Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DINCOLO DE ORIZONT SE AFLA MEREU ALBASTRUL NEMARGINIRII

 

Trecerea timpului nu poate fi oprita de nimic si de nimeni, oricat de mult s-ar incerca acest lucru. In lupta impotriva trecerii clipelor vietii, perseverenta nu ajuta la nimic, iar incapatanarea genereaza numai probleme. Cu toate acestea, refuzul interior persista in a ignora schimbarea ce se produce continuu in jurul tau, precum si in tine. De fapt, nu exista cale de a evada de sub tutela trecerii si devenirii. Esti constient de acest lucru?
Cata vreme esti copil, scoala iti mentine un tonus viu la nivelul mintii prin programe ambitioase de invatamant care te tin mereu in alerta pentru a trece diferitele examene si a promova diferitele trepte de educatie. Dar intr-o zi, in mod abrupt, acest proces inceteaza si esti literalmente aruncat in valtoarea unei vieti ce nu cunoaste o regula precisa, in care criteriul valorii este inlocuit de cel al sansei sau relatiei, iar oportunitatea valoreaza mai mult decat tot ce ai acumulat prin studiu si perseverenta.
Chiar daca ai sansa de a avea un serviciu bun, tot ramane nerezolvata implinirea in viata de familie, fiindca oricat de mult ai cauta, este greu sa gasesti un partener de viata pe care sa-l iubesti si care sa te inteleaga. Iar daca ai intalnit o astfel de persoana, nu ai cum sa stii daca relatia va fi sau nu de durata, fiindca realitatea cruda se manifesta printr-o schimbare continua care poate transforma peste ani un aparent paradis intr-un iad nimicitor.
Dar care este sensul? De ce se intampla aceste lucruri? Mintea asaltata de atat de multe intrebari nu se odihneste vreodata in cautarea unui raspuns satisfacator. Dar poate fi cunoscut un astfel de raspuns? Si indoiala pune incet, dar sigur stapanire pe sufletul tau, pe mintea ta, transformandu-te in cele din urma intr-un sceptic convins, tot acest proces fiind doar o chestiune de timp, de durata a rabdarii pe care o ai, care oricum nu are cum sa fie decat finita, asa cum esti si tu.
Iar atunci cand indoiala se pune in miscare, ea se rostogoleste asemenea unui bulgare de zapada pe deasupra unui strat gros de zapada adunand tot mai multa putere si volum pe masura ce se deplaseaza catre partea de jos a unei vai adanci dintr-un masiv montan. In final, forta teribila a unui astfel de fenomen ajunge sa distruga tot ce ii sta in cale. Tot astfel, nemultumirea si indoiala pe care le ai in suflet, pe care inerent le acumulezi in trecerea vremii, risca oricand sa distruga structura sensibila a afectiunii si mintii impietrind inima, distrugand orice ideal nobil si orice speranta.
Alteori, valurile schimbarii din jurul tau ajung sa depaseasca pragul a ceea ce poti suporta, iar interiorul tau se revolta intr-o sfortare suprema de a opri potopul nimicitor sau de a pieri odata cu el, luptand din rasputeri sa te salvezi sau sa scapi ceea ce ai mai drag. Talazuri inalte de griji si de durere vin peste tine si nimic din ce ai invatat nu te mai ajuta, ci doar iti dai seama ca esti teribil de singur si fara putere.
Realitatea este ca dincolo de orice inaltime se afla o vale, iar dupa un urcus luminos exista o coborare pe care nu o doresti. Fluctuatia evenimentelor vietii uneori te poate surprinde, iar alteori vine in implinirea celor mai sumbre asteptari. Lumina nu de putine ori este inghitita de intuneric, iar ploaia urmeaza repede unui cer senin, care ai crezut ca va dura o vesnicie. Cine a trait la munte stie mai bine acest lucru, dar chiar si asa, nu poti sa fii multumit cu explicatii ce nu tin loc de rezolvarea situatiei defavorabile in care te gasesti sau care va veni.
Dar ce este timpul? Cum poti transcende desertaciunea lui? De ce natura are aceasta atitudine schimbatoare? Cum se poate trece dincolo de clipa prezenta ce nu iti aduce decat amaraciune?
„Doamne, Tu ai fost locul nostru de adapost, din neam in neam. Inainte ca sa se fi nascut muntii si inainte ca sa se fi facut pamantul si lumea, din vesnicie in vesnicie, Tu esti Dumnezeu! Inaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, si ca o straja din noapte".
Insa dincolo de suportul miscator al realitatii, in mijlocul careia traim se afla eternitatea Creatorului intregului Univers. Din aceasta perspectiva a adancului abisal al vesniciei, toate schimbarile pe care le traiesti nu inseamna mare lucru. Daca ai putea vedea aceasta, atunci bucuria ar lua locul intristarii, fiindca pana si suferinta nu reprezinta decat ceva trecator. Iar daca timpul rezolva prin trecerea sa totul, atunci de ce sa-ti mai faci griji?
Daca nu poti cladi decat pe nisip, atunci de ce sa te mai temi atunci cand lucrurile se desfac din nou in elementaritatea lor, redevenind ceea ce au fost dintotdeauna si anume niste particule adunate temporar laolalta. Tristetea si bucuria, faima si ignorarea, toate acestea, precum si multe altele, sunt aspecte de o clipa ale unei realitati aflate mereu in schimbare. Nu poti opri acest proces al facerii si desfacerii. Nu ai cum sa i te opui, insa poti sa privesti dincolo de ele, fiindca deasupra lor se afla mereu Marele Autor, Maestrul care nu a gresit niciodata, indiferent de opera pe care a realizat-o.
„Domnul imparateste imbracat cu Maretie; Domnul este imbracat si incins cu Putere: de aceea lumea este tare si nu se clatina. Scaunul Tau de domnie este asezat din vremuri stravechi; Tu esti din vesnicie! Raurile vuiesc, Doamne, raurile vuiesc tare, raurile se umfla cu putere. Dar mai puternic decat vuietul apelor mari si mai puternic decat vuietul valurilor naprasnice ale marii este Domnul in locurile ceresti".
Astfel, reusesti sa inveti lectia trecerii si transformarii lucrurilor cu scopul unic si precis de a-ti dezvolta intuitia eternului, neschimbatorului, a ceea ce nu poate fi vreodata mistuit de vreme. Si cu cat deprinzi acest lucru mai repede, cu atat este mai bine, fiindca in felul acesta cunostinta vesniciei va incepe sa se formeze tot mai puternic in interiorul tau inlocuind treptat mintea cea plina de griji. Acesta este un proces de durata, uneori placut si extatic, dar cel mai adesea dureros si descurajator, pana cand ajungi sa te intalnesti cu Marele Autor, pe cararea vietii tale.
„Orice lucru El il face frumos la vremea lui; a pus in inima lor chiar si gandul vesniciei, macar ca omul nu poate cuprinde, de la inceput pana la sfarsit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu".
Iar daca vei avea rabdare si nu vei ceda revoltei ce iti apare in suflet, atunci vei ajunge sa Il cunosti pe Marele Autor si sa primesti de la El darul vesniciei in inima ta, care va face ca toata curgerea vietii tale sa aiba sens prin revarsarea ei in oceanul eternitatii, fiindca in final, dincolo de orice inaltime sau vale se afla mereu si dincolo de orizont, albastrul neasemuit al nemarginirii. Iar atunci gandurile pline de griji si suparari nespuse se vor topi in constiinta nemuririi ce nu poate fi distrusa vreodata, asupra careia timpul nu mai are nici un fel de putere.
„In ziua de pe urma a sarbatorii, Isus a stat in picioare si a strigat: Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea. Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura".

Octavian LUPU
28 aprilie 2011
Bucuresti

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page