Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Marius Pascan si "Cainta de a fi”


Cu prilejul lansarii volumului de poezie "Cainta de a fi” la Sighisoara, am avut prilejul sa stam de vorba cu domnul Marius Pascan, prefectul de Mures.
– Domnule Marius Pascan, intr-un interviu acordat unui reporter cu mai mult timp in urma, faceati o destainuire, spunand ca, prin ceea ce scrieti, nu v-ati propus sa va raportati la o valoare luand ca standard literar un anumit poet actual din poezia romaneasca. Pare ca ati reusit sa va aflati drumul propriu fara nevoia de etichetare sau corespondenta, uzitata de unii critici, spre un curent literar. Totusi, care dintre poetii romani va sunt apropiati, regasindu-va?
– Consider ca este foarte greu, in prezent, sa vorbim, in ceea ce priveste poezia, de creatii absolut originale, intrucat cuvantul ramane acelasi, doar exprimarea lui, mesajul transmis trebuie sa trezeasca, atat in tine, cat si in sufletul cititorului, reverberatii de regasire.
Intr-un fel sau altul, esti tributar unor modele, esti incadrabil intr-o metrica uzitata anterior de un alt creator sau curent. Este valabil pentru orice formula de creatie.
Sa nu uitam ca, de niste milenii, se scrie literatura… si, de ce sa nu recunoastem, cuvantul scris ramane ca forma de exprimare a sentimentelor atator trairi. Repetam adeseori, chiar fara sa vrem, anumite idei valorificate si de literati antecesori.
Important este cum te exprimi prin creatia cuvantului scris. Aici cred ca e loc de har, maiestrie, si pe alocuri originalitate. Suntem diferiti tocmai prin felul in care percepem lumea si viata.
De aceea, eu cred ca e important sa afli un debuseu propriu al spunerii, al expresiei, sa folosesti o formula prin care sa-ti valorifici individualitatea perceptiilor in mod natural si firesc. Nu ma simt timorat in acest sens de felul cum au scris alti poeti sau creatorii anumitor curente, pentru ca nu particip la nicio competitie. Sunt in concurenta doar cu propriile-mi limite si nu ravnesc la vreun trofeu literar. Citesc multa poezie, iar dintre poetii romani pot spune ca recitesc oricand cu placere din Eminescu, Cosbuc, Alecsandri, Blaga, Arghezi, Minulescu, Paunescu, Stanescu, Sorescu, Vieru, si numele multor poeti ar putea fi un nesfarsit sir de cuvant slefuit.
– Stiindu-va un erudit cititor, in ce fel va influenteaza ceea ce cititi, are inraurire asupra a ceea ce scrieti, sau inspiratia poeziei vine dintr-o nevoie de impartasire din experienta si trairile de viata ale fiecarei zile?
– Cineva spunea ca esti ceea ce citesti. Lecturile pe care le parcurgi te influenteaza evident, chiar fara sa-ti dai seama. Dar sa nu credeti ca ceea ce scriu constituie urmarea cartilor lecturate, ci, pornind, decantand prin filtrul unor stari de gratie. Nu consimt sa imaginez trairi si sa astept rasfatul unor ravnite muze. Trudesc sa slefuiesc ceea ce sunt, rupand clipe din simtamintele mele. Nu-mi prieste sa scriu idealizant, ci caut reperele fundamentale ale trairilor, raportandu-ma la coordonatele esentiale ale vietii mele.
Pentru mine, creatia e cautare prin miezul sufletului, iar, uneori, in loc de cuvinte, ma aleg doar cu lacrimi.
– Cum se impaca poetul Marius Pascan cu acea stare de veghe si contemplare zamislitoare de poezie ce vine si irupe dintr-o nevoie imperioasa de liniste interioara ca raspuns atator inrauriri cotidiene la care trebuie sa le faceti fata?
– Cand te afli intr-o functie publica, e dificil sa te repliezi si sa faci abstractie de presiunile cotidianului pentru a te abandona lecturilor sau creatiei.
E o chestiune care tine insa de exercitiu. Simt uneori sa fiu cu mine insumi, reusind sa ma izolez intr-un loc al meu, departe de zarva dezlantuita, iar seara, dupa o zi de munca, ajuns acasa, imi ofer meditatia si interiorizarea ca pe un desert. Nu pot spune ca principiul e cel al "intrerupatorului magic” care te converteste la profunzimea existentiala, ci, mai degraba, in ce ma priveste, ma repliez asumandu-mi cautari care nu tin de preocuparile imediate.
Caut o identitate a existentei, un rost de a fi, dincolo de searbadul vitezei de a fiinta alergand dupa vaduri materiale si glorii ieftine ce pentru unii sunt cel mai inalt tel de atins. Ce efemera dorinta!
– Exista mai multe planuri existentiale pe care le traiti si la care va raportati cu o anumita intensitate sau degajare, vorbind despre lucruri diferite ce le transcendeti dincolo de cotidian, dincolo de planul politic.
Ce rol joaca si cat influenteaza politicul creatia poetica a lui Marius Pascan?
– Am stat departe de politic pana acum. Sunt rezervat in continuare. De aceea, desi am primit oferte pentru inregimentari, am refuzat. Politica este, filosofic vorbind, un lucru extraordinar, un mijloc prin care poti corela decisiv influenta celorlalti.
Platon a si imaginat statul ideal, care s-a dovedit un esec. Dar la noi a devenit doar un pretext pentru o majoritate care cauta privilegiile unor functii publice. Am ramas chiar fara modele politice, nu prea avem la cine sa ne raportam.
Daca, in trecut, importanti intelectuali si formatori de opinie consolidau mediul politic, astazi, superficialitatea si unii politruci conjuncturali, de duzina, s-au instalat la carma guvernarilor. Poate si din aceasta cauza nu o ducem deloc bine. Nu mai avem nici idealuri nationale semnificative care sa ne uneasca si sa solidarizeze aceasta tara.
Am devenit o tara praduita, si ce imi pare hidos..., nu ne respectam unul pe celalalt. Traim parca intr-o ruina a patriotismului si ramanem pe zi ce trece fara repere nationale valide. Il percep ca pe un lucru grav si faptul ca tuturor intelectualilor credibili li s-a pus o eticheta, au fost anatemizati. Eu cred ca oamenii de cultura trebuie sa fie inaintemergatori, sa reprezinte “lumina desteptarii” de care are nevoie orice neam. Or, noi orbecaim pe zi ce trece, nu ne regasim cadenta spre teluri viabile. Iar, raspunzand intrebarii dumneavoastra, va spun categoric ca nu are nicio legatura politicul cu creatia mea poetica.
Nu face altceva decat sa-mi alimenteze dezamagiri. Cred ca semnificatia profunda a mitului creatiei este perseverenta, sacrificand rezonabil tot ce se poate pentru inaltare spirituala.
Oricum, existam de regula intre doua planuri: cel al obligatiilor sociale, profesionale, si cel personal, intim. Eu caut sa tin cat mai la distanta planul personal de celalalt, ori de cate ori se poate. Cred ca fiecare avem nevoie de un refugiu ultimativ. Al meu il constituie lectura si creatia, dar fiecare are propria repliere. Functiile si rangurile sunt oricum vremelnice, fara substanta si efemere. Important este sa ramai lucid si sa te concentrezi asupra lucrurilor esentiale. Prefer mai degraba prietenia cartii.

A consemnat
VASILE LUCA

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page