Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

REALITATI CONTEMPORANE

La 7 aprilie 2009 un telefon m-a scos in Piata Universitatii.

Acolo se adunase deja un grup important de vreo mie si ceva de studenti basarabeni. Pana seara s-au strans cam doua mii de oameni cu pancarte si cu steaguri tricolore. Eu venisem cu un drapel si cu bunul meu amic Edy. Eram toti adunati spontan pe esplanada din fata Teatrului National. Cativa studenti au vorbit la o tribuna improvizata ad-hoc, putin stangaci dar din suflet, fara nici o pregatire.

Dupa fiecare vorbitor se aplauda frenetic si se strigau lozinci: "JOS TALPA / DE PE BASARABIA “.

Toti fluturau steagurile si strgau din rasputeri de parca voiau sa se auda la Chisinau.

La miezul noptii am ajuns acasa si am dat drumul la tv la posturile occidentale: francezii prezentau imagini multe din Chisinau si comentau precipitat cu vocea intretaiata de la fata locului sa transmita emotia telespectatorilor.

Nemtii comentau rar si sec, sacadat dar cu multe gros-planuri.

CNN nu a dat nimic despre revolutia twitterilor in prima seara, abia pe 8 sau pe 9 aprilie au inceput sa dea si ei.

In serile urmatoare mi-am facut multi prieteni printre studentii basarabeni adunati in fata Teatrului National. Ulterior am iesit cu ei la bere si m-am aratat interesat de evenimentele din Basarabia si de caderea regimului comunist de acolo. Prin studenti am ajuns la “seniori “ o “celula” mica de oameni trecuti de 50 de ani, seriosi, fosti “frontisti”, refugiati din Basarabia la Bucuresti in timpul guvernarii voroniene. Erau foarte suspiciosi si nu aveau incredere in nimeni. La fiecare intalnire ma intrebau daca lucrez pentru KGB si ce vreau exact de la ei. Odata unul dintre ei m-a urmarit. Atunci i-am luat acasa la mine, le-am prezentat nevasta si copilul, apoi la un ceai le-am aratat pozele cu tata in uniforma in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Dupa aia am iesit la o pizza si un vin rosu. Le-am povestit despre tata care fusese ofiter de aviatie iar la sfarsit le-am cantat un mars de atunci:

" Azi-noapte la Prut / Razboiul a-nceput / Si Nistrul e-al nostru iara / Sa mergem la razboi / Sa luam inapoi / MOSIA pierduta asta-vara / Si Bucovina cu manastiri si brazi/ Sa mergem la razboi dragi camarazi .../.

M-au pus sa le scriu cuvintele.

A doua zi m-au luat in brate si mi-au spus: "Esti de-al nostru, esti fratele nostru“. Zic eu: " Cum asa?”. " Pai da, au zis ei, ne-am uitat pe internet si n-am gasit marsul asta”. Am inceput sa radem si am devenit prieteni la catarama. Am tras la xerox multe carti vechi, de dinainte de razboi, si le trimiteam prin "seniori" la muzeele din Chisinau, la “Comisia Cojocaru”, la familia Ghimpu etc.

Toti mi-au multumit ulterior prin scrisori emotionante. Efortul financiar era destul de mare si nu acoperea nici pe departe necesitatile din Basarabia. Tot "seniorii” mi-au dat ideea sa scanez cartile, sa le postez pe un blog si sa creez si un site care sa patrunda in cat mai multe case de romani atat in Basarabia cat si in regiunile din Ucraina locuite de romani. Asa a aparut in octombrie 2010 blogul http://romaniacarnavalului.blogspot.com.

Din decembrie 2010 am postat si numere de arhiva din “Gazeta Bucovinei” din 1895. Asa m-a contactat “Cernautenu”, administratorul “Blogului Romanilor din Regiunea Cernauti”.

Am intrat in corespondenta cu el pe mail. Am aflat ca e student, are 21 de ani si o prietena romanca de acolo si ca a contactat deja Consulatul Romaniei din Cernauti pentru a recapata cetatenia romana.

A PRELUAT DE PE BLOGUL MEU O GRAMADA DE CARTI CARE ERAU SCRISE INAINTE DE RAZBOI SI ARATAU CA BASARABIA SI BUCOVINA SUNT PAMANT ROMANESC.

Din martie a postat mai multe numere din ziarul “Basarabia”-1941, preluat tot de la mine. Brusc pe 18 aprilie, fara niciun avertisment am intrat pe blogul lui si am vazut schimbari radicale: fusesem radiat de la rubrica “legaturi” si de la “blogurile mele”. Cartile si ziarele preluate de pe blogul meu disparusera ca prin farmec. I-am scris si dupa cateva zile a raspuns ca are probleme, a fost chemat la conducerea Universitatii, a fost acuzat ca e "roman sovin", lucreaza la destramarea teritoriala a Ucrainei si e platit de seviciile secrete romanesti”.

Pe scurt a fost obligat sa schimbe politica editoriala a blogului sau.

Asa au aparut pe Blogul Romanilor din Cernauti articole in ucraineana si in romana despre retete ucrainene, iar articolele literare au virat brusc de la Eminescu la Taras Sevcenko.

Asa este cand intervin "baietii cu ochii albastri", a se citi SBU !

Acest articol nu este un pamflet ci un strigat de durere si ajutor catre Occident si institutiile ce ar putea usura drama romanilor aflati in plin proces de etnocid, de inchidere a scolilor romanesti din Regiunea Cernauti, practic la mana masurilor abuzive, opresive si discretionare ale autoritatilor ucrainene.

"Seniorii” mei basarabeni comenteaza intr-una: "Pai daca Ianukovici a fost condamnat de trei ori, a facut puscarie de doua ori pentru jaf, tentativa de viol si furt din avutul obstesc, iar mai tarziu a fost recrutat de KGB si pleca in excursii la Monaco, atunci la ce sa te astepti ?”

Adica “a bon entendeur, salut“ (cine are urechi de auzit sa auda !)

Dacian Dumitrescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page