Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

România Promotiei 66 la liceul Spiru Haret


Articol de Ileana Costea, Profesor la California State University, Northridge, USA
(publicat online pe www.omnigraphies.com)

Pe 13 Septembrie 2011 va avea loc la libraria Carturesti o lansare de carte: Amintiri din Scoala - Promotia  Spiru 66. Personal regret doua lucruri: ca munca mea de profesor si nou sef de catedra la o universitate din  California, si distanta geografica, ce mi se pare a se lungi cu an ce trece, nu imi vor permite sa fiu acolo la  acea data, si ca lansarea este despre Promotia 66 la Spiru, si nu promotia 65, din care am facut eu parte.
Mihai Vasilescu, unul din cei doi principali editori ai cartii si cel care a monitorizat dialogurile din volum (se  pricepe, dupa anii in care a lucrat la BBC si Europa Libera) m-a asigurat ca sunt si eu mentionata in carte.  Asadar, articolul acesta, desi se vrea obiectiv, este subiectiv, prin apropierea mea de colegii din promotia  cu un an mai mica si de profesorii de la Spiru.

Patruzeci de fosti colegi din promotia 66 au scris pentru aceasta carte, deci e un volum cu 40 de autori. In  comun cu personajele si autorii cartii, i-am avut si eu profesori: pe Berciu (pe care nu-l uit cand a tipat la  noi de i-a sarit un dinte din gura si s-a dus repede sa si-l ridice bagandu-l in buzunarul hainei – culmea e ca  si in carte este amintit un episod similar), pe Varzaru la romana, pe minunata si sugubeata Dna Voinea (lor  diriginta, noua numai profesoara), dar … poate si ei isi amintesc cand a sarit ea gardul cu noi, ce gard o fi  fost? Oricum, deosebit de special gest pentru “o profesoara serioasa”. Si cum eu sunt acelasi gen de  profesoara … serioasa, continui sa-mi uimesc colegii si studentii cu “nazdravaniile mele”. Poate de la Dna  Voinea mi se trage?
Ioana Diaconescu, pe care o pomeneste Andrei Plesu in frumoasa lui introducere la carte, mi-a fost colega  … pentru mine ea a demonstrat “cat de greu e sa deosebesti doua gemene care seamana leit una cu alta”,  ca si severitatea unei directoare care a decis ca trebuie sa le exmatriculeze, de au trebuit sa refaca un an,  pentru initiativa lor de surori, gata sa se ajute una pe alta: aceea care se pricepea la matematica s-a  dus la  o teza in locul celei care e astazi scriitoare. Din promotia 66 i-am cunoscut mai bine pe Mihai Vasilescu  (familiile noastre impartind acelasi apartament, si prieteni de la cruda varsta de 5, respectiv 6 ani), Doina  Tetcu (cu care am colaborat recent la cateva articole), si Mihaela Grigoras/Nita (pentru ca fratele ei a fost  in clasa cu mine).
Mi-am regasit atitia profesori in pozele din carte, printre altii profesorul de sport (“Baston”) … despre care  autorii vorbesc cu atat de mult drag. Iar Dna Agarici, care le-a fost unora dintre ei invatatoare foarte  indragita, era ruda cu familia mea si venea mereu la un ceai sau o masa la noi, in apartamentul din Strada  Sperantei. Tanti Lina pentru mine, Dna Agarici pentru ei. M-a emotionat s-o regasesc in pozele din carte.  Iar Nicki Tanasoca, premiantul din clasele mai mari, de care isi aduce aminte Andrei Plesu, este var cu  mine, si l-am vizitat la fiecare trecere prin Bucuresti. Avem intotdeauna discutii foarte interesante, caci “tot  premiant a ramas”, dar zilele acestea “premiant” in profesia lui de istoric.
Ca sa nu elimine total “elementul surpriza”, Mihai mi-a trimis numai fragmente din carte, din care mi-am  putut forma insa o imagine. Mi-a si povestit cum a luat nastere cartea, cum a fost construita sub forma de  dialoguri pe baza textelor trimise de colegii - autori. Cu alte cuvinte, cartea arata, in buna parte, ca un  talk-show, cu oameni invitati sa discute pe anumite teme, firul discutiei fiind depanat de un moderator.  Sunt patru mari capitole cu tema: despre profesori (mai toti au fost si ai mei), despre cum se distrau si ce  nazbatii faceau copiii si adolescentii de atunci, despre prieteniile din scoala, prietenii ce au supravietuit  peste ani si despre “our sporting life”.
De asemenea, fiecare autor are propriul capitol, in care povesteste  ce a facut DUPA scoala, povesti foarte variate si interesante.
Si un alt lucru important, care ma apropie de aceasta carte, este pasiunea mea pentru era ordinatoarelor si  convingerea mea ca au si un efect ultra-benefic, contribuind la realizari care cu mijloace traditionale ar fi  fost imposibile. Lucru confirmat mie de marturisirea lui Mihai cum ca proiectul ar fi fost absolut imposibil  fara Internet: nu numai fiindca sunt zeci de autori, dar autorii sunt si raspanditi in toata lumea, din Japonia  pana in America de Nord, trecand prin Nigeria, Israel si cel putin sapte tari europene, pe langa Romania.  S-au schimbat intre colegi, intr-un an si jumatate, mii si mii de mesaje online, cu texte, cu completari si  corectii la texte, cu obiectii la modul de alcatuire a cartii, cu controverse aprinse. Se poate spune realmente  ca avem aici “un nou tip de carte, cu autori multipli, construita practic pe internet, in mod interactiv” – o  carte amuzanta si emotionanta.  Se poate vorbi de asemenea despre valoarea ei de document, si nu numai  despre scoala de altadata, caci autorii povestesc si ce au facut DUPA scoala.  
Ideea unei carti a spiristilor din promotia ’66 a aparut acum cinci-sase ani, la una din reuniunile fostilor  colegi, care se simteau, ca de obicei, minunat impreuna.  Dar dupa aceea proiectul a parut prea greu si a  fost aproape uitat. A fost reinviat acum un an si jumatate de Nick Lerescu. Toti colegii par a fi de acord, de  altfel, ca Nick Lerescu a fost „sufletul intregului proiect”. Nu doar ca a contribuit esential, alaturi de Mihai  Vasilescu, la conceptia si alcatuirea volumului, dar Nick a fost cel care, cu o perseverenta extraordinara, i-a  determinat pe colegi... sa scrie.

Andrei Plesu (coleg de  clasa cu autorii) i-a facut cartii un splendid “cuvant insotitor”. Pe coperta spate,  volumul are “testimonials” de la Plesu, Razvan Teodorescu, Bedros Horasangian, Ioana Diaconescu.  Bedros si Ioana au fost colegii mei, in promotia Spiru 65!

Cartea a avut un colectiv mai larg de redactori-editori: pe langa Nick si Mihai, au facut parte din colectiv  Michaela Nita, Bruno Gheorghievici, Denis Maftei si, in final, Violeta Borzea, de la editura National.  Conceptia copertei apartine tot cuiva dintre ei – Michaela Nita. Iar doamna Borzea, desi nu e spirista, i-a  ajutat cu mare eficienta, efectuand toata punerea in pagina si corectura finala. A facut-o cu o rabdare  ingereasca, si totul, cu o generozitate extraordinara, fiindca toata munca ei a fost pro bono.  
Cuvantul insotitor al lui Plesu, intitulat “Trecute Vieti de Domni si de Domnite” incepe cu recunoasterea  ca el s-a indoit la inceput, cand a auzit de acest proiect:
„Cind vechiul meu prieten Bruno (Gheorghievici) mi-a vorbit despre proiectul acestei carti, am gasit o mie  de motive sa fiu sceptic.....”  Rasfoind insa paginile cartii, Plesu incepe sa vada lucrurile altfel. Mai intai,  spune, a fost miscat – cum era si de asteptat – sa-si reaminteasca lucruri pe care le uitase. Si rand pe rand,  deapana si el amintiri despre profesori, colegii din promotia lui, dar si despre cei din clasele mai mari de la  Spiru. Si curand, constata ca, fara sa-si dea seama, a cazut si el intr-unul din „pacatele” la care presupunea  ca poate duce o astfel de carte. „Dar dincolo de emotivitatea strict personala a amintirilor, adica dincolo de  ceea ce nu putem degusta decat noi intre noi, „exista cred,” ne spune Andrei Plesu, „doua argumente, de  natura sa legitimeze cartea: mai intii coeziunea durabila a eroilor ei care se intalnesc sau tin legatura dupa  atatia ani de la terminarea liceului ...  In ciuda raspandirii noastre in spatiu, in ciuda celor 45 de ani care au  trecut de la momentul despartirii noastre, in ciuda unor destine profesionale si existentiale de maxima  diversitate, am ramas ”in contact”, cu o tenacitate, un entuziasm si o consecventa pe care le socotesc rare,  daca nu unice.”
Al doilea argument, dupa Plesu, este legat de Galeria de profesori pe care cartea o invoca si care „spune  ceva despre un model pedagogic uitat, daca nu chiar desconsiderat de sistemul de invatamint  contemporan. Am avut norocul sa avem profesori de nivel universitar. Nu simpli functionari scolari, ci  personalitati profilate exceptional, naturi puternice, caractere exemplare […] intreaga echipa a dascalilor  nostri avea iradierea unei solide autoritati, a unei vocatii academice impunatoare. Suntem ceea ce suntem  datorita lor, datorita consistentei lor intelectuale, dar si a tactului si talentului lor pedagogic.”
Imi place si mie, ca si lui Andrei Plesu, sa cred ca noi spiristii am fost foarte norocosi in aceasta privinta,  dar se pare ca nu suntem singurii. In aprilie, la o serata culturala despre Gheorghe I. Bratianu (conferentiar  Ion Teodorascu) organizata de Societatea Viitorul Roman la Los Angeles, m-am intalnit cu un domn care  afland ca mama mea, Ana Paunescu, a fost profesoara de engleza la Liceul Sincai, a fost deosebit de  emotionat si mi-a spus ce extraordinari au fost profesorii lor, de nivel universitar, foarte multi formati sub  vechiul regim. Parerea lui era ca Sincai-ul fiind mai departe de centru, acesta ar fi fost motivul. Dar uite ca  nu, dupa cum putem noi spiristii constata. Poate e vorba de profesorii de liceu ai Bucurestiului de atunci!

In incheierea cuvantului insotitor, Andrei Plesu spune: „Vreau sa cred ca generatiile mai tinere vor gasi, in  aceasta carte, numeroase prilejuri de reflectie ziditoare. Ca li se ofera marturia unei anumite conceptii  despre scoala, de care merita sa ia nota, nu neaparat pentru a o reinstaura, caci asta nu mai este posibil, ci  pentru a intelege mai bine generatia parintilor si a bunicilor lor, pentru a regasi, fie si aproximativ, gustul  unei anumite traditii, pentru a afla ce au cistigat, dar si ce au pierdut nascindu-se mai tirziu.”
Sunt sigura ca vietile si drumurile noastre, ale spiristilor, desi divergente, ilustreaza fenomenul acela  „aproape paranormal”, cum zicea Plesu, al prieteniei ce nu se stinge niciodata; si ca ne amintesc de  „ingerul” ce vegheaza deasupra Liceului nostru Spiru Haret, care ne pazeste si pe voi si pe noi. Va doresc  succes in viata si succes cu cartea. Sunteti 40 autori, vor fi cel putin 41 de cititori, caci si eu ma voi numara  printre ei. Dar de fapt, sunt sigura ca se va gasi multa lume, din mai multe promotii, gata sa va citeasca,  fiindca foarte multi au impartit cu noi aceeasi perioada ca liceeni (numai numele fiind diferite, anii absolvirii  si orasul). Si poate cei ce nu au trait anii aceia, vor avea si ei curiozitatea sa afle cum au fost parintii si  bunicii lor, ce nazdravanii au facut si cum le-au fost profesorii. Deci, dupa mine, prin veridicitatea si  naturaletea ei, cartea se ridica de la nivelul unei povestiri de grup, la una de valoare universala.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page