Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

TARA MEA: „CASA MEA”



  ELEVA CLASA A XII-A.
PARTICIPANTA LA CONCURSUL
DE ESEURI „ROMANIA MEA” –
PNL VASLUI 2011

Tara mea, casa mea, locul in care imi incep si imi sfarsesc fiecare zi, locul in care imi serbez an de an inchiderea unui subcapitol al vietii si inceperea altuia, locul in care m-as intoarce oricand, macar cu sufletul.

Am doar nouasprezece ani, sunt o eleva normal, intr-un liceu de provincie, vad zilnic o Romanie in adevarata sa forma, nu in cea pe care ne-o prezinta stirile. Ma pot numi o nationalista convinsa, uneori chiar ferventa. Imi iubesc patria si locul in care m-am nascut, sunt mandra de deprinderile pe care le-am capatat intr-o tara plina de defecte, cum o concep altii, sunt multumita de omul pe care il reprezint, intr-o tara ce a visat acum multi ani la o democratie pura, o tara ce nu si-a gasit inca un regim politic cu adevarat, decat unul scris in nenumarate documente. In acceptiunea mea, o tara nu reprezinta altceva decat un loc, pe care il creeaza oamenii prin obiceiurile, prin stilul lor de viata, prin purtarile lor. O patrie reprezinta imaginea reflectata intr-o oglinda a tuturor oamenilor care o compun. Cum o oglinda nu minte niciodata, asa nicio tara nu poate masca purtarile ce o domina, sau oamenii „urati” ce se incapataneaza in a-i pune impedimente in speranta de a-i ingreuna evolutia. Asemenea proverbului romanesc „Omul sfinteste locul”, avem o Romanie asa cum ne-am creat-o sau cum o cream in fiecare zi.

Spre uluirea mea, asist zilnic la discutii din ce in ce mai incrancenate, in care oamenii isi detracteaza patria sau, spre stupefactia mea, ajung la a o ponegri. Consider ca nimic nu poate fi mai urat, mai josnic, decat sa iti denigrezi locul in care vietuiesti, locul in care iti ai originile, care te-a format si care l-a dat omul pe care il reprezinti, spatiul natal care iti da identitate. Este un act asemenea aceluia de a-ti calomnia familia, de a nu-ti accepta stramosii, prezentul si intreaga existenta. Urmaresc nenumarate emisiuni de tip „talk-show” in care se dezbat diverse probleme nationale, buletine de stiri si constat acelasi mediu ambiant in fiecare studiou de dezbatere. Aceeasi oameni inveliti in pesimism, posaci, lipsiti de zambet, dar carora le lipseste roba judecatoreasca, intrucat mereu stabilesc verdicte, reusesc sa judece, dar nu reusesc sa ispaseasca schimbarea pe care o cer. Imi repugna teribil faptul ca tot mai multi oameni urmaresc astfel de dezbateri si concluzioneaza mereu cu aceeasi idee: „Trebuie sa vina o schimbare de sus, din guvern, noi nu avem puterea sa schimbam ceva”. In principiu, astfel de emisiuni nu fac altceva decat sa ne afecteze latura vindicativa, sa ne infasoare intr-o patura a pesimismului, ne sunt inoculate idei eronate, ce nu fac altceva decat sa ne transmita o stare de inferioritate, de neputinta.

Ar fi salutar sa constatam ca noi, oamenii, suntem cei care pot face inceputul sirului de schimbari. Orice reusita de o mare anvergura are la baza o serie de reusite mai mici, o serie de esecuri, de deziluzii, dar toate sunt bazele unui fundament solid. Noi,oamenii de rand, reprezentam fundamentul tarii noastre, in noi stau bazele unui nou inceput, ale unei schimbari. Cand vom fi capabili sa acceptam ca noi ne infrumusetam sau uratim tara, atunci ne vom putea aseza in randul tarilor occidentale, pana atunci suntem la o coada ce pare a nu ne lasa sa inaintam. Regimul comunist ce ne-a dominat decenii la rand se resimte, din pacate, pana in ziua de astazi, cand o mare parte a oamenilor nu reuseste sa dea uitarii deprinderile capatate in acea perioada; cred ca ele au ramas in gena multora si sunt transmise mai departe celor ce vin. Bineinteles ca sunt transmise deprinderile negative si nu cele pozitive, deoarece, desi ne este greu sa admitem, regimul comunist a impus si o serie de norme, pe care, daca am fi reusit sa le pastram, am fi dispus de o organizare mult mai elevata, de un comportament mult mai calculat, de aparitii mai distinse, am fi fost straini de tot ceea ce graviteaza in jurul cuvantului licentios. Chiar si in aceasta situatie, nu poate fi judecat nici macar un ins, noi am perceput si percepem libertatea intr-un mod eronat, nu profitam de aceasta pentru a ne exprima liber si corect, pentru a opina in probleme existentiale fara a avea restrictia cuvantului, ci o percepem ca pe o dezlantuire a propriei naturi, ca pe o lipsa a inhibarii, ca pe o lepadare a bunului simt ce imbraca in mod firesc fiinta umana, in afara oricarei doctrine.

Intorcandu-ne in timp si la paginile cartilor, feriti in spatiul cultural de vacarmul globalizarii consumiste, literatura ne ofera toata paleta motivelor pentru care sa ne iubim tara. Chiar de la pasoptisti se pune problema intoarcerii privirii spre frumusetile, istoria si natura patriei. Sedusi de mirajul occidentului, modernistii sunt contracarati de traditionalistii mai atenti la filonul national. In prima jumatate a secolului al XX-lea, in plina tendinta de modernizare, Blaga ne invata sa privim din nou spre cerul acestui pamant, pentru a intelege astfel legaturile noastre si pentru a ne integra intr-o ordine cosmica. Romania de astazi, mai pastreaza in oamenii ei simpli, in satele ei neatinse de tavalugul occidentalizarii, o dimensiune spirituala in care pot incolti germenii unei renasteri. Tara mea poate depasi fatalismul atat de infierat de Emil Cioran in „Schimbarea la fata a Romaniei”. Pauperitatea care ne plaseaza printre ultimele tari europene si care ii alunga pe tinerii romani, intelectuali sau muncitori obisnuiti, in cele mai indepartate colturi de lume, poate fi compensata numai de o irumpere a vointei nationale.

Gabriela CENUSA
Grupul industrial „Stefan Procopiu” - Vaslui
13 mai 2011


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page