Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Un sfert de veac de la accidentul nuclear de la Cernobil Documentele KGB despre reactoarele centralei atomice si altele

La Cernobil, in linia intai ; Inceputul sfarsitului

(Continuare din editia precedenta)

Semnale externe

La Kremlin, la 8 ore dupa explozie, nici macar Mihail Gorbaciov nu avea informatii asupra situatiei de la Cernobil. „Primul raport pomenea de un accident si de un incendiu. Nu se pomenea nimic de o explozie, asa ca nu se petrecuse. “, isi aminteste ultimul presedinte al URSS.

Autoritatile sovietice incercau sa pastreze tacerea. Dezastrul nuclear, jenant pe plan international, dovedea lipsuri in tehnologia nucleara sovietica. Oamenii neinformati, au fost obligati sa participe la defilarile organizate de partid in cinstea zilei de “1 Mai”, Ziua Oamenilor Muncii. Viata din perimetrul de siguranta de circa 30 de Km din jurul centralei nucleare se desfasura normal, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Intamplator sau nu, la scurt timp dupa accident, unul dintre satelitii de spionaj americani trece peste Cernobal si inregistreaza imagini de inalta rezolutie cu „Pata rosie“, semnatura exploziei nucleare din apropierea Kievului. In timp ce Gorbaciov strangea date, americanii descoperisera ruinele fumegande ale reactorului cu ajutorul scanerelor termale. Nu au fost singurii. Pe 28 aprilie, la ora 6.30, radiatiile sunt semnalate si in Suedia, unde inginerul nuclearist Cliff Robinson se deplasa catre serviciu. Omul lucra la centrala nucleara Forsmark aflata la 1600 km de Cernobil. Pentru a intra in perimetrul institutiei, Cliff trebuia sa treaca printr-un detector de radiatii, declansand alarma.

"S-a declansat o alarma, care arata ca sunt contaminat. Ciudat, pentru ca nu fusesem in zona de lucru a centralei.”, isi aminteste inginerul.

Angajatii centralei credeau ca echipamentul este dereglat, pentru ca dadea alarma continuu pentru toti cei care doreau sa intre in centrala. S-au lamurit de abia dupa ce si-au au masurat pantofii. Praful radioactiv din Cernobil cadea in Stockholm. Televiziunile alerteaza populatia, iar autoritatile trimit avioane sa faca masuratori in nori. Nivelul de radioactivitate sugereaza ca, undeva, s-a petrecut un accident major.

Dupa aproape trei zile de la dezastru, Uniunea Sovietica nu dadea nicio informatie oficiala in afara tarii. Suedia a cerut explicatii. A fost sunat mai intai Hans Blix, directorul Agentiei Internationale de Energie Atomica, care la randul sau i-a contactat pe polonezi si pe rusi. Credeau ca cineva a declansat un test cu bomba nucleara.

In cele din urma, URSS au fost nevoite sa recunoasca accidentul de la Cernobil. Dezastrul ocupa prima pagina a presei internationale cu titluri de o schioapa : Cosmarul nuclear, Zbor pe norul mortii, 400 mile patrate de cimitir. Televiziunea sovietica transmite pentru prima oara cateva informatii despre accident cetatenilor, subliniind masurile care se iau pentru “inlaturarea consecintelor”. Incidentul a fost minimalizat si musamalizat. „Ce s-a intamplat ? Avusese loc o explozie, iar emisiile au fost masive. Suedia a fost prima care a vorbit de emisii. Ei au furnizat primele informatii”, povesteste Mihail Gorbaciov fostul presedinte URSS.

De doua zile, cei 43000 de locuitori din orasul Pripiat sunt expusi contaminarii. In miezul reactorului, 1200 Kg de magma nucleara continua sa arda la peste 3000 de grade. Operatorii fac masuratori sau filmeaza la fata locului, de la sol si din elicoptere. Aproape 2000 de curse fac aeronavele militare care lanseaza 5000 de tone de material absorbant. Plumb, nisip si argila in amestec cu alte substante chimice. Nici unul nu a reusit sa atinga miezul topit al reactorului.

Minciuna

Ancheta oficiala a stabilit doar cateva zeci de decese in urma exploziei reactorului nr. 4. La circa o saptamana dupa eveniment, au fost evacuati din zona contaminata sute de mii de oameni. Apoi, pentru reducerea efectelor exploziei, au fost mobilizati 500.000 de „lichidatori”. Soldati, mineri si constructori au lucrat zi si noapte, ridicand un sarcofag urias de beton in jurul reactorului faramat. Cantitatea de radiatii la care au fost supusi acestia nu a fost dezvaluita nici astazi. Nu se stie exact cati mai sunt in viata. Despre ei nu s-au facut studii, nu se stie ce s-a intamplat cu populatia din jurul Cernobilului, din regiunile contaminate. Recent, o fosta deputata a Sovietului Suprem a scos la iveala documente ce dovedesc musamalizarea consecintelor accidentului de la Cernobil. Un raport secret de 600 de pagini, din mai 1986, arata numarul real al persoanelor spitalizate. Decretul nr.1 stipula ca pe 12 mai 1986, din 10.198 persoane spitalizate, 345 prezentau semne de leziuni radioactive. Alla Iaroshinskaya, fost deputat al Sovietului Suprem al URSS, spune ca documentele dezvaluie modul in care autoritatile sovietice au schimbat standardele de radioactivitate suportabila. Specialistii ar fi crescut arbitrar doza de radiatii pe care organismul uman o poate suporta de cinci ori, declarand, oficial, bolnavii vindecati. „Cel mai periculos element care a iesit din reactorul de la Cernobil nu a fost cesiul sau plutoniul, ci minciuna. Minciuna din 1986. Eu asa ii spun”, declara Iaroshinskaya intr-un interviu televizat.

Victima a minciunilor oficiale a fost si seful comisiei de investigare a exploziei de la Cernobil, academicianul Valery Legasov, fost presedinte al Institutului de Energie Atomica I.V. Kurchatov si membru al Prezidiului Academiei Sovietice de stiinta. Omul de stiinta s-a deplasat la reactorul distrus chiar a doua zi dupa catastrofa. Un film relizat in acele zile il surprinde pe Legasov, la bordul unui elicopter, deasupra ruinelor fumegande.

„Aceasta este stralucirea mortii”, a spus Legasov. Omul de stiinta a insistat pentru evacuarea totala si imediata a oamenilor din Pripiat, un orasel din imediata apropiere a centralei. Expunerea la radiatii letale, dar mai ales musamalizarea dezastrului atat cadrul sistemului sovietic cat si pe plan international, i-au ruinat sanatatea si cariera. Legasov a vorbit deschis despre dimensiunile accidentului la prima conferinta despre Cernobil, desfasurata cu usile inchise la sfarsitul lui august 1986, la Viena. O sedinta desfasurata sub conducerea lui Hans Blix, seful Agentiei Internationale de EnergieAtomica (IAEA), unde nu au fost primiti jurnalisti sau observatori externi. Legasov a prezentat timp de trei ore un raport care facea referire la 40.000 cancere fatale, provocate de Cernobil in urmatorii ani. Specialistii occidentali au respins concluziile raportului, spre sfarsitul conferintei, vorbindu-se doar de 4.000 de decese probabile. La a doua comemorare a accidentului de la Cernobil, in ziua de 26 aprilie1988, Valery Legasov s-a spanzurat.

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page