileaua) cu gust de capsuni... Ciudat, nu mi-a displacut deloc, dar asta nu ma va face sa ma apuc de fumat, pentru ca tin prea mult la sanatatea mea... Asa ca o inteleg oarecum pe mama mea careia ii vine greu sa se lase... definitiv de fumat!
As vrea sa puteti vedea si voi ce vad si eu, de lucrurile de care am parte, sa ne bucuram de acestea impreuna! Sunt atatea frumuseti... De exemplu, am fost la unul din restaurantele de mai sus mentionate unde a fost un show cu „dans din buric”. Foarte frumos! Dansatoarea incerca sa ridice cat mai multi clienti la dans. Bineinteles ca nu am scapat... Am indraznit, m-am simtit bine si desigur am fost chiar aplaudata...

As vrea sa vad multe... si pe dinauntru!
Am auzit ca exista aici un fel de card care il platesti cu aproximativ 100 de lire si cu care poti intra timp de un an la cele mai multe dintre obiectivele turistice. Ba chiar si de mai multe ori... si astfel reusesti sa faci economii substantiale pentru ca, de exemplu un bilet la „Aqvarium” sau la „Madame Tussaud”, costa 42 de lire... Abia astept sa castig ceva bani si sa achizitionez acel card. Doresc sa incep sa vad si pe dinauntru toate obiectivele turistice... nu numai pe din afara! Dar si aici intervine rabdarea... asa ca trebuie sa o cultiv. Apropo de obiective, vreau neaparat sa merg la  un spectacol de balet unde prim-balerina operei nationale de aici este romanca Alina Cojocaru!!!
 
PS. Dupa traditionala vreme mohorata de la Londra, am avut parte insa de trei zile cu vreme absolut minunata, ba chiar extrem de calda... Chiar daca in rochie de vara ne topim de cald... sper sa tina mai mult... pentru ca oricum totul e suportabil datorita vantului... Iubesc soarele!
  
(Pe curand)
Lavinia IANCU
Londra, UK
20 august 2011

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page