Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Mi-e dor de "MAREA CRUCIADA"



Nu va grabiti sa sunati la organele de ordine.  In dorul meu de "Marea Cruciada" nu este nici un pericol  social. Dimpotriva. Nu mi-e dor de nici una din expeditiile militare apusene in Orientul de Mijloc - presupun  cele dintre 1095-1270 - sub pretext de eliberare a mormantului Domnului Isus de sub ocupatie musulmana,  numite din nefericire "cruciade". Nu mi-e dor nici macar de aparent cea mai mare dintre ele, cea de langa  craterul vulcanic Hitin din 1187 cand legendarul Saladin a condus partea araba a bataliei, punct geografic  de priveliste din mai toate tinuturile Galileii. Cuvantul "cruciada", provenind de la "CRUCE", mai precis  "Crucea Domnului", a fost aplicat acestor batalii ale Evului Mediu in mod gresit, daca nu chiar blasfemic.  O confruntare armata pentru "mormantul gol" de pe pamant care nici macar nu se stie exact unde este, in  timp ce Mantuitorul viu in veac despre care se stie exact unde este si ce face acolo - adica in cer, mijlocind  - este cel putin - am zis doar cel putin -, o copilarie de gandire. Cum s-a ajuns la terminologia de "razboaie  sfinte", in speta "cruciade", este o taina de inspiratie luciferica, de fapt o rasturnare de inteles.
Adevaratul sens al termenului "cruciada" il gasim in ceea ce cu alte cuvinte numim PLANUL de  MANTUIRE. Pentru salvarea omului din moarte datorita neascultarii, Dumnezeu a facut CRUCIADA,  dinspre cer spre pamant. Nu a fost cruciada de NIMICIRE, ci de SALVARE. Centrul acestui PLAN DIVIN  de recucerire din MOARTE la VIATA, a fost CRUCEA. Derivatia imediata si adevarata - CRUCIADA.  Ostirile cerului s-au pus la dispozitia Regelui lor care urma sa biruiasca murind. Legiunile inaltelor glorii au  ingenunchiat langa cruce fara nici o scanteiere de sabie. Cum de s-au putut abtine aceste puteri ale slavei?  Il urmau pe Regele lor si planul CRUCIADEI Lui.
Lectia CRUCII si a CRUCIADEI a fost incet, dar pana la urma inteleasa de apostoli. Fiecare, in raport cu  indemnurile Duhului si-a inceput CRUCIADA si a dus-o pana la capat dupa modelul Domnului. Au ramas  in istoria sfanta "batalii", "teritorii cucerite", "biruinte" adevarate cruciade. Isi mai odihnea cate putin  trupul prea devreme obosit si pornea Pavel intr-o noua calatorie de vestire a lui Hristos, pe care nu a  numit-o neaparat "cruciada", dar care era asa: "Nu cumva CRUCEA lui Hristos sa fie facuta zadarnica",  "Departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Isus Hristos", zicea el.  Mi-e dor si mie de asa CRUCIAT, de asa CRUCIADA.
Si timpul a trecut si asa cruciade au mai fost. Pentru vestirea lui Isus cel viu de la dreapta lui Dumnezeu,  mijlocind pentru noi, si nu pentru mormantul din care El a inviat si care nici macar nu se stie care este si  daca mai este.  Undeva in Cartile Istoriei cruciadelor pastrate in cer este inscris totul.
Multe forme frumoase au mai imbracat cruciadele autentice, de care mi-e dor. Fratii Wesley au pornit o  cruciada a cantecului crucii pe pamant britanic alungand spectrul revolutiei franceze care ameninta Anglia  in stil londonez.  Oamenii au uitat de sabii si au inceput sa cante. Apoi si-au mutat in America  propovaduirea crucii prin impartirea cantecului si Cuvantului ca pe o impartire a painii cu cei infometati.
Mai incoace, aproape de noi - de unii din noi -,  Billy Graham a reabilitat cuvantul CRUCIADA, dandu-i  intelesul sau adevarat impotriva celui din Evul Mediu. El si-a numit adesea marile momente evanghelistice  - CRUCIADE - cand miile stand laolalta cantau "Soldiers of the cross", nimeni nu se gandea la cruciadele  din Evul Mediu si cand multimea murmura impreuna si fiecare pentru sine "Just as I am", nimeni nu-si mai  imagina "invingerea adversarului", ci se gandea la "predare" neconditionata in fata crucii pe care a murit  Isus Hristos. Aceasta adevarata CRUCIADA, prin predare launtrica, nu prin capitulare exterioara, l-a  convins pe gentlemanul de Hollywood, Stuart Hamblen, prietenul actorului John Wayne sa devina un  "cruciat" in "oastea lui Isus" scriind celebrul cantec "It is no secret what God can do" pe care ni l-a lasat  frumoasa mostenire.
Poate ma insel eu, dar mi se pare ca acum, desi cu o putere media mult mai mare la dispozitie, cruciadele  sunt mult mai vestede, de parca s-ar potrivi jeluirea lui Eminescu "iara noi, noi epigonii..." si mi se face dor  de "MAREA CRUCIADA" pe care Domnul a promis-o inainte de sfarsit de lume, "CRUCIADA IUBIRII".

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page