Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ASA de ÎNCET? - ASA de REPEDE?

Oricat de vechi, stravechi, s-ar "presupune" a fi descoperirile celor cateva oase atribuite omului mai orizontal, mai vertical, dar OM, ceea ce numim ISTORIA neamului nostru omenesc nu a fost considerata niciodata si de catre nimeni ca incepand cu ele. Pe orice cale am merge inapoi, mai inapoi de sase mii de ani nu gasim dovezi de oameni, grupuri de oameni, popoare si evenimente de evidenta. Nefiind vorba de demonstrari stiintifice in domeniu, imi permit in randurile de fata o scurta privire asupra istoriei in felul indeobste cunoscut si recunoscut de marea majoritate dintre noi, cei sase mii de ani. Personificand aceasta istorie si observandu-i mersul, intrebarile imediate ar fi : de ce asa de inceata in primele ei 59 de secole si dece asa de repede ultimul secol? Asa numitele "mari civilizatii" descoperite arheologic sunt autentice, dar ele au fost axate pe relatia astronomica-astrologica, cumva cautarea originii si dimensiunilor omenesti in cosmos. Am amintit si "astrologice" pentru a le putea detasa de cele exclusiv astronomice ale zilelor noastre seculare. Similaritatea "fizica" si a "legilor naturale" ale pamantului in sistem, nu i-a indemnat pe reprezentantii acestor civilizatii de a ZBURA nici macar pe luna. De ce? Ei subordonau tehnica lor, intelesului mai profund, ideologic, chiar daca uneori, si de cele mai multe ori, gresit. Secularizarea stiintei de mai tarziu nu a dus la rezultate mai mari decat aparente. Neputinta s-a dovedit. Trei imagini. Pe uscat, pe apa, in aer. Mersul pe jos, sau pe animale, cum ar fi pe cai iuti (cat de iuti), a fost modalitatea de deplasare a omului timp de mii de ani. O discrepanta incredibila a civilizatiilor apare intre stierea - s-o numim statica, pe verticala - si viteza deplasarii - pe orizontala. Cel mult, cunoasterea era "ingropata" in constructii - lumea piramidelor mai pe tot pamantul - cu inteles astral, dar tintuita locului, fara a fi pusa in miscare, cu capul in astre, dar mergand pe jos sau pe catari sau pe camile dintr-un loc in altul. Ce ziceti de deplasarile pe uscat din zilele noastre? De ce pana azi ASA INCET? De ce astazi ASA REPEDE? Cum va fi maine daca mainele ar mai fi? Prima corabie despre care ni se aduce aminte ca fiind cea mai veche, este corabia lui Noe, dupa ceva mai mult de 1500 de ani de istorie omeneasca. Nici vorba ca omul sa se fi gandit sa faca asa ceva. A fost poruncita de Dumnezeu spre mirarea generatiei de atunci. Din amintirea ei, in miile de ani ce au urmat, oamenii si-au facut corabii, de tehnicitatea carora aproape ca ne e mila sa ne amintim acum. Unele au fost infatuat numite "flote" si in sfarsit cele cateva spre zilele mai ale noastre pornite peste ocean, printre care si marele biet TITANIC. Evoluarea s-a facut insa si pe apa, INCET de tot. De ce oare? De ce oare s-a REPEZIT lumea ultimului secol spre portavioanele la care privim mirati? Sub spectrul intrebarilor DE CE ASA DE INCET, DE CE ASA DE REPEDE, la istoria lumii IN AER, chiar ca incremenim. In afara de notarea unor fenomene naturale sau interventii specifice divine, omul in aer nu are istorie pana la acest sfarsit de istorie, doar cu putin mai mult de un secol in urma. A fost doar atat cat se putea urca pe acoperisul unei cladiri sau in varful unui pom. Din punct de vedere stiintific secular o mare rusine. Chiar asa, aproape sase mii de ani sa nu-i dea prin cap omului atat de stiutor de altele, sa si ZBOARE? Sa fie multumit doar cu "tararea" pe pamant si cu "plutirea" pe apa? Daca in celelalte domenii istoria a mers INCET, in privinta ZBORULUI nu a mers deloc atata timp. In zilele noastre, cine domina spatiul domina omenirea. Ceea ce se petrece IN AER este mult mai important, mai decisiv decat ceea ce se petrece pe apa sau pe pamant. Ne zbatem sa stim cine a facut primul aparat de ZBOR si cand, si ne mandrim chiar ca noi, romanii, am fost printre primii daca nu chiar primii. Foarte bine. Ne intrebam insa de ce asa de tarziu? De ce nu dacii sau tracii? Chiar sa nu-i fi trecut prin minte lui Alexandru cel Mare ca ar putea sa ZBOARE? Intorcandu-ne la ale noastre, constatarea este ca ori CEVA nu este in ORDINE, ori o ORDINE care ne depaseste este pe cale sa se implineasca REPEDE, sau mai degraba ambele. Senzatia pe care o avem cand ne vedem pe skype, sau ne informam pe facebook, este concretizata in "de ce pana acum ASA de INCET, de ce acum ASA de REPEDE". La acest "DE CE", amintim in incheirea acestui scurt comentariu doar doua texte biblice: - Romani 9, 28: "Caci Domnul va implini pe deplin si REPEDE pe pamant Cuvantul Lui". - Isaia 60, 22: "Eu, Domnul VOI GRABI aceste lucruri la vremea lor". Benone Burtescu
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page