Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

FENOMENUL ALEXANDRU TOMESCU



     „Un adevarat artist trebuie sa fie fidel in primul rand convingerilor si principiilor sale morale, mai ales in situatii de dificultate sau atunci cand este supus unor presiuni". (Alexandru Tomescu)

S-a nascut la 15 septembrie 1976, la Bucuresti, intr-o familie de muzicieni. A urmat Conservatorul din Bucuresti (1995-1999), a studiat apoi la Southern Methodist University, Dallas, Texas (2000) si la École Superieure de Musique, Sion, Elvetia (2001). * De la 1 decembrie 2002 este angajat al Orchestrei Nationale Radio, cu care a facut numeroase inregistrari, a sustinut concerte si turnee. * In septembrie 2007, in urma concursului organizat de Ministerul Culturii in cadrul Festivalului International „George Enescu",  a castigat dreptul de a canta la faimoasa vioara „Stradivarius Elder-Voicu 1702" pentru o perioada de cinci ani. * In aprilie 2009, a concertat, timp de o jumatate de ora, in statia de metrou „Piata Victoriei" din Bucuresti, pentru a testa reactia publicului la muzica de calitate. Si nu a fost dezamagit. Romanii – desi mai putin familiarizati cu genul, si saraci – s-au dovedit sensibili, receptivi si generosi.  * Impreuna cu pianistul Horia Mihail si cu violoncelistul Razvan Suma a infiintat formatia de muzica de camera „Romanian Piano Trio".
L-am ascultat, vinerea trecuta, la Targu-Mures, pe „viul" unui ecran amplasat in exteriorul salii de spectacol a Casei de Cultura „Mihai Eminescu" (sala in care nu am reusit sa intru nici macar cu legitimatie de presa), in zumzetul citadin al zonei universitare, intre sirenele Salvarilor, paraielile motociclistilor si conversatiile ad-hoc, pe trepte, ale norocosilor mai „egali" decat altii, care primisera invitatii (desi fusese anuntat acces liber!), iesiti sa-si racoreasca berea din halbe sau sa-si rezolve problemele domestice la telefon. Ce-i drept, mici nu se dadeau (asteptam campania!), dar fetele de la bar misunau prin public mai ceva ca furnicile! Ca in duminicile de odinioara, din Cismigiu, cand... „in parc fanfara canta".
Si totusi... In ciuda faptului ca, intr-o asemenea dezordine acustica, Alexandru Tomescu si-ar fi putut lasa, linistit, acasa, Stradivariusul  („magician" dovedindu-se si pe o sipca din gard ori pe o vioara de Reghin pentru incepatori), cu toate inconvenientele, cei de afara – melomani, in proportie de 99% - am ramas tintuiti pe scaune pana la sfarsit. E simplu de inteles de ce. Dumnezeu l-a sarutat pe frunte! Poate ca pe asta au mizat si organizatorii. (Nu pentru ei voi consuma spatiul tipografic, nu acum, cel putin!)
Cu o cariera impresionanta, ce se intinde pe 4 continente si peste 30 de tari, Alexandru Tomescu se detaseaza net drept liderul tinerei generatii de violonisti romani. Pretutindeni publicul si presa apreciaza la superlativ personalitatea charismatica a artistului, profunzimea si frumusetea interpretarilor sale". Un rol deosebit de important in formarea sa ca artist l-au avut mama sa - profesoara Mihaela Tomescu, maestrul Stefan Gheorghiu, prof. Eduard Schmieder, violonisti celebri: Ruggiero Ricci, Igor Oistrah, Tibor Varga. „De la fiecare am luat tot ce a avut mai bun, construindu-mi astfel, in timp, propria viziune artistica" – declara, intr-un interviu recent, Alexandru Tomescu.
Intrebat de Eugenia Voda, in emisiunea „Profesionistii", cu ce ar compara sunetul viorii, charismaticul Alexandru Tomescu a raspuns, zambind: „Cu... scartaitul portii Raiului!" Doar atat scriind, ar fi destul.  Si totusi... Rugat candva sa defineasca notiunea de geniu, George Enescu a raspuns: „Unu la suta inspiratie si 99 la suta... transpiratie", adica munca, munca, munca..., studiu, daruire, renuntari, in numele iubirii primordiale pentru Muzica, pentru Frumusete, pentru Absolut.
De-a lungul a peste 20 de ani de activitate concertistica, tanarul a cantat in cele mai mari sali de concerte ale lumii: Carnegie Hall – New York, Concertgebouw – Amsterdam, Berliner Philarmoniker, Théatre des Champs Élysées – Paris sau Metropolitan Arts Center – Tokyo, alaturi de orchestre de prestigiu dirijate de dirijori celebri: Kurt Masur, Valery Gergiev sau Christoph Eschenbach. Peste 100 de Premii I nationale si nu mai putin de 26 de distinctii internationale, la concursuri de prestigiu: Niccolo Paganini (Italia), Pablo Sarasate (Spania), Marguerite Long – Jacques Thibaud (Franta) sau George Enescu (Romania). A fost invitat sa se alature marilor pedagogi ai lumii in juriile unor concursuri internationale.
Am avut onoarea si placerea de a-l cunoaste personal pe maestrul Ion Voicu, in Bucurestii tineretii mele radiofonice, l-am ascultat in concert, la Sala Radio, la Sala Palatului, la Ateneu, cantand chiar pe aceasta vioara de patrimoniu national, pe care i-o daduse in folosinta statul roman. I-as  recunoaste, oriunde si oricand, sunetul dulce, inconfundabil. Am fost curioasa sa-l aud din nou, sub degetele lui Alexandru Tomescu, fericitul ei posesor pana in septembrie 2012, cand se vor implini cei cinci ani de comodat.
Un tanar de 31 de ani (pe atunci) si o vioara de trei secole... trecute. Frumos cuplu! Tot astfel s-a dovedit a fi si „cuplul" Tomescu-Paganini.
Luna mai a fost considerata, conform proiectului lansat de tanarul artist, nu intamplator, luna lui Niccolo Paganini. „Inger sau demon?" – a lansat el provocarea.
Teribilul „star" italian, adorat de femeile vremii in pofida chipului sau nu tocmai armonios (dar care se transfigura in timp ce canta!), s-a nascut la Genova, la 27 octombrie 1782 si a murit la Nisa, la 27 mai 1840. Personaj controversat, cunoscand la perfectie tainele instrumentelor cu coarde  (inca de la sase ani, tatal sau ii pune in maini o mandolina, apoi va canta la vioara, viola, chitara...), „exploatandu-le" la maximum secretele... frumusetii sonore  indeosebi in aceste 24 de Capricii in do minor op.1, Paganini avea sa rastoarne tabuuri nu numai interpretative, revolutionand tehnica viorii, temele fiindu-i „imprumutate" de compozitorii romantici contemporani (sa ne amintim doar compozitori-pianisti de anvergura precum Liszt: cele 6 mari studii de concert,  ori Rahmaninov: Variatiuni – Rapsodia pe o tema de Paganini), dar si de violonisti ai veacului XX,  ca Nathan Milestein – Variatiunile „Paganiniana".
Nu doar pentru melomani, ci pentru toti iubitorii de experimente culturale nonconformiste, Alexandru Tomescu si-a propus si a realizat, anul acesta, intre 5 si 29 mai, in 14 orase din tara, „un spectacol nemaiauzit si nemaivazut: cele 24 de capricii de Paganini, insotite de proiectii video". La Targu-Mures a fost cel de-al 13-lea, dupa cum ne scria in direct, pe laptop, intr-o pauza de acordaj.
„Pregatirea acestei integrale a Capriciilor de Paganini a fost o revelatie pentru mine. Nu este vorba despre revelarea secretelor tehnice ale viorii, ci, in primul rand, descoperirea lui Paganini in toata sinceritatea exprimarii sale. Paganini pur si simplu; dincolo de demon, dincolo de inger, am descoperit un om de o sensibilitate coplesitoare".
Niccolo Paganini insusi a cantat pe viori Stradivarius. In colectia instrumentelor sale se pastreaza instrumente realizate de celebrul luthier datand din 1680, 1712, 1726, alaturi de viori Amati, Guarneri-fiul si o viola Piatti.
Alexandru Tomescu este un muzician foarte special, amintindu-ne in permanenta verticalitatea civica a marelui George Enescu. Este ceea ce am putea numi, chiar cu riscul de a fi acuzati de...nostalgii din alt veac, un Om intreg, un artist-cetatean si, mai ales, un bun roman.
Desi am semnalat, la vremea cuvenita, o atitudine de splendida verticalitate, care ne-a umplut sufletele de mandrie, imi face placere sa va  reamintesc episodul. Invitat la Balul Operei din Cluj, organizat, printre altii, de Rosia Montana Gold Corporation – fapt despre care a aflat in ultima clipa -, din respect pentru publicul clujean, Alexandru Tomescu nu a parasit scena, cum ar fi fost tentat, dar a cantat numai ce a rostit, in direct, acest mesaj: „Am venit cu foarte mare bucurie la concertul din seara aceasta (...). Facem insa o precizare extrem de importanta: dorim sa ne disociem clar de Rosia Montana Gold Corporation si de toate actiunileacestei companii. In semn de solidaritate cu cei care incearca sa salveze aceasta zona, am decis sa donam in intregime onorariul din seara aceasta Asociatiei «Salvati Rosia Montana»". Iata un OM! Iata un ROMAN!
In 2007, promitea: „De-a lungul celor cinci ani in care am vioara in folosinta, o voi duce in fata cat mai multor romani. Ei sunt proprietarii de drept ai acestui instrument, deoarece Stradivarius-ul face parte din patrimoniul national". Si, intr-adevar, turneele Stradivarius au demonstrat indeplinirea acestei promisiuni. Zeci de orase vizitate, mii de melomani incantati, zeci de mii de kilometri parcursi…
 „Muzica are puterea de a-i face pe oameni mai buni", spunea Beethoven. Nu stiu in ce masura sintagma se mai verifica in prezent, intrucat am intalnit si interpreti remarcabili pe scena, comportandu-se mizerabil in viata particulara... In numele echilibrului universal, probabil, cine stie... Nici nu conteaza. In fond, publicul il poti insela o singura data, a doua oara nu mai vine.
Cert este ca - revenind la Alexandru Tomescu -  dimensiunea umana a acestui exceptional violonist se reflecta si in succesul de care s-au bucurat actiunile caritabile din editiile precedente ale Turneului Stradivarius, beneficiari fiind Asociatia Nevazatorilor din Romania si copiii cu deficiente de auz. Anul acesta, tanarul si-a propus sa doneze, in scop caritabil, pentru a veni in intampinarea campaniei sociale demarate de Asociatia «Inima Copiilor», un document de o valoare sentimentala inestimabila: «Voi scoate la licitatie Partitura Capriciilor de Niccolo Paganini, o partitura care i-a apartinut mamei mele, si pe care o port cu mine de cand aveam 10 ani. Are insemnate indicatii pe ea de la toti fostii mei profesori – in special de la maestrul Stefan Gheorghiu. Partitura va fi vizibila pe site-ul turneului, se va putea licita online, iar licitatia finala va avea loc la Hotelul Residence, pe data de 31 mai, in cadrul petrecerii de inchidere a turneului». Fondurile rezultate vor fi folosite integral pentru sustinerea activitatii Departamentului de Cardiochirurgie al Spitalului de copii „Marie Curie". Si iarasi spun: iata un OM! Generozitatea face diferenta!
Desi are doar 33 de ani, s-ar putea scrie deja o carte despre Alexandru Tomescu... De fapt, pare-mi-se, una s-a si scris, implicandu-l in „odiseea" infiintarii Filarmonicii din Pitesti!  
Mi-e tare drag si ma inclin pana la pamant in fata acestui tanar care a lasat gloria si bunastarea Apusului pentru a face apostolat acasa, in tara asta mica si necajita, dar... a noastra! Solist concertist permanent a doua ansambluri de elita din Romania – Orchestra Nationala Radio Bucuresti si Filarmonica de Stat Pitesti –, tanarul violonist este si presedinte al fundatiei culturale „Remember Enescu", fiind cuprins in numeroase proiecte muzicale, in special organizarea concursului international de vioara „Remember Enescu".
 Intrebat de jurnalistii de la „Adevarul" daca „merita sa ramai in Romania, tanar fiind si avand perspectiva unei cariere in Occident", Alexandru Tomescu a raspuns:
„E o intrebare pe care mi-am pus-o si eu de multe ori... De fapt, cred ca imi pun aceasta intrebare in fiecare zi. Toti ne intrebam, pana la urma, de ce suntem noi aici. Partea buna este ca in Romania sunt foarte multe lucruri de facut. Din multe puncte de vedere este un teritoriu virgin, neexplorat. Aici ma refer si la ceea ce fac eu - cultura, muzica clasica. In tara exista structura aceasta de filarmonici, in orasele mari. Dar si in orasele mici unde organizam turnee am gasit un interes extraordinar, o bucurie cu totul iesita din comun de a asculta muzica clasica. (...) Pentru astfel de oameni merita sa fii in Romania. Pe de alta parte, recunosc, duc si eu viata obisnuita de zi cu zi a romanului. (...) Mie mi se pare ca prea multa lume ne trateaza tara ca pe un cos de gunoi, gandind ca tot ce e bun pleaca in strainatate, iar tot ce e rau ramane aici. Eu am ramas aici pentru ca mi s-a propus sa fac anumite lucruri, credibile in ochii celor de acasa. Romania are nevoie si de oameni care sa se implice, care sa-si puna talentul, inspiratia, energiile in slujba unor scopuri ce nu au neaparat finalitate imediata sau cuantificabila in bani. (...) Sunt aici pentru ca vreau sa schimb ceva si pentru ca rezultatele actiunilor in care m-am implicat in ultimii ani se vad deja".
Parca ne mai vine inima la loc!
Cum va spuneam..., Dumnezeu l-a sarutat pe frunte!

MARIANA CRISTESCU

P.S. Cititorului, anonim, care m-a intrebat „daca si cum sunt rasplatite cronicile muzicale", ii raspund ca imi cumpar biletele de intrare peste tot, nu accept... atentii de niciun fel si nu tolerez impertinenta. Daca are ceva de spus, sa semneze sau sa se prezinte personal. Aviz amatorilor!

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page