Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

PROCESUL DE LA ZALAU



Cat de drept poate fi si cat poate dura un proces de granituire?

Dupa aproape un deceniu de cand activez ca jurnalist, din care sapte ani in domeniul Justitiei, mi-a fost dat  tocmai mie sa experimentez sentimentul amar al dezamagirii si descurajarii pe care il ai cand nu ti se face  dreptate, situatie sufleteasca cu care unii cetateni veneau la mine in redactie sa imi ceara ajutorul.  

 In urma cu 17 ani, mama mea a dobandit titlul de proprietate asupra catorva parcele de pamant ramase ca  mostenire de la bunicul meu din judetul Salaj, comuna Hereclean, satul Badon. Asadar, s-a procedat la  punerea lor in posesie si in sfarsit am imprejmuit una dintre gradini aflata chiar in centrul localitatii rurale  mai sus amintite. Imediat dupa acest lucru, insa, primarul de atunci al comunei Hereclean, Vasile Pacala a  dispus prin abuz, retragerea gardului nostru si a creat acolo un drum de acces la proprietatile aflate in  sudul gradinii, unde anumite persoane cu influenta isi construiau case. Si asta pentru ca eliberase  autorizatii de constructie, dar nu era inca accesul de la drumul judetean construit si amenajat asa cum  cerea legea in asemenea cazuri.
 
Asadar, a inceput un raport juridic, intre familia noastra si primarie alaturi de sateni, care erau instigati  pentru a ne hartui. Primarul (PV) isi castigase peste o suta de votanti ai domniei sale pentru jiltul in care  era. Desi am incercat amiabil sa ne intelegem ca acolo nu exista drum si ca niciun act nu atesta ca Primaria  ar fi proprietara, am depus plangere penala in anul 2004  (Dosar nr. 2456/P/2004) aratand ca nu ne putem  bucura de gradina deoarece cetatenii intra peste semanaturi si le calca cu masinile si carutele si asta cu  sustinerea primariei. Si cum se face pe la noi, cu implicatiile politice, ne-am trezit ca procurorii resping  cererea si scot de sub urmarire penala pe toti cei care erau acuzati, desi am depus actele de proprietate pe  cei 3.760 metri patrati ai gradinii din care 600 metri patrati se aflau la familia Barnutiu, care isi mutase gardul  pe vremea lui Ceausescu, iar alti 600 mp ni-i luase primarul pentru drum.  Mai mult, primarul ne-a amenintat  prin Adresa nr. 2000 din 22 martie 2005 ca ne va da in judecata si ne va „executa silit pe cheltuiala" noastra  daca nu ne retragem gardul. Repet, deja gardul era retras si totusi acesta era distrus. In vara aceluiasi an,  din intreg am vandut 1500 metri patrati, ramanandu-ne 2260 metri patrati.
   
Procesul a fost amanat 2 ani din cauza expertului judiciar 

   In aceste situatii, in 2007 am cerut Judecatoriei Zalau (dosar 5165/337/2007) sa dispuna granituirea si  expertiza parcelei ca apoi sa ne putem si noi folosi in tihna de pamantul nostru. Instanta a dispus  expertiza  judiciara. Doi ani dosarul a fost amanat deoarece expertul nu a facut masuratorile si schita, deoarece "era  aglomerat" si cu toate acestea asteptarile nu au adus rezultatul pe care il asteptam.

Expertul: „Veti pierde procesul!"

In sfarsit, aveam la dosar expertiza pe care eram nerabdatori s-o vedem. Am constatat ca a fost facuta cu  lipsa de obiectivitate si interes profesional. Expertul Gabriel Dogaru mi-a spus: „Veti pierde procesul!"  Foarte mirata i-am spus ca eu nu cer nimic in plus, doar o masurare corecta a parcelei de 2.260 mp din care  erau doar 1.200 mp, deoarece vecinul Barnutiu desi recunoscuse granita si ne promisese ca isi va muta  gardul nu o facuse totusi nici pana atunci. Expertul stia ca Primaria Hereclean nu este proprietara de drept  pe asa-zisul drum, ci noi suntem si totusi nu s-a incumetat sa masoare in asa fel incat sa dea conturul exact  al proprietatii. Nu era corect si nici profesionist. Nu am fost multumiti de lucrarea pe care a executat-o. De  altfel acest lucru a influentat finalitatea procesului si a generat o anumita confuzie dorita anticipat.
    
La ultima infatisare de la Judecatoria Zalau, parea ca judecatorul a inteles totul si credeam ca ne va face  dreptate. Judecatoarea i-a spus mandatarului celeilalte parti care incerca sa sustina ca parcela ocupata  abuziv de ei este a lor: „Dar domnule, petenta are 2260 mp. Deci si parcela ocupata de dumneavoastra si  drumul este proprietatea ei". Chiar si Primaria Hereclean a trimis o adresa prin care recunostea ca nu este  proprietara de drept a drumului, deoarece a fost chemata in judecata pentru a-si justifica dreptul asupra  acestuia. Surpriza a fost aceea ca in loc sa ne dea noua cei 600 metri patrati aflati la familia Barnutiu, i le-a  dat lor, desi nu ceruse acest lucru.

In recurs: „Unde lucrati? La ce ziar?"

La Tribunalul Zalau, in recurs  a fost pentru mine un adevarat cosmar. Judecatorii s-au comportat cat se   poate de nerespectuos. La inceput presedintele completului, o judecatoare foarte distrata (PN) era  interesata ce profesie am si unde lucrez. I-am spus ca nu sunt avocat de meserie, ci jurnalist si ca reprezint  familia ca mandatar, cu toate ca acestea trebuia sa le stie daca citea dosarul mai amanuntit. Era interesata si  la ce ziar scriu, asa din curiozitate (ciudata curiozitate pentru un magistrat care trebuie sa citeasca dosarul  pe care il instrumenteaza). Aerul dispretuitor pe care il avea era vadit, cativa avocati din sala faceau deja  fete-fete. Regretam atunci ca nu am invitat ziaristii sau poate ca ei trebuiau sa fie undeva prin sala.  Recursul mi-a fost respins, dupa calculele celor care trebuiau sa analizeze bine si sa inteleaga un proprietar  de buna credinta.

La revizuirea dosarului: „Credeti ca voi jurnalistii le stiti pe toate?"  

Am inaintat o cerere de revizuire, invocand o eroare deoarece noi avem 2260 mp. Presedintele completului  (DP) ma intreaba: „Credeti ca va incadrati in termen? Credeti ca voi jurnalistii le stiti pe toate?". I-am  raspuns foarte respectuos ca ma aflu acolo in calitate de reprezentant al intereselor familiei noastre si nu  de jurnalist. Ca granita fata de vecinii nostri Barnutiu a fost stabilita de trei ingineri cadastrali din care doi  sunt experti. Ca deschiderea noastra la drum este de aproape 15 metri si nu de 11,83m. Dar parea ca  presedintele nu este atat de interesat. L-a intrebat pe Ioan Barnutiu mandatarul celeilalte parti (care aducea  la cunostinta ca a lucrat pamantul pe vremea regimului trecut si are adeverinta in acest sens): „Vrei sa se  respinga actiunea?" El a raspuns: „Da!" „Asa te vreau!", i-a raspuns judecatorul si apoi ne-a poftit afara  deoarece se terminase convorbirea. Si bineinteles ca actiunea ne-a fost respinsa.

Si iata ca, aproape 4 ani poate dura un simplu proces de granituire si... cu toate acestea... sa fii dezamagit.  De ce? In  anii in care i-am lucrat in redactie am citit sute de dosare civile si penale. Si totusi pot, oare,  exista ambitii desarte atat de mari? Ma uitam cu regret dupa cetatenii care apelau la mine cu incredere si  carora le spuneam ca sunt jurnalist si nu sunt avocat sau magistrat. Care sa fie si cat de grea poate fi calea  spre dreptate? Cum  ar trebui sa fie lumea asta ca lucrurile sa poata intra pe un fagas pozitiv si democratic?  Fara sa imi dau seama, viata mi-a dat o lectie dura deoarece chiar nu ii credeam in totalitate pe cei care  spuneau ca nu sunt tratati cu respect in salile de judecata. Si cand te gandesti ca noi care reprezentam  societatea civila ii platim sa ne apere drepturile si libertatile garantate prin Constitutie!

Gradina transformata in groapa de gunoi!?

In urma cu o luna, ne-am deplasat pana in Badon sa evaluam pagubele si am descoperit ca unii sateni isi  facusera loc pentru depozitarea gunoaielor pe gradina noastra. Fiind avertizati ca vom merge acolo  deoarece vorbisem cu cineva la telefon au aprins peturile si materialele plastice, insa unele au mai ramas  ingropate acolo. Si asta in ciuda faptului ca la distanta de numai cativa metri sunt pubele pentru deseuri  clasificate.

Cata lipsa de cultura civica si respect fata de concetateni si meschinarie pot avea unii asa-zisi vecini! Dar  oare de la cine porneste acest lucru? Poate, cine stie, se autosesizeaza cineva sa descopere adevarul care  ne va face liberi pe toti si ii va constrange pe cei care nu se pot adapta la normele de conduita a statului de  drept.

Marina GLODICI
Baia Mare
11 august 2011


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page