Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Febra aurului


de Virgil Lazar, 19 august 2011, Ziua de Cluj

"De ce este aurul atat de valoros si cautat ?!", s-ar putea intreba cei mai putin initiati. Pentru ca, raspund specialistii, aurul are proprietati pe care nu le poseda celelalte metale: este maleabil si ductil, adica poate fi usor transformat intr-un fir extrem de subtire, sau in foite aproape transparente.
De exemplu, dintr-o uncie de 31 de grame se poate obtine o foita ce acopera peste 30 de metri patrati, uncia fiind o unitate de masura folosita azi mai ales in Anglia, cu greutati cuprinse intre 28 si 35 de grame. Din aurul trefilat se poate obtine un fir de pana la 90 de kilometri. Apoi, punctul de topire este de 1.062,2 grade C, iar cel de fierbere, de 2.960 grade C. In pamant, aurul se afla sub forma de cristale cubice, dispuse in filoane orizontale. Dar si sub forma de praf amestecat cu pamant. A fost si este folosit din cele mai vechi timpuri, faraonii egipteni facand, se pare, inceputul - masca mortuara a lui Tutanhkamon, pe care am vazut-o la muzeul din Cairo, uimind lumea prin frumusetea si finetea realizarii ei. De asemenea, se stie, aurul a fost cinstit de preoti, comentat de filosofi, cantat de poeti, incat tot ceea ce s-a scris despre el ar alcatui o biblioteca de proportii. Aproape toate statele lumii s-au batut si se bat pentru aur, pe toate continentele s-a cautat aur si s-au deschis exploatatii.
Este cunoscuta aventura cautatorilor de aur din California americana, un El Dorado in care s-au intemeiat orase, devenite apoi fantome ale unui trecut agitat din care n-au lipsit crimele si bolile devastatoare. Cum este, de asemenea, cunoscuta istoria aurului dacic din zona Apusenilor nostri, despre care se spune ca, de fapt, el a fost motivul adevarat al razboiului cu romanii. Numai ca, iata, aurul dacic mai face furori si astazi daca ne gandim numai la cautatorii mai recenti care, inarmati cu detectoare moderne, au scormonit, optimisti si cu infrigurare, muntii "dacici", descoperind acele minunate bratari de aur pe care apoi le-au comercializat ilicit. Actiunea acestor cautatori de aur este un semnal concret si semnificativ ce demonstreaza ca "febra aurului" mai are cote inalte. Aceasta a dus, intre altele, la "razboiul" declaratiilor pro si contra unei exploatari propuse statului roman de o corporatie canadiana. Cei pro conteaza pe sumele uriase obtinute din valorificarea unei mari cantitati de aur si argint care, zic ei, ar scoate tara din fundatura financiara in care a intrat, iar cei contra aduc argumente privind distrugerea mediului si a acestui sit arheologic socotit unicat si istoric. Dar ii doare, zic ei, si faptul ca procentul oferit Romaniei este mult prea mic.
In sfarsit, locuitorii din Rosia Montana sunt, in general, pentru viitoarea exploatare, dorind nu numai sa reia o meserie mostenita din mosi-stramosi, ci si un castig pe masura, care sa-i scoata din saracia lucie de azi, careia inca i se mai potrivesc versurile cunoscute ale lui Goga :"Muntii nostri aur poarta /Noi cersim din poarta-n poarta..." Apoi, cat de valoroase sunt rezervele de aur de la BNR ne-a spus clar dl guvernator, Mugur Isarescu: ele sunt garantia neintrarii in "insolventa" a tarii. Iar faptul ca, in cele din urma, ministrul Culturii a dat "dezlegare" la proiect a fost primit cu urale de locuitorii zonei, bucuria lor fiind vadita si prin scrisoarea de multumire publica semnata de primarul din Rosia Montana. In sfarsit, s-a gandit cineva si la ei!
Revenind la aurul din Apusenii nostri, m-a impresionat cercetarea unui istoric clujean, Robert Nagy - completata apoi si de istoricul T. Pavel - care a dezvaluit, din arhivele vremii, un fapt mai putin stiut. Anume, exploatarea aurului din Apuseni de catre... germani, in perioada dualisului. Pe vremea aceea, o mare firma germana de minerit si chimicale si o societate de la Gotha au cumparat de la Ungaria dreptul de a investi in Ardeal. Firma respectiva a achizitionat mine in comitatul Hunedoara si Alba de Jos, acestea ajungand, in 1887, in posesia societatii intitulate Cei 12 Apostoli de la Runda. Aceasta a detinut noua mine la Zdrahont si Valea Arsului. Acestea au produs, in anii 1889-1890, cu cei 1.000 de muncitori angajati, 688 de kilograme, ceea ce a reprezentat o treime din productia aurifera a Ungariei de atunci. A fost intemeiat cel mai mare complex de exploatare a minereurilor aurifere de pe continentul european, precizeaza autorul cercetarii. Este vorba despre minereul aurifer extras din cinci mine, anume: Valea Morii, Gura Barza, Valea Arsului, Ruda si Musari. Exploatare care a impus si alte investitii conexe, o cale ferata in zona, iluminatul electric si linii telefonice pana la sediul central al firmei din Apuseni, stabilit la Brad. Punand accent mereu pe modernizarea exploatarii in spiritul inventiv al germanilor, productia de aur a sporit considerabil. Daca intre 1864 si 1885, societatea a produs 60,160 kg de aur, intre 1910 si 1911 cantitatea a fost de 1.694,894 kg, imensa pe atunci. Nu e de mirare deci ca a coborat spectaculos si pretul de cost: de la 34,45 coroane, intre 1884-1885, la doar12,10 coroane, in intervalul 1910-1911.
Iata o completare fericita a cercetarii clujene la istoria milenara a aurului din Apuseni, care, in toate timpurile, a atras privirile(uneori lacome) ale unor investitori straini, daca noi, romanii, nu putem gasi resurse sa-l exploatam in regie proprie. Dupa modesta mea parere, un program facut cu Uniunea Europeana ne-ar fi scos din acest marasm, iar de intreaga bogatie ar fi urmat sa beneficieze exclusiv Romania. Dar, ma rog, "si ase" e bine! Romanii, in multe imprejurari ce puteau oferi avantaje evidente, au stat cu bratele incrucisate, coplesiti de logoreea si de promisiunile altora. Avea dreptate Cioran sa ne considere cum ne-a considerat, de parca un blestem pluteste asupra tarii si poporului nostru, o drama care continua si azi, vazuta clar cu ochiul liber... Sa ai, de exemplu, 4 milioane de hectare de pamant agricol nelucrat si sa aduci alimente de la export - ce marturie mai graitoare poti avea?!
de Virgil Lazar, 19 august 2011, Ziua de Cluj

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page