Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Un sfert de veac de la accidentul nuclear de la Cernobil Documentele KGB despre reactoarele centralei atomice si altele

 

La Cernobil, in linia intai

Inceputul sfarsitului

 

(Continuare din editia precedenta)

Daca operatiunile se desfasurau pe timp de zi, cand inginerii principali ar fi fost la post, asta ar fi insemnat oprirea reactorului si probleme in alimentarea cu electricitate a capitalei. Asa ca, testul fusese amanat pentru miezul noptii, cand cererea de electricitate era minima. Din pacate, la ora aceea, toti responsabilii stiintifici erau acasa. Conducerea centralei delegase cativa operatori din schimbul de noapte sa efectueze testul de siguranta cu numai o zi inainte. Yuri Korneev controla turbinele care genereaza electricitatea, Boris Stoliarciuk veghea pompele de apa care racesc reactorul din camera de comanda aflata la circa 300 de metri de miez. Pe 25 aprilie 1986, in apropierea miezului noptii, au inceput pregatirile pentru test. Korneev se indreapta spre sala turbinelor.

“ Am examinat turbina si am studiat aparatele. Am baut o cana de ceai si asteptam ordinul de incepere a testului.”, isi aduce aminte fostul operator.

Colegul sau, de la centrul de comanda, Leonid Toptunov, reduce treptat puterea in miezul reactorului. Timp de 20 de minute, totul decurge conform planului. La un moment dat, fara un motiv anume, puterea in reactor scade rapid. Speriat, Toptunov creste nivelul energiei in reactor. Lucrurile se indreapta si totul pare sa reintre in normal. Pregatirile pentru test continua si la ora 0,05, Boris porneste doua pompe auxiliare de apa. Se introduce prea multa apa si prea repede in reactor. Se creaza un dezechilibru. N-a mai ramas destula apa in sistem pentru rotirea turbinelor. Pentru a produce mai mult abur (pentru rotirea turbinelor), Toptunov mareste puterea in miezul reactorului. Reactorul s-a incalzit rapid si periculos. Korneev opreste turbinele conform planului. Testul fatal incepuse si Leonid este surprins cat de rapid creste temperatura reactorului.

Ce se intamplase de fapt ? Cantitatea de energie produsa de uraniu in reactor se regleaza cu ajutorul unor bare de control din grafit. Cand se ridica barele de control, energia din miez creste. Reactorul nr. 4 de la Cernobal avea 211 bare de control. Manualul de utilizare a reactorului RBMK 1000 spune ca pentru siguranta, trebuie sa fie in miez cel putin 26 de bare de control. Ancheta desfasurata dupa accident avea sa scoata la iveala ca Toptunov a lasat in miez doar 6 bare de grafit. Fara suficiente bare de control care sa stapaneasca temperatura, miezul reactorului s-a supraincalzit. Degeaba s-a incercat oprirea reactorului. Presiunea si temperatura au atins in scurt timp nivelul critic. Din cauza caldurii extreme, barele de combustibil s-au rupt. Martorii evenimentului spun ca alarmele urlau in camera de control, iar caldura depasise de 100 de ori nivelul normal. Miezul de grafit si combustibil nuclear s-au topit. Explozia care a urmat, a aruncat in aer acoperisul de 2000 de tone de otel al reactorului. Tone de combustibil radioactiv sunt pulverizate in aer. Aflat inca in sala turbinelor, Yuri Korneev, s-a ghemuit langa panoul de comanda. Acoperisul cade langa el.

Constructia reactorului nr.4 de la Cernobil a durat 3 ani, dar a fost distrus in 84 de minute. Visul nuclear al sovieticilor se sfaramase. In Europa apar primele caderi radioactive. Dupa numai 10 zile, norul toxic atinge Statele Unite si Japonia. Zona contaminata este uriasa : Ucraina, Polonia, Germania, Belarus, Romania, bazinul Marii Negre, Peninsula Scandinava, URSS.

Cel mai periculos izotop a fost minciuna

In numai cateva zile, norul radioactiv ridicat la Cernobil acoperea nordul Europei si atingea coastele SUA. Visul nuclear al sovieticilor se sfaramase odata cu reactorul nr.4. Harta zonei contaminate include Ucraina, Polonia, Germania, Belarus, Romania, bazinul Marii Negre, Peninsula Scandinava, URSS. Europa era la mila vanturilor. Martorii vorbesc despre stralucirea apei radioactive. Igor Kostin, primul fotograf la fata locului. Pantofii inginerului suedez devoaleaza secretul accidentului nuclear de la mii de kilometri distanta. URSS recunoaste dezastrul. Fosti inalti oficiali sovietici spun ca minciuna a fost cel mai mare pericol de la Cernobil. Academicianul Legasov a vorbit deschis lumii despre grozavia accidentului. S-a sinucis pe 26 aprilie 1988. A doua explozie de la reactorul nr.4, un secret bine pastrat. Savantii sovietici si occidentali se asteptau la un dezastru de 10 ori mai mare decat cel de la Hiroshima, care ar fi pulverizat jumatate din continent.

Forta exploziei de la Cernobil, a aruncat in aer acoperisul de 2.000 tone din otel si beton care acoperea reactorul nr. 4 al centralei nucleare. Intr-o clipita, opt tone de combustibil radioactiv au fost pulverizate la peste 1 kilometru inaltime in atmosfera terestra. S-a estimat ca intre 100 si 150 de milioane de curie (radiatii, in special izotopi de iod si cesiu) au fost eliberati in aer inainte de interventia echipelor de urgenta. Martorii acelor clipe de groaza povestesc ca apa scursa prin zidurile sparte avea o sclipire intensa, stranie din cauza cantitatii de radiatii eliberate.

"Usa era smulsa din balamale si era aruncata in coltul opus al camerei. Peste daramaturi se vedeau zidurile si tavanul distruse. Prin zidurile sparte curgea apa cu o stralucire stranie !”, isi aminteste Alexandr Agulov, un martor aflat langa cladirea centralei chiar in momentul exploziei.

In miezul reactorului explodat, sub 14 metri de sfaramaturi, grafitul din jurul combustibilului nuclear arde si topeste uraniul. Norul radioactiv urma sa fie de 100 de ori mai mare decat puterea celor 2 bombe atomice de la Hiroshima si Nagasaki. Pescarii aflati langa canalul ce alimenta reactorul cu apa, compara explozia mai degraba cu o eruptie vulcanica.

Primele interventii

Fara sa stie despre ce era vorba, echipa de serviciu formata din circa o suta de pompieri porneste catre locul evenimentului. In numai cateva minute, in jurul reactorului, totul ardea. Unitatile tehnice erau praf si pulbere. Peste tot erau bucati de cablu smuls de forta impactului. Crezand ca este vorba de un incendiu, pompierii s-au luptat eroic cu flacarile un timp, apoi, au fost doborati de radiatii unul cate unul. Vomau si isi pierdeau cunostinta. Flacarile au fost stinse spre dimineata. Primii raniti trimisi la spitalele din Moscova sufereau cumplit de pe urma radiatiilor.

Savantii spun ca atomii radioactivi sunt foarte instabili si se stabilizeaza emitand radiatii. Expunerea la o doza prea mare de radiatii distruge tesuturile umane. Reactorul distrus care emitea in acele zile, intre 3000 si 30000 de roentgeni pe ora, a prajit pur si simplu echipa de pompieri aflati la fata locului. Oamenii au suferit arsuri termice si chimice, insuficienta cardiaca, distrugerea plamanilor si a sistemului imunitar.

Imediat dupa explozie, norii sunt contaminati de coloana radioactiva inalta de 1000 de metri. Igor Kostin (nascut in Republica Moldova), fotograf al agentiei de presa Novosti, a fost primul jurnalist care a asistat la dezastru. A facut-o de la bordul unui elicopter, nestiind la ce riscuri se expune. El a facut primele fotografii ale craterului format pe locul fostului reactor. "Am deschis fereastra elicopterului. Nu stiam atunci ce prostie am facut. Dintr-o data s-a facut tacere. O tacere mortala. Sub mine erau ruinele reactorului si o gaura neagra. Ca intr-o cripta cu un mormant proaspat sapat”, isi aduce aminte Kostin.

Dupa cateva clipe, echipamentul de filmare s-a blocat. Fotograful credea ca a ramas fara baterii. Cand a prelucrat pozele in laboratorul din Kiev, si-a dat seama ca fotografiile erau partial developate de razele X emise de reactor.

Norii purtatori de particule radioactive se deplasau cu viteza spre nordul Europei. Intre 25 si 26 aprilie, strabat 1000 de Km peste Rusia, Belarus si tarile baltice.

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page