Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Punte între trecutul românilor si “Viitorul Român” cu Profesorul Ion Toderascu


                                                                       
O alta fermecatoare seara californiana cea de 30 aprilie 2011; lumina lina a apusului filtrat de frunzele arborilor batrani din gradina familiei Kloes oferea, in atmosfera de pace si impacare post-pascala, unda de taina si nostalgie pe care asteptarea unei infuzii de istorie nationala o inducea celor, poate, 50 de participanti... Debuta astfel unul dintre cele mai reusite evenimente culturale organizate de Societatea “Viitorul Roman”: intalnirea cu Profesorul universitar iesean Ion Toderascu...
Presedintele “Viitorului Roman”, doamna Ionela Kloes, amfitrioana seratei, a rostit un succint cuvant de bun venit, prezentand apoi oaspetilor proaspat-alesul comitet de conducere al societatii. Doamna presedinte a salutat in continuare pe Excelenta Sa Catalin Ghenea,  Consulul General al Romaniei la Los Angeles, pe Aura Imbarus si Bogdan Marcu, scriitori, precum si pe jovialul actor si scenarist Tudor Petrut, cunoscut si indragit de publicul american si ca “Peggy” din reclama Discover Card. Consulul Ghenea a multumit in discursul sau Societatii pentru constanta preocupare, de-a lungul celor 85 de ani de existenta, privind pastrarea si promovarea valorilor culturale romanesti in lumea californiana.
Doamna Kloes l-a prezentat apoi oaspetilor pe invitatul de onoare, Profesorul universitar Ion Toderascu, distins reprezentant al lumii academice iesene, admirat de 46 de promotii de studenti ai Facultatii de Istorie si Filosofie, precum si de cei ai Facultatii de Drept de la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”. Medievist de prestigiu, Ion Toderascu e autorul a multiple articole si volume de specialitate, premiat de Academia Romana si Profesor Emerit al Universitatii din Iasi.

Orator de o mare finete si sensibilitate, Profesorul Toderascu a captat de la inceput interesul publicului prin discursul liber, fluid, postura eleganta si timbrul cald al magistrilor din vremuri de demult. Subiectul prelegerii Domniei Sale, “Gheorghe I. Bratianu, un savant si un soldat”, readucea in memoria romanilor californieni personalitatea unui “mare istoric, un polihistor, un mare patriot, un mucenic al neamului romanesc”, in cuvintele vorbitorului. Gradina familiei Kloes devenea astfel un portal descantat, la confluenta de trecut romanesc si prezent de adoptie californiana, in forum-ul “Viitorului Roman”, pastratorul si mesagerul tortei romanismului in diaspora sudului Californiei.
Cu o vadita admiratie pentru omul si savantul “de o inalta tinuta morala” Gheorghe I. Bratianu, conferentiarul ne-a prezentat o mare personalitate a stiintei istorice romanesti si europene, descendent, la randul sau, al unei ilustre familii, cu un rol decisiv in viata Romaniei moderne vreme de un secol. In pleiada Bratienilor se inscriau astfel bunicul sau, Ion C. Bratianu, prim-ministru in vremea Razboiului de Independenta si presedinte al Partidului Liberal, urmat de tatal sau, Ionel Bratianu, prim-ministrul care decisese intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial alaturi de Puterile Antantei, considerat “artizanul Romaniei Mari”, dupa recuperarea Basarabiei, a Bucovinei si a Transilvaniei.
In aula-luminis, vizitati de vantul de larguri colinare si de raze de crepuscul, redeveneam mai romani si mai tineri, studenti-discipoli, urmarind fascinati, cum inspirat avea sa scrie apoi Monika Artimescu, “un infinit curs de istorie (…) pana la uitarea de sine”. De la “istoria mare”, cu valoare de document, pana la “istoria mica”, cu parfum de vremi apuse, Profesorul Toderascu ne-a condus pe urmele lui Gheorghe Bratianu, “soldatul”, “savantul”, “martirul”, “simbolul”. Astfel, atat in viata cat si in opera, Bratianu a fost prototipul iubitorului de patrie pana la daruirea de sine, acel patriot pe care pare a-l fi descris Horatiu in faimosul vers “Dulce et decorum est pro patria mori”. Memorialul File din cartea razboiului descrie experienta sa rascolitoare de voluntar in Primul Razboi Mondial, Bratianu inrolandu-se inainte de a fi implinit varsta majoratului. In acea “uriasa simfonie a prapadului”, tanarul sublocotenent de artilerie invata profunzimea iubirii de neam, inconjurat fiind de o incredibila solidaritate umana: “Un popor intreg, de la vladica pana la opinca, lupta pe viata si pe moarte pentru lege si mosie”.
Sunt momente in istoria nationala care marcheaza dureros chiar si in restrospectiva. Cartea neamului nostru de origine ne defineste ca indivizi si ne ajuta sa ne pastram aceasta individualitate culturala in lumea concentrica de adoptie. Profesorul Toderascu a evocat astfel, cu evidenta emotie a istoricului, el insusi un mare iubitor de tara, suferinta patriotului Bratianu in “anul de durere” 1940, cand granitele Romaniei au fost incalcate prin “dreptul fortei”. Povestea Profesorul ca Romania fusese atunci invinsa “fara sa fi luptat”, fiindu-ne rapite, prin dictat, Basarabia si Bucovina de Nord, Ardealul de Nord si Cadrilaterul. Soldatul si patriotul Gheorghe Bratianu a luptat ca ofiter de artilerie si in razboiul care a urmat, impotriva bolsevismului, pe care il numea “dusmanul de capetenie”. In 1996, Ion Toderascu a reeditat la Iasi culegerea de conferinte si prelegeri Cuvinte catre romani, publicata initial la Bucuresti in 1942 si pe care Gheorghe I. Bratianu o dedicase “ofiterilor si soldatilor romani, camarazi din doua razboaie, in amintirea celor cazuti si in nadejdea viitorului”.
Amintea la un moment dat in discursul sau Profesorul Toderascu de unul din secretele unei conferinte reusite: presararea continutului incarcat de informatie si calitate de document cu mirodeniile de culise ale anecdotelor vremii, asa numita “istorie mica”. In stilul sau caracteristic de o incantatoare spontaneitate joviala, Profesorul a istorisit un moment amuzant, premergator nasterii lui Gheorghe Bratianu, la palatul lui Cuza de la Ruginoasa. Parintii sai, Maria Moruzi si Ionel Bratianu, nu erau casatoriti, iar acesta din urma nu parea a avea vreo propensiune in acea directie. In consecinta, fratele Mariei s-a prezentat la palat cu primarul si politistul din sat si, cu pistolul la tampla, casatoria s-a infaptuit “de buna voie si nesilit de nimeni”...
Intorcandu-ne la drumul savantului Bratianu, Profesorul Toderascu il descria ca pe una dintre personalitatile marcante ale Europei acelui timp, “polihistor” a carui opera a fost dedicata in mare parte cauzei nationale, originii si continuitatii romanilor in Dacia, constituirii si unitatii statelor romanesti. A fost profesor la Universitatile din Iasi si Bucuresti, fiind primit la Academia Romana, ca membru corespondent, in 1928, la propunerea lui Nicolae Iorga, si apoi ca titular in 1942. Bratianu a omagiat in variate ocazii memoria lui Iorga, magistrul sau, pe care il numea “Uriasul”. Asfel, in aprilie 1941 se arata mahnit “de tacerea care s-a lasat in jurul mormantului sau proaspat”.
Savantul Gheorghe I. Bratianu, dupa cum amintea oratorul, are un fisier bibliografic impresionant, 282 de titluri, de la antichitate la istoria contemporana, dintre care Origines et formation de l’unité roumaine (1943) si Études byzantines d’histoire économique et sociale (1938) au fost reeditate la Iasi de catre Ion Toderascu in 1998 si respectiv 2003.
Profesorul l-a omagiat apoi pe Gheorghe Bratianu, martirul, "un mucenic al neamului romanesc”, in cuvintele vorbitorului. Descendentul unei pleiade de demnitari liberali, patrioti si scriitori de istorie, Bratianu a devenit unul din nenumaratii membri ai protipendadei intelectuale romanesti victimizati de proaspat-instalatul regim comunist. I s-au retras toate titlurile academice, a fost arestat la domiciliu si apoi intemnitat, fara  proces de condamnare, la inchisoarea din Sighet, unde a sfarsit dupa multa umilinta si chin la 27 aprilie 1953.
Prelegerea universitara de istorie, care ne transpusese pe noi toti, care ascultam vrajiti, intr-o reverie a trecutului, se concluziona cu sentimentul purificator al supravietuirii prin creatie. Amintindu-ne de versul horatian “exegi monumentum”, aflam ca in prezent Gheorghe I. Bratianu isi recastigase binemeritata pozitie in panoplia marilor pastratori ai romanismului, prin recunoasterea intregii sale opere stiintifice si civice. Intre timp, apusul aluneca spre inserare, in timp ce ma chinuiau din nou, ca pe noi toti, de ieri si de azi, indignate nelamuriri precum acea intrebare retorica: “unde sunt ticalosii?” De ce nu si-au primit justa retributie toti cei care “au fost taind un brad batran”, ucigasii lui Iorga, temnicerii acelei “intelligentsia” romane, calaii din 1989, atatea revoltatoare crime si nedreptati, atatea rauri de lacrimi ale istoriei unui neam greu incercat, caruia ii suntem cu totii datori macar cu alinarea aducerii aminte.
Domnul Profesor Toderascu a raspuns apoi intrebarilor adresate de doamna Profesor Ileana Costea, de Mike Bocancea si Bogdan Marcu, discutiile cordiale prelungindu-se apoi cu insufletire pana la o seara tarzie, precedate de multumirile pe care doamna Ionela Kloes le-a adresat distinsului conferentiar si de invitatia amfitrionilor de a explora delicioasele minuturi si vinuri californiene.
Ambasador al celei mai vechi universitati a Romaniei, la care Gheorghe Bratianu a predat timp de 17 ani, domnul Profesor a captivat din nou auditoriul cu o suita de imagini de arhiva ale “Palatului Universitar de la Copou”, astazi edificiul Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi. Astfel, acompaniat de explicatiile pertinente ale vorbitorului, am urmarit un colaj al unei lumi universitare de odinioara: Academia Mihaileana (1835), localul vechi al Universitatii, 1860 (fosta casa cantacuzina), biblioteca veche universitara, Gheorghe Bratianu ca tanar profesor si apoi, trista alaturare, intr-o fotografie a sa in suferinta la inchisoarea de la Sighet. Au urmat imagini noi ale cladirii de azi a Universitatii si ale orasului Iasi, cu celebra Sala a Pasilor Pierduti, adapostind picturi ale inegalabilului Sabin Balasa.
Virgil Adumitroaie, vice-presedintele Societatii “Viitorul Roman”, spunea la finalul prelegerii Domnului Profesor Toderascu: "Am devenit mai bogati sufleteste si, poate, mai romani” dupa acea autentica lectie de constiinta nationala la care avuseseram privilegiul sa asistam. Am constatat inca o data, cu prilejul acestui regal de cultura si istorie de la “Viitorul Roman”, ca identitatea noastra, a celor care ne-am integrat acum unei lumi atat de indepartate si diferite spatial si spiritual, e conturata esential de apartenenta la adevarul radacinilor, al memoriei colective a inceputurilor, un veritabil “antidot la uitare”.
    Anca Adumitroaie
 9 mai 2011


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page