Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

PRIZONIERI ÎN LIBERTATE




Ies cuvintele ca niste roiuri de tantar din televizor. Stam pe tabla de sah. Pioni resemnati. Cai dresati. Regi. Regine. Nebuni. Si  cate o tura. Unii se invartesc mereu. Nebunia nu e molipsitoare. Si totusi. Regii aiureaza. Reginele au ajuns iele. Pionii cad singuri. Caii au uitat ca au fost salbatici. Vremea merge inainte. Invrajbita vreme. Framantarile politice fac, din gandurile noastre, hartie de prins muste. Tacuti, privim duios spre spectacolul vietii. Supravietuitori zilnici.
 Ne prinde somnul cu grijile politicii in perna. Nu mai stim ce ne fac toate neamurile, dar ce fac blondele si brunetele din politica si de pe langa, stim in amanunt. Din tot ce avem, parca nimic nu ne mai apartine. Descoasem si innodam divorturi, crime, violuri, presedinti, premieri, nunti, botezuri, spaime, preturi, inflatie, accidente, morti, vii, in acelasi cazan cu vorbe. Vorbe daruite. Vorbe ostenite. Cazanul suna. Cand a gol, cand a plin. Incordati in ascultare, zumzetul dintre pereti, fac grijile sa dispara.
 Gandurile noastre se volatilizeaza. Ramanem doar cu el. Cu televizorul. Ecranul straluceste ca o bancnota. E a fiecaruia. E a noastra. Mirati, speriati, fericiti, ne platim cu ea un ochi de viata. Pumnul, strans pe telecomanda, ne duce in alte ochiuri de viata. Paienjenisul cu vise nedormite se scamoseaza in lumina zorilor de zi.
Un salas pentru clatit privirea. Cuvintele, dimineata, s-ar vrea sa fie de plus. Molatice s-ar vrea. Matasoase. Vorbele fara ecran sunt aspre ca un parjol. Nu mai gasim in ele un loc de taina. Realitatile de ieri se intorc. Tiptil. Furtunos. Tandru. Spicuitor. Discret. Zgomotos. Artagos. Incercate de vise si iluzii. Ar trebui sa intram in realitate cat nu e prea tarziu.
Creste pretul la cartofi mai repede decat creste iarba si nu stiu daca s-a marit suprafata cultivata. Nu prea s-au inghesuit doritorii de solarii in curte. Se inalta intrebarile in marile piete de legume si fructe. Dar, nu prea alearga multi, la casa parinteasca, sa mai planteze niste fire de rosii sau de ardei. Ne uitam la pamant ca si cum el ar trebui sa produca singur. Nu mai suntem nici cu sapa, nici cu mapa. Nu mai suntem nicicum. Sus cu munca, sa nu ajungem noi la ea, se spunea zeflemitor.
 Oameni traitori din munca, ignorand munca. Nu mai  pica orice para malaiata, in gura oricarui  natafleata. Nu mai stim sa ne intindem cat ne e plapuma. Ba, chiar ne-am simti mai bine, in a altuia. Pamantul la indiferenta se razbuna. Suntem saraci, intr-o tara bogata. Ne convine, sa aruncam nemunca, in spinarea altora.
 De peste 20 de ani, tara se scurge. Ca niste boabe, a fost risipita printre degete. Cine a stiut sa stranga, a strans. Cramponati in rafuiala cu statul, oamenii muncii au uitat munca.  Cine e in putere se duce sa munceasca  pe pamantul altora. Pamantul tarii se inabusa  nemuncit. Lacrima parasirii parjoleste. Traim, in Gradina Maicii  Domnului, orbiti de ochiul dracului.

Dona TUDOR
Bucuresti, 15 iunie 2011

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page