Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Înger plutind prin abur albastru...



Luni, 8 august, Galeria Krom Art din Complexul Mures Mall a gazduit vernisajul unei noi personale a  tinerei artiste Costina Zehan, prezenta pe simezele targumuresene dupa o absenta de aproape un deceniu,  aflata acum  intr-o scurta vacanta la parinti, fiind studenta in ultimul an la Academia de Arta din  Stockholm. Lucrarile care compun noua expozitie sunt realizate pe panza in acril, iar temele abordate se  refera la cautarea prezentului in multitudinea formelor de manifestare a vietii - anunta stirea de presa -, un  element important fiind masca.
De ce tocmai masca? In fond, ce este masca? Un obiect material protejand sau codificand o atitudine...  imateriala. Poate insoti un gest ritual, o vraja, dar poate fi si un gest artistic, sau amandoua la un loc,  precum ritualul creator intru frumusete al poetei-pictorite-muziciene... Costina Zehan. Costina –  Mascherita – Columbina. O personalitate renascentista, intr-un fel.

Ce stim, in fond,  despre artista de doar 26 de ani, pe care-i va implini in 12 august a.c.? Ca... are ceva in  plus. Poate un inger pe umar? Poate... cate unul pe fiecare umar! Are un 3 mare in cerul astral, in destin, o  Treime Sfanta: muzica – poezia – pictura. Oare chiar o obsedeaza masca? S-ar putea, dar intr-un mod foarte  personal, foarte profund. Vrand-nevrand, gandul imi aluneca pe „cizma" peninsulara, pana in capitala  italiana, la bustul Zeului Ianus (Ianus bifrons) din Muzeul Vaticanului, una dintre cele mai vechi divinitati  ale mitologiei, infatisat cu doua fete opuse: una priveste inainte, cealalta, inapoi. Era zeul usii, al  sarbatorilor si riturilor de trecere si al fenomenelor de tranzitie. Care dintre fete este masca? Niciuna,  desigur. Sunt reale amandoua. Ca si chipul si sufletul-curcubeu al artistului. O masca, mai multe masti ...   putem deveni, chiar suntem, adesea,  noi insine, in functie de ceilalti, mai mult sau mai putin apropiati.  Masca, devine, iata... o identitate. Ne construim masti pentru a ascunde golul, pentru a ne acoperi ranile  trecute, prezente, pentru a comunica ceva... Divinitatii, viitorimii, Necunoscutului, de care ne este teama  cel mai adesea. Inainte de a-si confectiona masti, in ritualurile magice, omul primitiv, si nu numai el –  procedeul se pastreaza si in unele practici contemporane – isi vopsea chipul, trupul, se tatua... De ce?  Pentru a deveni de nerecunoscut – mai bun, mai frumos? Pentru a intra in gratia zeilor, simtindu-se vanat  de forte malefice? E o poveste lunga despre care se poate rescrie o biblioteca de dimensiunile celei  incendiate din Alexandria.
Scriitoarea Lise Bourbeau, intr-una din cartile sale – „Cele cinci rani care ne impiedica sa fim noi insine"- ,  aduce in dezbatere Teoria Ranilor fiintei umane si cea a Mastilor. Ea sustine ca „rana interioara poate fi  comparata cu o rana fizica pe care o ai pe mana de mult timp, pe care o ignori, si pe care nu ai ingrijit-o cum  trebuia. Ai preferat sa o bandajezi, pentru a nu se mai vedea. Aceste rani ne afecteaza in mod diferit.

Acel  pansament este echivalentul mastii. Fiecare din noi are in sine puterea creatiei", sustine Lise Bourbeau. Ne  reintalnim, asadar, printre randuri, cu copilaria umanitatii, prezenta la fiece pas pe care-l facem. De ce  „mascherita" Costina -Columbina - nu arunca in cos mastile, cu tot cortegiul lor carnavalesc, nu o data  grotesc, rostogolind ori amestecand povesti, cosmaruri, iubiri, intrigi, culori, albatrosi, seminte, lacrimi si  sori indigo? Fiindca mascatii nu au voie sa poarte arma!?! Si, atunci, cu ce poti lupta impotriva raului, a  uratului, decat cu... Frumosul? Si, oare, cine mai are puterea de a vedea frumusetea din lucruri, daca nu un  copil? Si cine mai poate fi un copil, daca nu, in primul rand, un artist? Iar Costina Zehan, atinsa de aripa  colorata a ingerului, si-a pastrat intacta candoarea, puterea de a iubi si trai... copilareste! Din fericire!   Fiindca, atunci cand un artist inceteaza a fi copil, devine un damnat. Iar noi, ceilalti, care nu suntem artisti,  pierzandu-ne copilaria, devenim tristi, greoi si gri, si fara de rost...
Ma gandeam ca masca, sub infinitele ei forme, la toate popoarele, din Comuna Primitiva incepand,  indiferent de paralela sau meridian continental, demonstreaza un anume grad al instinctului de conservare.  „La un nivel subconstient, ranile si mastile pe care le abordam pentru a acoperi ranile ne influenteaza  relatiile pe care le dezvoltam cu cei din jur - scrie Lise Bourbeau, in volumul amintit. Fiecare fiinta umana  este unica, o entitate inedita, cu un loc aparte in univers, trasaturile mastilor nu sunt neaparat fixe. Se pot  amesteca intre ele, se pot intrepatrunde. Suntem diferiti si putem dezvolta masti diferite, putem regasi la o  persoana caracteristici diferite ale mai multor masti". Asa e. La Costina, acest lucru se vede foarte bine.  Privindu-i lucrarile de ani de zile si cunoscandu-i gradul de elevatie spirituala, nu ma pot gandi decat la  mastile venetiene. Poate, pe ici-colo, si la mastile mortuare, atat de viu colorate, in mod paradoxal, ale  faraonilor ascunsi sub piramide. (Mi-a ramas... pe retina masca lui Tutankhamon. Sub aspect coloristic,  desigur, si ca expresivitate a desenului.)

Din cele mai vechi vremuri, Carnavalul venetian a fost o sarbatoare magica, devenit faimos prin mastile  sale colorate. De fapt, prima atestare documentara a portului mastilor dateaza din mai 1268, si este  reprezentata de o hotarare a Consiliului Venetian prin care se interzicea aruncarea cu oua parfumate in  femei, de catre barbati mascati. Ne trimite cu gandul aceasta traditie, pierduta in negura vremii, la Anul  Nou asiatic, la obiceiul precrestin al invocarii fecunditatii aruncand boabe de orez sau grau asupra  proaspetilor miri, ori la „stropitul" cu parfum de Pasti, supravietuind pana si azi in Ardeal si prin Bucovina.
Incerc sa vad ce ne spune, si ce isi spune Costina, in aceasta dezlantuire pe spatii largi, cautand  nemarginirea, matematicul plus infinit...  In lunga lor istorie, mastile nu au avut de jucat un rol singular  doar in timpul carnavalului, functionalitatea lor s-a extins pe toata durata anului, permitand purtatorului sa  isi ascunda identitatea si sa se manifeste liber atunci cand barierele sociale nu le-ar fi permis. Venetienii isi  confectionau singuri mastile si costumele pe care le purtau la parada si la petreceri, iar identitatea, sexul si  statutul social pur si simplu nu mai existau. In jurul lor s-a constituit o intreaga industrie. „Mascherarii" au  un statut aparte inca din 1436. Erau  ajutati de pictori, care desenau fetele mastilor pe modelul de  gips, acordand foarte multa atentie detaliilor. Abia dupa aceea, formele erau prelucrate de mascherari, si  decorate cu aur, argint, picturi deosebite, cristale sau pene. Initial, mastile erau confectionate din piele sau  sticla si erau ornamentate simplu, dar, cu vremea, ornamentatiile au devenit din ce in ce mai complexe,  culorile mai tari, predominand auriul si argintiul.
Este unul dintre motivele pentru care am adjectivat-o pe Costina... „mascherita". Atata doar ca, inainte de  a fi mascherita, s-a nascut, iar nu facut... pictorita! De ce Columbina? Nu are legatura cu porumbeii, desi  este gingasa ca o porumbita, ci pentru ca, sub influenta medievala a Commediei dell Arte, mastile au  capatat identitatea unora dintre caracterele specifice acestui teatru. „Columbina" este o masca intens  decorata cu aur, argint, cristale si pene, care acopera doar jumatatea superioara a fetei si este legata cu o  panglica de matase sau sustinuta cu o tija de lemn. Denumirea provine de la una dintre actritele Commediei  dell Arte, despre care se povesteste ca nu vroia sa isi acopere complet chipul frumos. Iata, insa, ca artista  noastra are doua jumatati frumoase de chip: pictura si poezia. In plus, ca oricare artist, este o personalitate  duala. Cel putin... Chiar si noi, oamenii obisnuiti, pastram... o „Columbina" pentru a ne pune in valoare, ori  pentru a ne masca... cealalta jumatate a chipului. Fiecare suntem un Ianus... Legat de tema aceasta, poate  va amintiti Bauta, cea mai frecvent intalnita masca a Carnavalului venetian, alba, purtata atat de femei, cat  si de barbati, acoperind intreaga fata, fara gura, cu partea de jos a fetei mai lata si indepartata putin de fata,  permitandu-i celui care o poarta sa vorbeasca, sa manance sau sa bea cu usurinta. Se purta cu o pelerina  rosie si cu tricorn. In secolul al XVIII-lea, guvernul venetian obliga purtarea acestei masti la intalniri  politice unde se luau decizii ce necesitau anonimatul participantilor. Era interzis portul vreunei arme atunci  cand masca asigura discretia. Acum, in Carnaval, se poarta neaparat cu pelerina neagra – tabarro, iar  politicienii lumii nu se mai obosesc sa o poarte la ceas de taina. Poarta altfel de masti, de tot felul, in  schimb, ziua, in amiaza mare, in fata... prostimii!
Daca tot am ajuns in acest punct, voi mai aminti cateva dintre aceste mici si fermecatoare obiecte de  recuzita, metamorfozate, pe ici-colo, in pictura Costinei, care, de altfel, ne ofera nenumarate si dintre cele  mai diverse teme de reflectie – un intreg univers de idei, sentimente si emotii.
Medico della Peste este una dintre cele mai bizare masti venetiene, cu un cioc lung si discuri de cristal in  loc de ochi, amintind costumul purtat de celebrul medic al Casei de Medici, Charles de Lorme, care, in  incercarea disperata de a se proteja impotriva ciumei devastatoare din secolul al XVI-lea, purta incaltari,  pantaloni, haina si un soi de palton din piele ceruita, formand o bariera impotriva germenilor din aer,  conform teoriei miasmei. Zona capului si a fetei era protejata de o masca cu cioc. Aceasta continea diverse  ierburi ce anihilau efectul nociv al aerului patruns in interiorul mastii prin doua orificii mici, iar  deschizaturile pentru ochi erau acoperite cu sticla. Este viitoarea masca de gaze din Primul Razboi  Mondial!
Moretta, importata din Franta Evului Mediu, eleganta, clasica, este confectionata din catifea neagra, cu un  val atasat in partea inferioara, punand in valoare trasaturile delicate ale chipului feminin. Doar ca, destinata  in exclusivitate doamnelor, este dificil de purtat, intrucat singurul punct de sustinere il reprezinta un buton  tinut cu dintii din fata. Deci, purtatoarea mastii nu poate vorbi deloc, tacerea ei si negrul mastii  conferindu-i un aer  misterios!
Volto (larva) este o masca simpla, alba, care se poarta cu palton negru si tricorn, iar numele provine din  latinescul larva, care inseamna masca sau stafie. Constructia sa este similara cu cea a bautei, permitand  vorbitul si bautul facil fara indepartarea sa de pe figura. Mai putem aminti Gnaga - o masca purtata mai ales  de tinerii din Venetia, acoperind in intregime nasul si ochii. Cu trasaturi feminine puternice, adesea  exagerate, subliniind ridicolul, era specifica homosexualilor, care se costumau in femei. In zilele noastre,  acestia ies la drumul mare, in parade special organizate, starnind, in egala masura, revolta sau admiratia  asistentei. Gatto este o masca tipica a Carnavalului si intruchipeaza o pisica... Istoria este veche si  povesteste cum un om, care nu avea decat o pisica, a devenit bogat la Venetia atunci cand dogele l-a  rasplatit regeste pentru ca a scapat orasul de soareci... Pe vremea aceea, probabil, pisicile erau rare in  laguna.
Carnavalul venetian a fost intrerupt de regimul  fascist al lui Mussolini, in 1930, si reinviat in 1979, de  artizanii care doreau sa readuca sarbatoarea la Venetia. Nu intamplator, Carnavalul de la Venetia incepe in  fiecare an cu un inger, care zboara de pe Turnul Campanile pe deasupra multimii adunate. Ma duce cu  gandul la Chagall, si mai departe... Masca a insotit, inca din Epoca de piatra, existenta oamenilor,  cunoscand variatii atat in ceea ce priveste aparenta, cat si in ceea ce priveste simbolismul. „Localizarea  unui anumit spirit intr-o masca poate fi considerata unul dintre factorii principali ai existentei mastii".
„Spiritul" frumos al mastii la care ne vom gandi multa vreme de-acum incolo, si care pluteste deasupra  noastra precum ingerul lui Chagall, este harul Costinei.

Costina-Mascherita-Columbina, pe care o vom  astepta mereu, cu drag si cu bratele deschise, acasa, intr-o Romanie care va trebui sa reinvete sa-si  respecte copiii si talentele, rasplatindu-le eforturile si dragostea de obarsii si neam.
Felicitari si multi ani fericiti, in glorie si sub abur albastru, Costina Zehan!
MARIANA CRISTESCU
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page