Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Semicultura oficiala

 
Am evocat, intr-un articol anterior (“Competitie si valori”), postulatele neoliberalismului: fiinta umana actioneaza egoist, aditionarea comportamentelor individuale astfel motivate duce la bunastarea generala, statul nu trebuie sa intervina in competitiile indivizilor, numai piata poate arbitra intre interese, piata este capabila de autocorectie, lumea trebuie sa devina o piata unica.
Am indicat, urmand patrunzatoarea analiza a lui George Corm ("Le nouveau gouvernement du monde. Idéologies, structures, contre-pouvoirs", La Découverte, Paris, 2010), faptul ca neoliberalismul, in conotatia deja mentionata (preluata din "biblia" sa, care este cartea lui Milton Friedman, "Capitalism and Freedom", 1962), nu mosteneste, de fapt, liberalismul. Inteles exact, liberalismul ramane diferit - o cultura bogata, ampla si complexa, in vreme ce neoliberalismul este, de fapt, o ideologie sumara, de conjunctura. Neoliberalismul, de care fac mare caz, si la noi, oameni asa-zisi de "dreapta" (care ii imbina efectiv, in cugetul si deciziile lor, incult destul, pe Mussolini si Hayek) este doar o simplificare simetrica cu cea a marxismului oficial de odinioara: in marxismul codificat, societatea era conceputa prin reducere la relatiile de productie, in neoliberalism, societatea este conceputa prin reducere la concurenta egoismelor individuale. In ambele cazuri este vorba de vederi reductioniste si, in consecinta, de "vulgate ideologice", cum spune, pe drept, Georges Corm. Observatia profunda a cunoscutului consultant international este ca nu functioneaza vreo continuitate de la liberalism (care priveste fiinta umana intr-un context istoric de viata si concepe statul drept cadru de viata al oamenilor) la neoliberalism (care vrea sa dizolve totul in egoism, concurenta, piata). Neoliberalismul este o mentalitate straina de cultura cu buna inradacinare istorica a liberalismului si de profunda abordare a fiintei umane, proprie acestuia, fiind o abordare noua, semiculturala si antiistorica. Aceasta abordare se lasa captata in cateva trasaturi. Sa le amintim.

Prima tine de conceperea economiei: neoliberalismul, incepand cu Milton Friedman, lasa la o parte considerentele sociale, politice, civice, morale implicate inevitabil in economie si retine doar indicatorii financiari, de fapt miscarea monedei. Neoliberalismul actual este un "monetarism doctrinar" (cum spune, precis, Georges Corm, p. 32), iar aceasta "abordare simplista" a acaparat facultati de profil, mari portiuni din mass-media, mentalitatea birocratiei internationale, o parte a cetatenilor, care, toti, cred ca asa este bine sa se gandeasca, alternativele fiind decretate a priori ca depasite. Doua evenimente - revolutia continua din informatica si liberalizarea pietelor internationale - dau apa la moara abordarii monetariste, care se considera ceva de la sine inteles. "Logica neoliberala se impune fara dificultati majore, acordand monedei un statut de icoana sacra si avand nevoie de un gardian independent de orice putere politica (La logique néolibérale s'impose sans difficulté majeure, accordant r la monnaie un statut d'icône sacrée, nécessitant un gardien indépendant de tout pouvoir politique)"(p. 38). Acest gardian este, de obicei, banca centrala, care, cel putin de la Paul Volcker (Rezerva Federala din SUA) incoace, urmareste cu obstinatie politici monetariste. Dezbaterea economica se simplifica astfel la extrem, eliminandu-se interogatii sociale, politice sau etice, in favoarea temei aproape exclusive a interventiei sau noninterventiei statului in economie. Se instaleaza o argumentare saracacioasa, stereotipa si neverificata (conform careia statul este prost gestionar, sectorul public iroseste resurse, statul cheltuieste prea mult si exercita o presiune fiscala nejustificata asupra sectorului privat) si se intretine iluzia paguboasa dupa care, prin definitie, sectorul public este, oriunde si in orice moment, rau gestionat in raport cu cel privat. Interesul public este sacrificat nemilos in neoliberalism de catre profitorii demantelarii structurilor de stat (p. 52). Asupra salariilor, pensiilor, fondurilor se pune o presiune la "flexibilizare", intr-o lume postulata ca nesigura. Se incearca distragerea atentiei publicului cu teme precum "incalzirea globala", "lupta contra foamei", "ofensiva contra coruptiei" si "paradisurilor fiscale".

"Mondializarea, departe de a fi implinirea cosmopolitismului moral si etic care incoronau filosofia lui Immanuel Kant sau marile religii, a creat astfel un vid de gandire sociala, de ideal colectiv, de aspiratie la o fraternitate umana mai mare (La mondialisation, loin d'etre l'épanouissement du cosmopolitisme moral et éthique que prônaient le philosophe Immanuel Kant ou les grandes religions, a ainsi créé un vide de pensée sociale, d'idéal collectif, d'aspiration r une plus grande fraternité humaine)" (p. 94). Veritabile interogatii economice - precum etica economica, sensul justitiei, natura (rationala sau irationala) a organizarii productiei, coerenta spatiilor economice, servirea interesului public, sensul statului - sunt lasate dezinvolt in afara constiintei publice. Premiile Nobel in economie incurajeaza acest curs. Cunoasterea economica adopta un sens ingust, functionalist. Se cultiva o "economie fictiune (économie-fiction)" bazata pe matematica (p. 119) si modelari realizate de ordinatoare. Facultatile de economie isi reduc pretentiile si se degradeaza in simple scoli de comert si de "gestiune a afacerilor". Multi oameni devin avocatii "pietei unice", fara sa inteleaga implicatiile acesteia. Asistam la o "financiarizare a economiei (financiarisation de l'économie)" (p. 139), care este insotita de sporirea "incertitudinii" si de expansiunea "produselor derivate", a "speculatiilor financiare", a "economiei rentei neproductive", de raspandirea impresiei ca banii si inteligenta sunt legate, de prabusirea criteriilor etice si de proliferarea sentimentului "crizei gestiunii economice". Lupta cu problemele zilei se inlocuieste de catre adeptii improvizati ai neoliberalismului sau oportunisti cu lupta cu trecutul deja infrant. "Din pacate, departe de a se calma, chiar de a disparea la sfarsitul «socialismului real», masina anticomunismului s-a ambalat total dupa victoria pe care a inregistrat-o. Ea nu numai ca ignora problemele fundamentale ale justitiei sociale, dezvoltate de secole prin invatatura Bisericii, apoi prin filosofia Luminilor, dar pretinde astazi sa impuna ideologia neoliberala la ansamblul planetei ca noua utopie destinata sa permita un viitor radios. In vreme ce se putea crede debarasat de sloganurile de care au abuzat toate revolutiile in cursul ultimelor secole, conservatorismul neoliberal ne-a readus sloganuri nu mai putin periculoase si perverse (Malheureusement, loin de se calmer, voire de disparaitre avec la fin du «socialisme» réel, la machine de l'anticommunisme s'est totalement emballée aprcs sa victoire. Non seulement elle ignore les questions fondamentales de justice sociale, développées depuis des siccles par l'enseignement de l'Église puis pas la philosophie des Lumicres, mais elle prétend aujourd'hui imposer l'idéologie néolibérale r l'ensemble de la plancte, comme nouvelle utopie destinée r permettre les lendemains qui chantent. Alors que l'on pouvait se croire débarrassé de ces slogans dont toutes les révolutions ont abusé au cours des derniers siccles, le conservatisme néolibéral nous a ramenés des slogans non moins dangereux et pervers)" (p. 159-160).

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page