Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

VIS FRUMOS, VIS URÂT ...


M-as rezuma pentru inceput numai la crestinatate fiindca fac si eu parte din ea.
Cum pamantul a devenit asa de mic incat ii dam inconjur de cateva ori pe zi si lumea asa de mica si ea ca o privim pe toata concomitent, ma intreb cum ar arata crestinatatea daca Vaticanul s-ar muta la Constantinopol sau Constantinopolul la Vatican. Am inclus in Constantinopol toate patriarhiile - ca sa ne fie mai usor de inteles, - si pentru ca patriarhii sunt mai multi iar papa unul singur. Dar formatiunile crestine protestante si neoprotestante?  Ele ce sa faca? Nu stiu. Oricum, sa se mute si ele unde vor hotari celelalte doua mai vechi si mai mari, sau acestea dintai sa vina la ele, ca sa fie cumva toata crestinatatea impreuna. Zic asa pentru ca nu-mi place congregationalismul?  Nici vorba. Chiar si asa, tot "congregatie" s-ar numi, dar una mare cat toata crestinatatea. Acelasi principiu.
Daca papa ar visa ca toate formatiunile crestine ar veni cantand de bucurie catre Vatican, i-ar place visul, nu-i asa? Dar daca patriarhul ar visa tot acest cortegiu sarbatoresc venind spre Constantinopol, i-ar place si lui visul, asa-i?  Pentru ca protestantii si neoprotestantii nu au o capetenie pe care sa o numesc, dar presupunand ca ar avea si ar visa ca tot alaiul roman si bizantin vine catre ea, n-ar fi si acest vis frumos?
Pentru fiecare in parte din cei amintiti, asteptand pe ceilalti si vazandu-i VENIND, ar fi desigur, vis frumos. Pentru fiecare in parte DUCANDU-SE la celalalt, ar trebui sa fie cumva tot vis frumos, dar nu prea sunt sigur de acest lucru.
Se mai zice de unul de altul, ca daca in politica suntem prieteni si dusmani, in economie castigati si pagubiti, macar in religie sa fim frati, adica "fratie". Si acesta ar fi un vis frumos. Numai ca regulile jocului politic- daca are -, se mai pot calca pentru niscaiva interese, legile finantelor mai pot fi eludate fortate de infometare, dar la religie merge mai greu si cateodata nu merge deloc.
Deci sa lasam ce ar putea visa sau chiar viseaza papa si patriarhul si ceilalti mari - poate chiar am gresit ca mi-am permis sa gandesc la ei - si sa revin la noi, mai corect la mine, crestin de jos de tot, nici macar diacon, sa zicem. Ion, ca ionii sau Maria ca mariile, celule de baza a oricarei biserici. Visez si eu, ca sunt om si toti oamenii viseaza. Si visez crestineste pentru ca sunt crestin. Si fiind nu stiu cum crestin Catolic, visez ca in sfarsit toata crestinatatea s-a facut catolica si biserica mea cateodata goala e arhiplina. Nimeni nu mai spune de papa ca e antichrist, toti fac mataniile cu evlavie, chiar si baptistii si-aduc copiii mici sa fie stropiti spre botezare, pana ce si adventistii de ziua a saptea tin ziua intai si n-o mai tin pe a saptea recunoscand puterea bisericii de a schimba Poruncile, pentecostalii nu mai vorbesc in limbi ci invata cuvintele intelese ale liturghiei etc. Si fiind nu prea stiu de ce crestin ortodox visez ca toate celelalte biserici crestine s-au facut ortodoxe, am inceput pomenile, pomenirile, sarbatorirea hramurilor, nimeni nu mai face nici un fel de diferenta de altfel de opinie teologica, neoprotestantii s-au intors la psaltire etc. Si avand si libertatea si dreptul sa fiu baptist, visez ca deodata partea de crestinatate botezata doar prin stropire, vine la baptisti sa fie botezata prin scufundare in coruri de aleluia dupa fiecare suflet nascut din nou la iesirea din apa. Si conform tuturor drepturilor si libertatilor democratice, placut sau neplacut, sunt crestin adventist si visez ca restul cel mare al crestinatatii tine si ea Sambata si nu Dumineca dupa traditie, si propovaduieste ca Domnul vine repede etc.  Si deloc in neoranduiala de alegere fiind crestin pentecostal visez ca intreaga crestinatate cand se aduna Dumineca bineinteles, vorbeste in limbi si ca a inteles botezul cu Duhul si cu foc si s-a facut pentecostala. Si ma opresc aici stiind mai departe ca as mai putea visa. Visuri frumoase?
Asa s-ar putea visa noaptea, cumva independent de noi. Fara sa neg importanta viselor de noapte, prefer si recomand in primul rand mie, visul de ziua, constient si mai ales raportat la voia lui Dumnezeu, cuvantul Scripturii.
Toata aceasta stare de lucruri din lumea religioasa crestina, este generatoare de vis urat din care ne zbatem sa iesim ca dintr-un cosmar, generatoare de "vis frumos" din care ne trezim la o cu totul alta realitate de adevar. Este important sa stim ca diferentele dintre multele - prea multele - formatiuni crestine, tin de ceea ce a fost ADAUGAT la Scriptura sau SCOS din Scriptura si cateodata prin "fortarea interpretarii" in ciuda unei "evidente clare". De aici si visul, frumos sau aparent frumos, inselator, adica urat. As visa toata crestinatatea mergand catre Domnul Isus si pe Domnul Isus venind catre ea. Vis frumos. Si destul.

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page