Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Drama ortodocsilor

1000. Crestinizarea bulgarilor si sirbilor, dar mai ales a cneazului Vladimir si a tuturor rusilor de catre greco-bizantini i-a pus pe slavi pe picior de razboi cu latinii, mai ales dupa schisma. Sub presiunea exterminatoare greco-slava, proto-romanii s-au refugiat, s-au asimilat la sud de Dunare, iar la nord, in Romania de azi, au fost siliti de bulgari sa preia ierarhia greco-slava si limba slavona si sa renunte la limba si ierarhia latina - altfel le taia popa limba. De atunci romanii impartasesc - nolens, volens - soarta pravoslavnicilor, cu toata deosebirea intre ortodoxia pragmatica a romanilor, speculativa a grecilor si cea mistica, a neofitilor slavi.

1500. Latinii urmareau refacerea unitatii crestine chiar cu forta. Rusii au luptat impotriva teutonilor cruciati, romanii impotriva romano-catolicilor maghiari, greco-bizantinii impotriva cruciatilor, care a ocupat Constantinopolul. Esecul "dragostei cu forta" din vest a fost depasita la Conciliul de la Florenta 1439 unde greco-ortodocsii si romano-catolicii s-au "unit", dar germanii se rup de Roma, ei protesteaza si astazi in afara Bisericii. Constantinopolul, a "doua Roma" cade sub turci si rusii preiau ideea celei de a "treia Roma", misiune la care tin pana in zilele noastre.

1700. Petru cel Mare introduce in Rusia cu forta institutii apusene, chiar si moda si lupta pentru eliberarea ortodocsilor de sub turci. Dimitrie Cantemir este alaturi de rusi, nu de romanii din Transivania cand acestia refac unitatea cu Roma. Petru I si Cantemir (ca mai tarziu Ceausescu) erau pentru "modernizare fara occidentalizare". Ei imprumutau norme si institutiilor apusene, fara fundamentul lor - codul canonic romano-catolic. Rusii erau sprijiniti de protestanti, pentru ca dupa pacea westfalica autoritatea Sfantului Imperiu Roman s-a restrins in favoarea suveranitatii statului, acumularii primitive de capital si economii nationale. Totusi ideea imperiala romana a supravietuit in apus, in Franta, Germania, Spania, Anglia, Olanda, Portugalia, cu "imperii nationale", ca in Imperiul roman de rasarit al slavilor orientali, al rusilor, sovieticilor - azi C.S.I.

1800. Unde a esuat Petru I, au continuat marii intelectuali ai sec. XIX. Modernizarea cu sila, "formele fara fond" ca si "cruciadele" ruso-ortodoxe contra tucilor, fara refacerea unitatii cu Roma, esuiaza. Mai ales dupa Revolutia franceza si Napoleon, "rationalitatea statala" s-a dovedit insuficienta pentru o cooperare autentica cu occidentalii, asa ca intelectualitatea rusa ca si pasoptistii moldo-valahi apeleaza la cultura. Avantul ortodox in receptarea culturii vestice era enorm. La Berlin studentii Bakunin, Turgeniew, Herzen erau hotariti chiar sa se sinucida, daca nu se vor mantui prin aprofundarea Logicii lui Hegel. Orientarea tineretului ortodox spre vest a imbogatit desigur cultural atat Moscova si Peterburgul (Tolstoi, Dostoievschi), cit si Bucurestiul si Iasul (Eminescu, Balcescu), fara ca falia spirituala est-vest sa fie depasita, nici la rusi si nici la moldo-valahi cuceriti numai de institutiile si curentele culturale occidentale. Politic, moldo-valahii devin dependenti si de rusi si de turci prin Regulamentul Organic, iar spiritual, tirau in continuare "lanturile grele ale ortodoxiei constantinopolitane si moscovite". In sec XIX, ca si azi: romanii se orienteaza cultural spre apus si politic, spiritual spre rasarit? Moscova, a treia Roma.

1900. Esecul lui Petru I si al marilor intelectuali rusi au generat romantismul slavofil, nihilismul rus radical si Revolutia lui Lenin. Ideologia ortodoxo-comunista era o sinteza a curentelor socialiste franceze, filozofice germane dublata de mesajul mesianic al celei de a "treia Roma", hotarata sa mintuiasca omenirea de influenta occidentala. Stalin a proclamat chiar superioritatea absoluta a ortodoxiei ruse in straie pseudo-secularizate, si nu a mai mimat "forme fara fond", ca predecesorii sai, pana cand, urmasul sau Gorbaciov renunta la tot acest construct ideologic bazat pe minciuna si teroare, la "Cortina de fier", la "Lagarul" ortodoxo-comunist si la razboiul rece cu vestul. Romanii pravoslavnici urmeaza - nolens, volens - linia pravoslavnica.

1920. Romania Mare nu s-a orientat spre Roma cum sperau ardelenii la Alba Iulia, asa ca "orasul parazitar" - cate un milion de maghiari, germani, evrei, romani occidentalizati - a blocat si cu ajutorul noii Patriarhii greco-ortodoxe, dusmana catolicilor si Concordatului, emanciparea celor 16 milioane de tarani. Totusi, copiii de tarani s-au indreptat spre oras, scoli unde s-au izbit de "orasul parazitar", care nu-i acceptau ca egali. Conflictul a generat Legiunea "Arhanghelului Mihail" cu ortodoxia ca maduva ideologica si fascismul apusean ca model. Confruntarea Legiunii cu un stat la fel de terorist ca ea, l-au adus la putere pe Antonescu. A urmat exilul, internarea legionarilor in lagarele lui Hitler. Asa ca la Procesul de la Nürnberg, legionarii romani nu au fost tratati ca fascisti "europeni", ci secta de "orientali". Cam cum sunt vazuti romanii si azi. Lupta de "rasa" si "clasa" s-a incheiat cu Stalin, doua mii de biserici unite cu Roma sunt reorientate cu forta spre Moscova, tara e dezmembrata si elita romaneasca prooccidentala lichidata dupa Cortina de Fier.

2000. Mileniul incepe cu reorientarea tarilor ortodoxe spre valorile si institutiile UE. Papa Ioan Paul II viziteaza Sarajevo, Romania, Grecia, Ucraina, Caucazul si indeamna neamurile din rasarit la refacerea unitatii in diversitate - crestinismul sa respire cu doi plamani, din orient si occident. Vladimir Putin se boteaza, Ion Iliescu s-a dus la Roma. Papa Ioan Paul II vine la Bucuresti. Ortodoxia romaneasca face un mare pas inainte, dar e in expectativa, cea a slavilor nu este pregatita de a iesi in lume, iar cea greaca profita material de UE. Din totdeauna in gura lupului, din Basarabia si Bucovina pana in Bulgaria si Serbia, romanii prinsi ca intr-un cleste intre rusi si sirbi, cauta impreuna cu slavii alternative dupa (1) cruciade, (2) Unirea Conciliului Florentin, (3) deschiderea spre vest in forta sub Petru cel Mare, (4) stralucirea intelectualilor ortodocsi din sec. XIX si (5) recenta dictatura de dezvoltare ortodoxo-comunista.

2010. Noua Ordine - generata de terminarea Razboiului Rece si razboiul din Irak, readuce brutal in actualitate dilemele ortodoxe: izolarea despotiei orientale, modernizare fara occidentalizare, forme fara fond, cultura occidentala ca alibi sau unitate crestina cu Roma?

Dupa paleativele modernizatoare asemanatoare, institutionale (tarul Petru cel Mare, regii Carol I si II), culturale (Puskin, Eminescu), dictatoriale (Stalin, Ceausescu), si de tranzitie (Gorbaciov, Iliescu), putem conchide ca si reformelor din zilele noastre le lipseste un fundament durabil.

De doua secole, domnitorii de la Bucuresti sunt unsi cu blagoslovirea Moscovei, celei de a "treia Roma". Cine uita acest imperativ, ca Alexandru Ioan Cuza, Ion Antonescu, Elena si Nicolae Ceausescu, sunt inlaturati in mod exemplar. Romania este acum in UE si NATO, dar dialogul cu Roma a incetat, asa ca prapastia spirituala dintre ortodocsi si occidentali nu mai poate fi mascata de euforia de la Revolutia de acum doua decenii, actiune inscenata de regizori (Nicolaescu) si actori (Caramitru) profesionisti. Pentru toata lumea este clar ca ortodocsii duplicitari nu au ce cauta in Europa Occidentala atat timp cat se orienteaza soborniceste si duhovniceste spre Moscova si Istanbul. Nu este prima data ca Occidentul intinde o mana de ajutor romanilor ajunsi dependenti de dusmanii lor greco-slavi. Dar nu o data moldo-valahii vazandu-si sacii in caruta, intorc spatele Romei.

Democratia occidentala e straina la Moscova si pe malurile Dambovitei, asa ca nu-i de mirare ca singura institutie politica de luat in serios este cea a Presedintelui. Asta explica in mare parte lupta dintre Putin si oligarhii evrei, dintre Voda si boieri, dintre Traian Basescu si parlamentari. De presedinte depinde ce partid va stapanii turma.

Din 1989 Romania este condusa de partidul Moscovei - FSN, PDSR, PSD - si a omului lor, un om providential Ion Iliescu. Presedintii Emil Constantinescu si Basescu nu au inlocuit structurile lui de putere. Occidentalii sunt atat impotriva despotilor ortodocsi, cat si a oligarhilor, boierilor corupti cu imunitate parlamentara, ei vor respectarea drepturilor omului, un echilibru al puterilor, ceea ce duplicitatea ortodoxa si mai ales cea moldo-valaha ofera fara probleme de constiinta, dar la Moscova si Bucuresti nu mai poate fi mascata nici lupta pentru adevarata putere, a semnului lui Dumnezeu pentru pravoslavnici "Tar, Voda, Secretarul General, Presedintele" nici optiunea fundamentala a tuturor ortodocsilor in general si a romanilor in special - Moscova sau Roma?

Viorel Roman

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page