Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

PAMÂNTUL ESTE GOL, IAR ÎN INTERIOR TRAIESTE O POPULATIE NUMEROASA, FORMATA DIN MILIOANE DE LOCUITORI, DETINATOAREA UNEI CIVILIZATII EXTREM DE AVANSATE ?

 

Teoria Pamantului gol a fost elaborata, pentru prima data, in 1906, de scriitorul american William Reed, in cartea Fantoma polilor, iar mai tarziu a fost dezvoltata de un alt american, Marshall B. Gardner, in 1920, in lucrarea O calatorie in interiorul Pamantului. Au fost Polii descoperiti cu adevarat? Surprinzator, cei doi, care au ajuns la aceleasi concluzii in mod independent; ei sustineau ca in interiorul Terrei traieste o populatie numeroasa, formata din milioane de locuitori, detinatoarea unei civilizatii extrem de avansate. Reed considera ca grosimea scoartei terestre este de doar 88 de mile, in timp ce interiorul gol al planetei are diametrul de 6400 de mile. Iata, pe scurt, principalele teze ale teoriei sale revolutionare: pamantul este gol. Polii cautati de atata vreme sunt fantome. Exista deschideri la extremitatile nordica si sudica. In interior exista mari continente, oceane, munti si rauri. Exista, evident, vegetatie si viata animala; precum si noi rase de oameni. In acest articol vom examina care sunt dovezile prin care se poate demonstra ca pamantul este gol pe dinauntru. Exploatarea lor a inceput acum cateva luni, cand in articolul « Tinutul-misterului-vesnic-de-dincolo-de-poli-un-mare-secret-guvernamental » am aratat ca guvernul Statelor Unite stiau inca din anul 1929 stia ca dincolo de polii Pamantului se afla tinuturi necunoscute.

De ce greutatea Pamantului e mai mare, daca am considera Terra drept o sfera solida?
Conform unor studii geografice, intre principalele caracteristici ale Terrei exista anumite discordante. Astfel, pornind de la suprafata totala a Pamantului, de 431,5 milioane km se obtine, in cazul in care Terra este considerata a fi o sfera solida, o valoare a greutatii totale mult mai mare decat greutatea sa reala, de aproximativ 6×106 tone. Teoria Pamantului gol porneste de la premisa ca, atunci cand se afla in stare topita, la inceputul formarii sale ca planeta, forta centrifuga a provocat deplasarea substantelor mai grele spre exterior, la periferie, sub forma de roci si metale, unde s-a format crusta exterioara, in timp ce interiorul a ramas gol, cu deschideri la poli, datorita fortei centrifuge mult mai mici. S-a calculat ca, datorita rotatiei Terrei in jurul axei sale din perioada de formare, deschiderile polare solidificate ar trebui sa masoare aproximativ 2000 de kilometri diametru.



Aurorele polare…sunt rezultatul “Soarelui interior”?
De asemenea, o parte a focului originar si a materialelor incandescente au ramas in centrul Pamantului, formand un soare mult mai mic decat astrul zilei, dar capabil sa emita lumina si sa favorizeze dezvoltarea vegetatiei. Aurora Boreala sau luminile radiale care ilumineaza cerul arctic, noaptea, ar proveni de la acest soare, ale carui raze stralucesc prin deschiderea polara. Locuitorii si calatorii prin regiunile arctice au uneori sansa de a observa aurorele polare, fenomene de o frumusete unica.
Conform teoriei oficiale, aceste fenomene electro-optice, sunt rezultatul interactiunii dintre atmosfera si particulele purtate de vantul solar, care sunt deviate spre poli in momentul captarii lor de catre campul magnetic terestru. Se presupune ca aceste particule excita, prin coliziune, moleculele atmosferei, care, dezactivandu-se, emit o radiatie in ultraviolet. De fapt, este vorba de ionizarea straturilor superioare ale atmosferei, sub influenta radiatiilor ultraviolete emise de Soare. Luminiscenta acestor fenomene este difuza, avand forma unui arc de lumina, din care tasnesc raze, benzi si draperii cu un aspect feeric. De la o inaltime de 100-400 km, uneori chiar 1000 km, ele dau un farmec deosebit noptilor polare. Cum pot fi, insa, explicate aurorele polare similare detectate pe Jupiter? Planeta poseda camp magnetic, insa gigantul sistemului solar este prea departat de Soare ca vantul solar sa poata crea aurore.
Tot datorita “Soarelui interior” este posibil sa se explice mai bine si fenomenul eclipselor totale de  Luna, atunci cand unele eclipse sunt extrem de stralucitoare. Este ge- neral acceptata ideea ca polii magnetici nu coincid cu polii geografici, asa cum ar trebui sa fie in cazul in care Pamantul ar fi o sfera solida. Un posibil motiv pentru care polii nu corespund, este ca in timp ce polul magnetic se afla de-a lungul marginii deschiderii polare, cel geografic se afla chiar in centrul acesteia, in aer si nu pe pamant solid. Marshall Gardner sustine ca marginea deschiderii polare este un cerc cu diametrul de 2000 km. Punctul focal, „varful de ac” al polului magnetic exista, intr-un anumit moment, doar pe o portiune a circumferintei acestui cerc si se deplaseaza progresiv in jurul cercului pe o orbita bine definita, care se repeta ciclic, la un interval de circa 235 de ani, ceea ce corespunde unei deplasari de 26,64 km pe an. Datele corespund calculelor facute dupa masuratorile efectuate intr-o perioada similara de timp.


Gravitatia variaza in cazul teoriei Pamantului gol
Conform teoriei Pamantului gol, atractia gravitationala este maxima de-a lungul curbei care duce din exteriorul in interiorul Terrei. Acolo, un om cu greutatea de 68 de kg cantareste 136 kg, cand navigheaza prin deschiderea polara si de-a lungul curbei de la exteriorul spre interiorul Pamantului, iar cand ajunge in interior cantareste doar 34 de kg, datorita actiunii fortei centrifuge. William Reed afirma ca atractia gravitationala are valoarea cea mai mare la jumatatea curbei ce duce din exteriorul spre interiorul Pamantului, acolo unde se afla centrul de gravitatie, si este atat de puternica incat acolo apa sarata si apa dulce a aisbergurilor nu se amesteca: apa sarata ramane la cativa metri sub nivelul apei dulci. Astfel, se poate bea apa dulce din Oceanul Arctic, ce provine din raurile care izvorasc din interiorul mai cald al Pamantului si care, dupa ce ajung in zona rece de la suprafata, ingheata brusc si se transforma in aisberguri, care se sparg apoi si cad in mare, producand straniile maree observate de catre exploratorii arctici in nordul indepartat si carora acestia n-au putut sa le dea o explicatie rezonabila.


Vegetatie si animale in tinuturile vesnic inghetate?
De asemenea, in interiorul aisbergurilor, au fost gasite in perfecta stare de conservare mamuti si alte animale tropicale, despre care se crede ca au origine preistorica, deoarece n-au fost vazute niciodata pe suprafata Pamantului. Unele dintre animale au fost surprinse cu vegetatie verde in gura si in stomac in momentul inghetului. Explicatia cea mai frecventa care se da descoperirilor de acest gen sustine ca este vorba de animale preistorice, care traiau in regiunea arctica in vremea cand aceasta avea un climat tropical si ca aparitia erei glaciare a transformat, brusc, Arctica, dintr-o zona tropicala, intr-una rece, inghetandu-le inainte de a avea timp sa se refugieze in zone mai calde. Marile depozite de fildes de elefant, formate din oasele si fildesii a milioane de mamuti si mastodonti, descoperite in Siberia si in insulele nordice, sunt explicate in acelasi mod.
Studiind comportamentul mai multor animale, cum ar fi boul moscat, ursul si vulpea, s-a observat ca acestea migreaza iarna, in mod straniu, catre nord, lucru pe care l-ar face doar daca ar intalni acolo un tinut mai cald. In plus, in nordul extrem au fost descoperite varietati necunoscute de flori, iar pasari semanand cu becatele, dar neincadrandu-se in nicio specie de pasari cunoscuta, au fost zarite venind dinspre nord si intorcandu-se acolo. Iepuri exista din belsug intr-o zona din nordul indepartat, unde nu creste nici un fel de vegetatie, dar unde se afla, in schimb, materii vegetale in resturile care plutesc in deriva, venind din zonele mai nordice, cu apa fara gheturi. Triburile de eschimosi au lasat prin taberele lor provizorii, urme inconfundabile ale migratiei lor catre nord, iar eschimosii din sud vorbesc intotdeauna de triburile care traiesc in nordul indepartat. Ei au credinta ca stramosii lor au venit dintr-o tara paradisiaca, situata in extremul nord.
Pe langa argumentele de ordin cosmic si biologic prezentate anterior, in sprijinul teoriei Pamantului gol mai pot fi enumerate si o serie de elemente ce au fost observate de marea majoritate a expeditiilor intreprinse in regiunile polare.
Absenta indelungata a luminii solare in timpul lungilor ierni polare. In nordul indepartat, Soarele este absent perioade lungi de timp, ceea ce nu s-ar intampla daca Terra ar fi solida si rotunda, sau doar usor turtita la poli.
Functionarea anormala a busolei: a fost observata de toti exploratorii care au ajuns foarte departe in nord. Strania functionare a busolei corespunde cu ceea ce s-ar intampla daca Pamantul ar fi gol, iar exploratorii ar fi intrat in deschiderea polara.
Trecerea stranie peste marginea deschiderii polare: ori de cate ori exploratorii au intrat accidental in interior, au intalnit conditii de mediu foarte diferite, pe care nu au stiut cum sa le aprecieze si de aceea, nu este de mirare ca au folosit expresia „un tinut straniu”. Toti cei care au petrecut un timp considerabil in zona arctica sau antarctica au fost confruntati cu fenomene inexplicabile din punct de vedere al teoriei potrivit careia Pamantul este solid si rotund, dar usor explicabile conform teoriei Pamantului gol cu deschideri la poli.
Roci in aisberguri. Zapada colorata. Polen si praf in nordul indepartat: Daca materialul care coloreaza zapada este o materie vegetala, probabil flori sau polenul unei plante si cum in vecinatatea Oceanului Arctic nu creste asa ceva, trebuie sa creasca in interiorul Pamantului. O situatie similara se intalneste si in cazul prafului, care cade pe zapada si o innegreste.
Apa neinghetata in cel mai nordic punct: Contrar opiniei generale, conform careia Oceanul Arctic este o imensa masa de apa inghetata, acesta nu este inghetat deloc, desi contine intotdeauna mari bucati de gheata in deriva si aisberguri.


De ce este mai cald in apropierea polilor?
Unde si cum se formeaza aisbergurile? Deoarece aisbergurile se formeaza din apa dulce si nu din apa sarata a oceanului, ele nu pot lua nastere din Oceanul Arctic, ci dintr-o masa de apa dulce. Teoria lui Reed arata ca aisbergurile se formeaza din raurile care vin din interiorul Pamantului si curg spre suprafata, prin deschiderea polara.

Mareele: Acestea ridica gheata din marile intinderi albe, pana la mari inaltimi si pot fi auzite pe o distanta de cateva mile, inainte de a atinge vasele si a trece de ele. Cerul din zona arctica si antarctica reflecta cu acuratete suprafata Pamantului, a apei si a ghetii. Practica marinareasca arata ca nu trebuie sa se porneasca intr-o mare calatorie fara a fi consultat, mai intai, cerul de apa.
Iata o parte din dovezi care ar arata ca, de fapt, Pamantul ar fi gol pe dinauntru. O trai civilizatii acolo?

(Basarabia Literara)

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page