Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

EMINESCU MENTOR SPIRITUAL AL LUI NICOLAE IORGA


(Continuare din editia precedenta)

Sa mai mentionam doar prima exegeza consistenta despre Eminescu aparuta in limba franceza in publicatia „Revue bleu” cu titlul „L’ame roumain modern: le poet Michel Eminescu”. Si aici am a face o conexiune cu Botosanii caci am gasit acest studiu publicat in „Revista Moldovei” (in nr.11-12 din 1922), in traducere romaneasca. Acest text destinat strainilor pe care Iorga dorea sa-i convinga de dreptul spiritului natiunii sale de-a fi demn de atentia si pretuirea lumii, nu a fost publicat dupa vreun manuscris oferit de Iorga redactiei, cum s-ar fi putut crede, avand in vedere prietenia statornica dintre redactorul sef Tiberiu Crudu si marele apostol al neamului, ci  a fost tradus special pentru „Revista Moldovei” in mod impecabil de catre profesoara Cecilia Halunga de la „scoala normala de fete” din Botosani dupa „Revue blue” din 15 august 1922 in care Iorga il publicase in limba franceza. Asadar, Revista Moldovei  prezenta astfel cititorilor sai in mod elocvent, fata literaturii romane pe care o arata Nicolae Iorga lumii din afara tarii sale, demonstrand ca, desi acesta anatemiza influenta decadentei Occidentului, se straduia din rasputeri sa stea drept in fata acestuia in fruntea valorilor romanesti pe care voia sa le integreze in lume. Intelegand importanta acestui text i-am acordat un spatiu larg in cartea noastra  „Arcade septentrionale”. Amintesc aici si de primul volum de traduceri ale poemelor eminesciene in limba engleza realizat de Silvia Pankhurst, prefatat de Bernard Shaw si cu introducerea semnata de N. Iorga.
Si cate rostiri de-a dreptul aforistice, de profunzime si de sapat in piatra n-a lasat Iorga despre Eminescu! Iata cateva, dezarmant de putine din cele multe, aproape imposibil de adunat din marea de text scris de Iorga, ce depasete masura omeneasca si poate de aceea oamenii au cam obosit sa–l mai frecventeze si sa-l cerceteze, unele ce aveau sa prefigureze revelari notorii de mai tarziu: „Poetul acesta n-a fost numai poet… care sa fii vanat tablouri, senzatii, sunete. (...) El a fost cel putin in aceeasi masura un cugetator, un luptator, un profet – da, un profet ca profetii vechii Iudee, biciuind si arzand, de o parte sfatuind si reveland de alta, in numele aceluiasi Dumnezeu al intelepciunii” (1904). Sau altadata: „Eminescu e om mare al natiei, ceea ce este poate mai mult decat un poet genial” (1911).

Despre articolele din Curierul de Iasi: „E o uimire cata bogatie, noutate, logica, prevedere, caldura, cata mare si curata intelepciune de om superior genial, se cuprinde in acele buletine politice, dari de seama teatrale, notite despre carti… La fiecare moment marea sa putere de intuitie fixeaza puncte sau deschide perspective cu totul noua.” Altceva: „Eminescu e cel dintai scriitor roman care scrie catra toti romanii intr-un grai pe care romanii de oriunde il pot recunoaste ca al lor… Eminescu e intruparea literara a constiintei romanesti, una si nedespartita”. „Eminescu este drumul catre sanatatea acestui popor.”

Exemplele sunt enorm de multe si toate vorbesc despre o neostoita fascinatie pe care a exercitat-o Eminescu asupra lui Iorga, el fiind in mare masura cel ce i-a insuflat foarte devreme adolescentului Iorga, ceea ce avea sa fie enorma sa energie luminata fara de care nu se poate realiza nici o intemeiere benefica  in societatea omeneasca. Asa cum am incercat sa relev in aceasta carte la care m-am referit, in care am cautat sa surprind monografia unei stari de spirit, aceea a entuziasmului si energiei luminate ce a dus la realizarea statului national, o vreme diametral opusa celei de azi, totul se face cu personalitati providentiale, oameni ai energiilor luminate precum a fost Iorga, un adevarat generator nuclear pentru atatia altii, transmitatori-releu pana in capilarele societatii. Ei bine, am incercat si sper ca nu fara folos, sa demonstrez ca pana si la originea acestei miscari de psihologie sociala a stat acelasi Eminescu cel care l-a hranit sufleteste si i-a format mentalul lui Iorga fiindu-i fara putinta de tagada, in lumina acestor argumente probatorii, un adevarat mentor spiritual.

Si inca ceva, o tulburatoare coincidenta. Eminescu a fost, se stie, initiatorul si coordonatorul proiectului cultural „Serbarea de la Putna”, aceea care a generat in 1871 miscarea de constiinta menita sa culmineze cu realizarea Marii Uniri al carei om providential si spirit dinamizator a fost N. Iorga, cel ce se nastea exact in acelasi an, al „Serbarii de la Putna”. „Istoria este desfasurarea cugetarii lui Dumnezeu” spunea Eminescu si aceste coincidente un pot decat sa confirme afirmatia. Parca nu e intamplatoare nici intamplarea ca in iune, luna tragicului sfarsit al lui Eminescu, se nastea cu 140 de ani in urma, N. Iorga, cel ce avea sa-i duca mai departe cu atata energie mesajul de constiinta.

Din pacate, contributia uriasa a lui Iorga este ca si uitata azi, ca si intreaga lui personalitate monumenatala. De fapt, ignorarea qusitotala de azi a personalitatii sale se datoreaza  raportarii la masura omului  obisnuit - azi din ce in ce mai precar din punct de vedere cultural - care nu poate cuprinde decat o cantitate limitata de informatie, de cultura, chiar de  reactie afectiva, toate depasite fatalmente radical de dimensiunea supraomeneasca a personalitatii lui Iorga. Pentru ca nu poate vedea decat un mic fragment si pentru ca intregul l-ar coplesi si l-ar pune intr-o umilitoare si inconfortabila inferioritate, omul de azi alege solutia ignorarii.

Si totusi nu e cu putinta sa se accepte tacit acest fenomen injust care de fapt il asasineaza inca data pe savantul admirat si rasplatit de  atatea foruri intelectuale nationale si internationale! Trebuie sa reinvatam a ne apropria si a ne duce pe umeri destinul national din care acest accident istoric benefic, aceasta anomalie pozitiva numita Nicolae Iorga - venit pe lume tot in targul Botosanilor - face parte integranta si demna de toata slava si mandria pe care trebuie sa reinvatam a le trai ca stari  faste ale „vietii sufletesti” si sa nu ne lasam mereu coplesiti doar de starile negative si vibratiile joase cu care ne inunda azi realitatea din jur.

Lucia OLARU NENATI
Botosani
15 iunie 2011
    

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page