Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Un gest remarcabil



Clujul este un oras prin execelenta universitar, cu bogate traditii studentesti care s-au pastrat de-a lungul anilor, in buna parte, cu toate vicisitudinile anilor dinainte de 1989. Nu degeaba a fost denumit “Heidelbergul romanesc”. Fiind cadru didactic in invatamantul superior clujean peste 24 de ani, pot spune ca am savurat atmosfera studenteasca si m-am simtit foarte confortabil in anturajul tineretului, care vrand-nevrand, m-au influentat in comportamentul meu fata de el.  
Ca in fiecare an, dupa 1990, merg in Romania. In primii ani pe prim plan era sa-mi vizitez rudele directe - parintii si fratii. Pe acestia pierzandu-i in anii ce au urmat, mi-au ramas celelalte rude, prietenii, colegii si fostii mei studenti, de care m-am simtit in continuare foarte atasat. In fiecare an am fost invitat la revederi aniversare ale unor promotii carora le-am predat si mi-a facut placere sa reintalnesc fostii mei studenti, dintre care pe unii nu-i mai revazusem de la absolvire. De fiecare data, pentru mine a fost o experienta deosebita sa constat schimbarile fizice si de mentalitate, care uneori se dovedeau a fi foarte drastice.    
Anul acesta la revederea de 30 de ani a promotiei la care am fost decan de an, am asistat la o secventa care m-a impresionat in mod deosebit. La revederea de acum 5 ani, unul din fostii studenti, a castigat la tombola banchetului o sticla de wisky Balantine. A venit la mine si a vrut sa mi-o ofere cadou. I-am spus ca mai bine s-o pastreze si sa bem din ea la intalnirea urmatoare, deci cea de anul asta. Am scris pe eticheta sticlei "Peste cinci ani vom bea din aceasta sticla" si am semnat. El a completat "Vom bea" si, la randul lui, a semnat.
Eu am uitat complet de intamplare. Anul acesta, la coctailul din seara precedenta banchetului, decanul facultatii, care a facut parte din promotie, la un moment dat, a cerut sa se faca liniste si a spus ca are ceva de anuntat in mod special pentru colegi. In mana avea sticla de wisky Balantine. Nimeni nu si-a dat seama despre ce ar putea fi vorba.
- "Colegul nostru Olteanu, poate nu stiti, a murit de curand de cancer si a lasat familiei cu limba de moarte sa duca sticla de wisky de acum cinci ani la banchetul promotiei" - a spus decanul colegilor care-l ascultau cu consternare.
Ceea ce s-a si intamplat! Sticla era dovada faptului ca a pastrat-o cu sfintenie, in speranta ca va fi desfacuta la banchetul promotiei sale si va fi si el prezent. Nu a fost insa sa fie asa!
Mie mi s-a parut extraordinar acest gest. Evident, am pastrat un moment de reculegere in memoria acestui coleg cu un suflet mare, care nu mai era printre cei carora le purta o dragoste colegiala deosebita.
Toata seara m-am gandit la fostul meu student, care nu a mai apucat sa bea din sticla respectiva, impreuna cu colegii lui, de care a fost atat de legat sufleteste.

Dr. Emil Onet
Phoenix, Arizona

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page