Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Orbirea sufleteasca


(duminica, 29 mai 2011)

Preot Paroh: P.C. Protopop Constantin Alecse

In duminica a sasea dupa Sfintele Pasti, Biserica noastra dreptmaritoare crestina aminteste despre minunata vindecare a orbului din nastere.
Ce suferinta sufleteasca mai mare poate avea un om care este orb din nastere?
Sa nu vezi chipul mamei, sa nu vezi culorile naturii, verdele copacilor, albastrul cerului, chipurile celor dragi de langa tine. Este un lucru infiorator. Acesti oameni care nu au vazut niciodata lumina soarelui, care s-au nascut orbi, de obicei sunt oameni deosebiti din punct de vedere sufletesc. Ei au calitati deosebite, sunt sensibili, au talente deosebite spre muzica, au intelepciune adanca si sunt mult mai ingaduitori cu cei din jurul lor. Totusi, a nu vedea niciodata nimic in jurul tau este ceva cumplit. Ei isi asociaza imagini numai de ei stiute la orice lucru pipait. Sunt oameni care au nevoie de cei din jurul lor si care sunt de multe ori desconsiderati si blamati de cei rauvoitori. Este o boala cumplita, nevindecabila din punct de vedere medical.
In evanghelia de azi, am auzit despre un astfel de om, orb din nastere care deja era matur, era barbat in toata puterea cuvantului, dar acest handicap al sau il tinea marginalizat in societate. Cersea la un colt de strada cerand mila si indurare celor care treceau pe langa el. O stare deosebit de degradanta si de umila pentru oricine. Insa el era multumit de starea lui, pentru ca alta nu cunostea si era constient ca toata viata sa trebuia sa duca aceasta grea cruce.
In timp ce sedea pe marginea drumului cersind mila trecatorilor, Mantuitorul Iisus Hristos a trecut pe langa el si, vazandu-l ce conditie umana degradanta are acel biet nenorocit, s-a oprit privindu-l. Ucenicii sai vazand ca Iisus il priveste cu mila au intrebat: "Invatatorule, cine a pacatuit, acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?”
Mantuitorul privindu-i pe ucenici le raspunse: "Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu. Trebuie sa fac, pana este ziua, lucrarile Celui ce M-a trimis pe Mine; ca vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze. Atat cat sunt in lume, Eu sunt Lumina lumii.
Acestea zicand, a scuipat jos si a facut tina din scuipat si a uns cu tina ochii orbului. Si i-a zis: Mergi sa te speli in scaldatoarea Siloamului, care se talcuieste: trimis. “
Mare este mila lui Dumnezeu pentru noi, copiii sai. Cum putea trece Mantuitorul pe langa un astfel de om nenorocit din nastere, fara sa il ajute.
Orbul nostru insa da dovada de o credinta deosebita pentru faptul ca i-a ascultat cuvantul Sau, mergand sa se spele in acea scaldatoare.
Daca era necredincios, ar fi luat in ras cuvintele Domnului spunandu-i sa il lase in pace, sa nu isi bata joc de el. Cine ar fi putut sa il faca sanatos, mai ales prin acea metoda empirica de a unge ochii cu pamant muiat in scuipat?
Insa acel om orb, a ascultat intocmai cuvintele lui Iisus, pe care nu-l cunostea pana atunci, nu auzise de el si nu stia nimic despre el. Pur si simplu, cineva dupa strada a venit, a simtit cum ii unge ochii cu noroi si cum il trimite zicandui: "Mergi sa te speli in scaldatoarea Siloamului.”
Credinta sa l-a vindecat!
A facut un lucru care la prima vedere pare banal, o prostie, sa dai cu noroi pe ochi si sa te speli cu apa pentru a vedea, orb fiind din nastere. Aici sta puterea credintei in Dumnezeu. Sa crezi ca la El totul este posibil. Dumnezeu poate face din nimic viata, cum de fapt si face creaturi vii in pantecele mamelor lor.
Iisus este Cuvantul Creator al Tatalui. Prin El se face totul. Nimic nu este intamplator pe acest pamant. El poate restabili, repara, vindeca orice boala. Numai sa avem incredere in El.
Aici avem de a face cu un orb din nastere. O boala trupeasca, o malformatie congenitala din nastere, unde ochii sunt practic limpezi, sunt ineficienti si nu au structura anatomica aidoma unor ochi sanatosi.
Iisus Hristos ce a facut prin aceasta minunata vindecare? A restabilit, reparat, a pus particula cu particula la locul ei doar prin Cuvant. Mascat de actul ungerii cu tina, pentru a nu se vedea pe fata vindecarea in sine, si pentru a fi o minune tainica, cum numai Mantuitorul Hristos a facut pe pamant. Era smerit si bun, nevrand sa uimeasca si sa inspaimante lumea cu faptele sale, daca le-ar fi facut pe fata.
In afara de faptul ca cel vindecat a ascultat cuvantul Sau intocmai, dupa ce a vazut, a devenit un ucenic al lui Iisus, marturisind minunea tuturor.
Am vorbit pana acum de orbirea trupeasca, care binenteles ca este o boala deosebit de dura si umilitoare cu cel care o sufera.
Insa, stiind faptul ca mai presus de trup avem sufletul, mult mai pretios si mai important decat trupul, trebuie sa avem grija ca boala aceasta sa nu afecteze ochii sufletesti. Orbirea sufleteasca este cea mai grava boala a omului. Daca esti orbit sufleteste, poti spune practic ca esti un om pierdut cu totul. Sufletul insusi este vandut iadului si pierdut.
Mantuitorul Nostru Iisus Hristos ne spune "Pentru ca ce-i va folosi omului, daca va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?” (Matei 16,26)
Deci, iubiti frati crestini, a pierde sufletul este cea mai mare pierdere a omului. Viata aceasta pamanteasca este scurta, plina de chinuri, boli si suferinte, precum orbul din evanghelia de azi, care avea o viata foarte grea si umila. Azi esti, maine nu mai esti cu trupul, dar sufletul tau este nemuritor. El va merge la judecata particulara si va fi rasplatit la fericirea vesnica sau va fi osandit la chinul vesnic alaturi de diavolii cei neiubitori de oameni.
Dar ce inseamna orbirea sufleteasca?
Un om este orbit sufleteste, spiritual, cand nu mai este constient de faptul ca este un bot de pamant trecator prin aceasta lume. Cand este orbit de bani, de onoruri si de tot felul de frumuseti trecatoare, lasand la o parte cele sufletesti, uitand de Dumnezeu si de poruncile lui. Atunci, omul se lasa cuprins de intunericul patimilor, aparent nevinovate, a pacatelor si faptelor nu tocmai cinstite si corecte pe care le face. Pacatul intuneca mintea omului, facandu-l un om crud, fara mila, fara dragoste fata de cei din jurul sau. Omul orbit sufleteste se aseamana unui lup infometat care ataca pe oricine si orice numai pentru a-si indeplini poftele.
Omul orbit sufleteste, nu mai stie de Dumnezeu, nu ii mai asculta porunca de a merge sa se spele in scaldatoarea Siloamului care este Sfanta Spovedanie. Nu mai vorbeste cu Dumnezeu prin sfintele rugaciuni si nu mai vrea sa marturiseasca celor din jur toate facerile de bine pe care i le-a dat Domnul, considerand ca are totul numai datorita muncii lui.
Vedem in jurul nostru zilnic oameni orbiti sufleteste, care nu mai vad si nu mai aud nimic din cele dumnezeiesti, ci aud si vad numai lucrurile inspirate de demoni. Oameni egoisti, invidiosi, trufasi, nemilosi, profitori, necinstiti, clevetitori, ucigasi, hoti, betivi, drogati, desfranati, lacomi, ipocriti si nu in ultimul rand farisei. Falsi in cuget si in simtire, care una marturisesc si alta fac voit, pentru interese marunte. Aici putem aminti pe toti cei care au sfasiat Biserica lui Dumnezeu, creand tot felul de grupari si secte asa zis crestine, dar care de fapt indeparteaza pe oameni de Dumnezeu, lipsindu-i de Sfintele Taine ale Bisericii si de invataturile Sfintilor Parinti. Vai lor, lupi imbracati in blani de oi, care duc pe carari gresite pe cei slabi in credinta stramoseasca.
Aceasta boala a orbirii sufletesti este cu mult mai grava decat orbirea trupeasca.
Chiar Mantuitorul spunea cu sfanta Sa gura ca: "si daca ochiul tau te sminteste, scoate-l si arunca-l de la tine, ca mai bine este pentru tine sa intri in viata cu un singur ochi, decat, avand amandoi ochii, sa fii aruncat in gheena focului. “
De aceea trebuie sa fim intotdeauna foarte atenti la tot ce se intampla in jurul nostru, sa luam aminte la toate poruncile Domnului, sa nu calcam stramb in fata noastra si a lui Dumnezeu.
Trebuie sa ne pazim de lucrurile intunecate ale iadului, de soaptele dulci ale pacatului murmurate la urechea sufletului nostru de catre vrajmasii nostri cei nevazuti, care in permanenta stau langa noi si ne indeamna la lucruri rele. Sa cantarim gandurile si sa rumegam mult vorba in gura pana o scoatem afara, pentru a nu gresi.
Dar cel mai important lucru, iubiti frati crestini, este acela de a merge cat mai des la Scaldatoarea Siloamului pentru a ne spala ochii sufletesti prin Taina Sfintei Spovedanii, care ne curata cugetul si ne lumineaza ochii mintii.
Asa vom avea parte de a vedea lumina cea curata a Invierii lui Hristos, care ne va calauzii pasii spre portile Imparatiei lui Dumnezeu.
Si astfel, luminadu-ne ochii sufletesti, sa ne invrednicim sa vedem la sfarsitul vietii noastre pamantesti, preacurata fata a Mantuitorului nostru Iisus Hristos care ne va intampina cu bratele deschise spunandu-ne: "Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii.”
Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu cel fara de inceput al Sau Parinte si al Sfantului Sau Duh, in vecii vecilor.
Amin!

Preot Paroh: P.C. Protopop Constantin Alecse
Biserica "Sfanta Treime"
3315 Verdugo Road, Los Angeles, CA 90065

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page