Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Cu Eminescu de-alungul Bibliei

Chiar in Legea libertatii de alegere, se asteapta, se presupune totusi cititorului intelegerea si acceptarea ei. Cum? Cel mai nobil prin depasirea de sine. Mai mult decat una din credintele religioase, este vorba despre acceptarea unor adevaruri nedemonstrabile, dar valori de capatai ale existentei. Ceea ce ESTE nu se DEMONSTREAZA.

Gandirea eminesciana este dureros de valabila pentru zilele noastre profetic instrainate de Dumnezeu. Timpul nostru de cugetare este invadat de stralucirea naluca de a AVEA ceva pierzand ceea ce SUNTEM. In loc sa facem clipa vesnicie prin aprindere si reaprindere, stingem propria noastra vesnicie subordonand-o clipei.

Prin excelenta Eminescu este un cautator de rosturi catre rostul de capatai. Simti ca isi ia timp sa scotoceasca desi mintea i se incalzeste pana la incandescenta. Creaza personaje. Unele cu sine mai aproape de ele, altele in contrast pentru raportarea inversa la ele. Rezultatul este acelasi. O imparatie de valori pe care ne-o lasa mostenire. Ramane la alegerea noastra ce facem cu aceste diamante. Le punem la loc de cinste privind in ele menirea sau le calcam nepasatori in picioare spre falsul unei vitrine false.

Nu este vorba de a nu ne intreba despre rostul nostru ca existenta. Este vorba de a ne intreba frumos si serios. Nu este vorba de a nu ne intreba despre Dumnezeu. Este vorba de a ne intreba cu respectul cuvenit. Academismul nu trebuie sa depaseasca buna cuviinta ci s-o statuieze, iar nestierea sa-si vada lungul nasului, macar sa taca recunoasterea.

Am libertatea sa ma intreb cine m-a facut. Am liberatea sa spun (spre rusinea mea), ca nimeni, ca am aparut sub impulsul haotic al evolutiei (facandu-ma de ras pentru ca nici macar EVOLUTIA nu poate fi HAOTICA), am libertatea sa spun ca DUMNEZEU m-a facut. In acest caz, prin definitie m-am oprit a mai intreba. Dumnezeu nu se defineste. Tot prin definitie.

Cine merge mai departe intreband "dar pe Dumnezeu cine L-a facut", calca legea nedefinirii Lui. Aceasta intrebare este juridic SACRILEGIU, iar pusa in chip batjocoritor sinucidere.

A fost experimentat in mod tragic in masa acest lucru sub infatuarea comunist ateista, cand orice mascarici stropsea cu singura intrebare aparent invigatoare de orice disputa: "dar pe Dumnezeu cine L-a facut", desi individual, ea este veche de tot.

Raspuns celor ce nu mai erau de mult, dar isi pusesera intrebarea, raspuns celor din timpul sau bolnavi de aceeasi batjocura si raspuns noua ce urma sa fim, Eminescu ne-a lasat mostenire cel mai inalt varf la care gandirea omeneasca poate urca in aceasta privinta.

Fragment din SCRISOAREA I-a,

"La-nceput, pe cand fiinta nu era, nici nefiinta

Pe cand totul era lipsa de viata si vointa,

Cand nu s-ascundea nimica, desi tot era ascuns.

Cand patruns de sine insusi odihnea cel nepatruns.

Fu prapastie? Genune? Fu noian intins de apa?

N-a fost lume priceputa si nici minte s-o priceapa,

Caci era un intuneric ca o mare far-o raza,

Dar nici de vazut nu fuse si nici ochi care s-o vaza.

Umbra celor nefacute nu-ncepuse-a se desface,

Si in sine impacata stapanea eterna pace!....

Dar deodat-un punct se misca... cel intai si singur. Iata-L

Cum din chaos face muma, iara el devine Tatal..."

Desigur, geniul poetic romanesc, nu-si propune sa rezolve problema "dumnezeirii" teologic. Dar la intrebarea perfida sau batjocoritoare, el raspunde atat de lucid cat cea mai inzestrata minte omeneasca poate raspunde. Sa nu fi stiut Scrisoarea I-a a mai marelui nostru si comunistii atei? Ma tem ca cei mai multi dintre ei, NU.

Fragmentul, ca de altfel intreaga poezie, este edificatoare si nu are nevoie de comentarii. Nu pot insa a nu face sublinierea versului "... iara el devine TATAL".

Aceste cateva vorbe fac DIFERENTIERE profunda chiar si in ceea ce priveste filozofia si teologia existentei. "TATAL", duce spre limbajul crestin. Puneti dumneavoastra, stimati cititori, in loc de "TATAL", orice alta notiune, orice alt nume de zeu, de zeitate, de orice stiti si doriti si spuneti sincer daca se potriveste. Bunaoara, ziceti - cel mai apropiat dupa multi, pentru daci - Zamolxe. Ar veni "... iara el devine Zamolxe". O, nu! Aici genial precede orice. TATAL.

A fost elaborata concluzia, sau a venit de la sine? A vrut poetul sa sprijine crestintatatea, ca religie in comparatie cu alte religii, sau dincolo de orice religie, un singur cuvant, o singura notiune a venit pe drumul cel mai inalt al gandirii lui si s-a asezat acolo, ca de acolo fiind. Credeti ca Eminescu o fi incercat cu Promoteu, cu Budha, cu Mahomed etc.? Nici macar Iahwe nu se potrivea, nici Alah, nici chiar in romaneste Dumnezeu. TATAL. FIINTA SUPREMA este TATAL. Urmatorul pas este TATAL NOSTRU. FIINTA SUPREMA nu poate fi decat TATA. Apoi, pentru UNICITATE, el este TATAL. Si mai spre noi si mai spre El, mersul cuviincios al sufletelor noastre da in TATAL NOSTRU CARE ESTI IN CERURI.

Pentru un studiu de RELIGIE COMPARATA, unde in alt sistem de invatatura DUMNEZEU este TATAL?

Inapoi catre gandirea lui Eminescu spre pretuire.

Ne este rusine sa gandim si noi ca el? De ce ne-ar fi?

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page