Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARA SI AFISE CU MINCIUNI ELECTORALE POATE LIPI ORICINE

 

(Continuare din editia precedenta)

Ov. S. Crohmalniceanu, de exemplu, de formatie politehnica, dar om cult si citit, se deprinsese intr-atat sa-si inceapa actul critic cu „asa cum ne invata tovarasul Stalin” incat, dupa ce a crapat acela, si-a continuat criteriul cu „asa cum ne invata tovarasul Malenkov” iar apoi, tot ne putand scapa de tutela, cu „asa cum ne-nvata partidul” adica facand apologie chiar prin titlul volumului sau teoretic: „Pentru realismul socialist” si instituind un purgatoriu prin reevaluarea clasicilor in spiritul materialismului dialectic. J.Popper si Sergiu Farcasan ne-au dat o vreme lectii de interpretare marxist-leninista a patriotismului, dupa care si-au facut actele de emigratie si au plecat. Mihai Novicov si Nicolae Moraru erau de-a dreptul activisti, propagandisti si diriguitori ideologici formati in limba rusa, dictand asupra revistelor literare romanesti cu o asemenea indarjire incat ajunsesera la nerusinarea de a vrea sa scrie si ei. Ion Vitner, de formatie tot tehnica, de data asta dentara, apare cu mult timp inainte de epoca lui de aur printre cei care, la celebra laptarie a tatalui lui Gita Dinu, (Stephan Roll), reprezentau avangarda noastra artistica aplaudand primele incercari de dadaism la Vinea si Tzara.

Dar noul critic face secret acest lucru atunci cand ajunge titular de catedra la „Litere” in locul lui Calinescu.

Si, totusi, cele bune invatate de la literatura burgheza, in linii mari el le-a respectat. Iar, din totdeauna, in critica literara se respecta in primul rand conceptul de sistema de studiu si apreciere cu care te apleci asupra unei anumite literaturi: Ii studiezi valorile, i le cataloghezi comparatist, i le diferentiezi ca orientare estetica etc.etc… si abia apoi ai tu dreptul, in calitate de critic literar, sa-ti expui propria ta ierarhie. La orizontul sau marunt, meschin, cu criterii venite din verificarea cadrista pe care o practica partidul, Vitner a incercat asa ceva. Adica a dat mai intai exemplul maretei literaturi sovietice cu „Pasiunea lui Pavel Corceaghin”, iar apoi a refacut catalogul autorilor romani punandu-i pe prim plan pe cei care proveneau din clasa muncitoare: Neculuta, Paun-Pincio etc. a incercat sa caute germeni la marii clasici („Influenta clasei muncitoare in opera lui Eminescu si Caragiale”), a gasit unele inceputuri marxiste prin Dobrogeanu-Gherea, Nadejde, A.Toma distrugand „estetismul” lui Maiorescu, Mihail Dragomirescu, Eugen Lovinescu, („Critica criticii”) ba si al lui Calinescu retras pentru a i se face lui loc, dintre asistentii caruia Piru si Marino sunt marginalizati, fiind admis doar cel mai poltron si fara opera: George Ivascu. Si, astfel, a inceput sa fie indrumata literatura spre tematica clasei muncitoare.

In acest context, alde Savin Bratu si Vicu Mandra ii faceau praf pe Teodoreanu, Minulescu, Tudor Musatescu, ca sa nu mai vorbim de Blaga, Vinea, Tonegaru, Pillat, Cotrus, pe cat de diferiti ca spirit poetic sau orientare estetica, pe atat mai degradati in etichetarea comuna de „interzisi”; Eugen Luca executa ordinele unor pseudofilosofi plehanovisti care semnau Ionescu-Gulian sau Marcel Breazu, Horia Bratu, inainte de a emigra si el, isi punea cenusa-n cap recunoscand ca a fost crescut ca mic burghez dar incearca sa se spele printr-o temeinica educatie marxista, Alexandru Oprea isi nega provenienta chiabureasca cerand sprijin in Mareata Uniune Sovietica, Silvian Iosifescu si Vera Calin orientau toata literatura universala spre conceptul rusesc, din occident fiind promovati scriitorii minori legati de miscari sindicale iar din orient traducandu-se cele mai proletcultiste productii laminate in literaturile indrumate de partidele comuniste ale tarilor respective. Slavistii sunt la moda ca rectori si decani; Paul Georgescu, Mihai Gafita, Mihai Petroveanu, Aurel Martin practica o cronica literara aservita la coteriile momentului; Dumitru Micu si Pompiliu Marcea o scalda intre clasicii literaturii romane si clasicii literaturii de partid; si, ca un detasament ferm ideologic, revin in tara cei care au fost la studii in URSS, fiind angajati majoritatea direct in aparatul de dirijare de la Comitetul Central, definindu-se clar locul criticii la partid. Nu in obstea scriitoriceasca, ci controland-o, dirijand-o, evaluand mai degraba orientarea tematica, raspunsul la „comanda sociala” si atasamentul fata de comandamentele partidului, decat actul literar intrinsec.

In acest mod, aparatul criticii literare se delimiteaza limpede de actul creatiei literare devenind aparat de partid in domeniul ideologiei marxiste al carei jandarm se considera, iar Uniunea scriitorilor are doar formal o sectie de critica literara, deoarece membrii ei nu mai fac corp comun cu spiritualitatea obstii, ci formeaza un grup de decidenti in legatura cu creatia obstii, ei fiind si referentii consultati de edituri in legatura cu oportunitatea unei carti de a fi publicata sau nu si cei care, dupa aparitie, hotarasc daca „serveste” sau nu. Tot dintre ei erau preferati cei care, concomitent cu cariera universitara ca stalpi ai educatiei inaintate, deveneau editori sau conducatori de redactii, referentii aparatului de cenzura si selectionerii pentru manualele de literatura.

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page