Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARA

(Continuare din editia precedenta) Este drept ca, pana de curand, mi-as fi permis sa ma refer numai la perioada care are legatura cu aceste nume, perioada in care s-a simtit din plin si fatis manipularea creatiei literare prin acest detasament de onoare al sectorului ideologic de partid si de stat. Recentele documente de la CNSAS privindu-l pe Mircea Iorgulescu, reprezentant marcant al generatiei ulterioare de critici literari, implicat in jocuri mai subtile decat primii, adica si mimarea dizidentei prin infiltrarea printre scriitorii dinafara, demonstreaza limpede ca naravul de control ideologic prin critica literara s-a pastrat si chiar a evoluat ca metode perfide ale securitatii care, odata cu noua generatie venea sa se implice direct, sa se amestece mai bine, in ultima instanta sa ajunga la un sistem perfectionat de urmarire atat a persoanelor cat si a fenomenului in ansamblu, fapt pentru care isi recruta si isi promova specialistii in domeniu. Pentru ca referatele-turnatorii ale acestuia extind „studiul” de la opere catre autori; fac afirmatii despre persoana in ansamblul ei, sugereaza cam cata incredere sau cata suspiciune trebuie sa se acorde unui scriitor sau altuia printr-o analiza atenta a modului cum operele acestuia servesc, sau nu servesc, sau deservesc socialismul victorios. Si, cu toate ca nu mai este nevoie de argumente ca sa conchidem ca supravegherea creatiei literare si a autorilor ca persoane prin critica literara sau, macar, o anumita latura a ei, a functionat la fel sau chiar mai intens in perioada ceausista, sunt convins ca alte documente de la CNSAS vor scoate la iveala alte amanunte cel putin nostime si pitoresti, daca nu semnificative in aceasta directie. * Cred ca acum este evident faptul ca, in baza unei asemenea experiente, n-as prea avea motive sa iau partea criticii literare, sa o fac pe fanul ei si sa-mi manifest vreo dorinta expresa de a o apara de intrusii de astazi. Reactia mea este doar o problema de principiu profesional imbinata cu principiul social al respectarii baremurilor profesionale, daca ne putem exprima astfel in zona atat de sensibila a esteticului. Iar daca e vorba de profesia de critic literar care, ca orice profesie se dobandeste in timp si, ca orice profesie intelectuala se desavarseste prin studiu organizat si cercetare foarte bine directionata prin care se constituie baza unui sistem propriu de apreciere si ordonare a ierarhizarilor argumentate prin criterii estetice, privind la experienta culturilor lumii in acest domeniu, remarcam generalizarea urmatoarelor trepte prin care se configureaza personalitatea criticului literar: Pe locul de inceput, cel mai de jos, se afla recenzentul care se presupune a fi un om cultivat la nivel universitar in materie de literatura sau, in ori ce caz, un om cu o bogata lectura literara, in mintea caruia valorile de baza sunt bine fixate. Acestuia incep sa i se publice articole disparate despre carti prin care isi dovedeste intuitia si discernamantul in depistarea valorilor, semnalarea locurilor comune, capacitatea de a admira creatia cuiva, dandu-si seama in acelasi timp de limitele respective. Foarte multi raman la stadiul acesta toata viata si fac, intr-adevar, o onesta opera de informare in legatura cu ceea ce apare nou in literatura, plasandu-se la granita dintre aceasta si gazetarie. Daca, in acest demers, respectivul autor ajunge a avea o viziune asupra unei directii mai generale din care provine sau spre care se dezvolta un fenomen literar, atunci, ridicandu-ne cu o treapta mai sus in angajamentul fata de creatia literara auctoriala, incepem sa intram pe fagasul cronicii literare. Iar de la cel ridicat la rangul de cronicar literar, pretentiile sunt mult mai mari deoarece el se angajeaza sa urmareasca cel putin una dintre directiile dezvoltarii productiei literare, avand si o apreciere comparativa intre creatiile de care se ocupa, si o imagine de ansamblu pe care o tot completeaza asezand in anumite locuri anumite lucrari pe care le analizeaza, si o viziune de devenire si perspectiva facand legatura dintre traditia unei literaturi si caile ei specifice de evolutie care o fixeaza pe un anumit perimetru intr-o istorie a literaturii nationale sau universale. De abia dupa o asemenea proba de capacitate de abordare a unui ansamblu de opere cu care se imbogateste o literatura, putem vorbi despre autorul respectiv ca despre un adevarat critic literar si, de aici inainte, incepe a se profila propria sa personalitate artistica, definita atat prin originalitatea abordarii cat si prin acuitatea permanentei studiului comparatist intre lucrari, autori, curente literare, studiu de profunzimea caruia ne putem convinge numai prin consecventa cu care el se manifesta in viata publica a literelor. Va urma
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page