Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Minunile de la Aiud: Crucea purtata de cruci...

(Continuare din editia precedenta)

Bisericuta din monument

Cele patru maici de la schit si duhovnicul lor, parintele Augustin Varvaruc, se roaga, zi si noapte, pentru toti. La ceasurile trebuincioase, clopotul mare al schitului imprastie pe vale un bocet neobisnuit. In cate o seara, chemarea lui e urmata de oamenii care locuiesc in blocurile meschine de la marginea Gropii Sfintilor.

Barbat inalt, voinic, cu fata luminata de doi ochi mari, parintele Augustin e botosanean de obarsie si are abia 30 de ani. Vorbeste cand repede, cand molcom, ca o apa de munte, dar mereu cu un patos de dincolo de cuvinte.

S-a calugarit in urma cu sapte ani, la manastirea Petru Voda (Piatra Neamt). Era student la Teologie, cand l-a cunoscut pe parintele Iustin Parvu, staretul de la manastirea neamteana, si din prima clipa si-a spus: “Parintele acesta va hotari viata mea”. Era muncit de multe ispite si ar fi vrut sa se calugareasca, dar ii era teama sa nu fie o prea mare incercare pentru sufletul sau. “M-am apucat duhovniceste de picioarele parintelui, asa cum se prinde un copil de picioarele tatalui sau. Dragostea mea pentru parintele era asa de mare, incat imi spuneam ca, daca moare parintele, trebuie sa mor si eu. Citisem in Pateric ca ucenicii unor parinti, dupa moartea acestora, s-au rugat sa fie luati si ei, si au murit la 40 de zile”, povesteste parintele Augustin. Era o mare primejdie pentru sufletul sau, caci atunci cand idolatrizezi un om te indepartezi de Dumnezeu.

Parintele Iustin a stiut si s-a purtat cu el cu mare delicatete. L-a calugarit, l-a sustinut mereu si, incet, incet, l-a facut sa-si indrepte dragostea spre sfintii inchisorilor si spre Dumnezeu, care si-a aratat puterea in ei. Prin bunavointa episcopului Andrei al Albei, l-a trimis sa fie duhovnic la Aiud. Aici, parintele Augustin simte mereu ocrotirea sfintilor si depaseste orice greutate. “Mai ales cand intru seara, in chilie, mi se curata pe loc sufletul si mintea de tot ce-i rau, imi piere oboseala si orice suparare”. La inceput, nu intelegea de unde vine starea asta de bine, dar a aflat ca la temelia chiliei sale au fost gasite sfinte moaste. Minunile locului incepeau chiar cu el. La scurta vreme, din initiativa parintelui Parvu si a arhiepiscopului Andrei, s-a pus piatra de temelie a unei ctitorii unice: Memorialul de la Aiud, o manastire mare, cu o biserica adevarata si cu un centru de cercetari martirologice.

“In manastire ne vom cinsti sfintii, iar in centrul de martirologie se va scrie istoria patimirii noilor mucenici sub comunisti. Asa nu numai ca se va afla istoria, dar va fi si crezuta, pentru ca sfintii fac minuni”.

“Sa nu ne razbunati!”

Sunt asa de multe lucruri despre care l-as intreba pe parintele Augustin, dar nu stiu de ce, inainte de toate, vreau sa-mi arate locul unde se crede ca a fost ingropat Mircea Vulcanescu - una dintre cele mai stralucite minti interbelice si un martir pentru Hristos. A murit pe 28 octombrie 1952, la Aiud, salvand viata unui student.

Crucea lui Mircea Vulcanescu

Era o toamna teribil de rece, iar cei doi detinuti fusesera pedepsiti, fiind bagati, aproape goi, intr-o camera de beton, fara incalzire si nimic pe care sa te asezi. Frigul smulgea carnea de pe ei. Le inghetasera fetele si nu mai puteau vorbi, picioarele le amortisera si nu mai reuseau sa se miste prin camera, sa se incalzeasca. Mintile le erau cuprinse incet, incet, de o ceata groasa. Mai puternic, Mircea Vulcanescu mai rezista sa stea in picioare, dar studentul a cazut la pamant. Fara ezitare, filosoful s-a asezat pe pardoseala inghetata tragand corpul tanarului peste al sau, ca sa nu se imbolnaveasca. Studentul a supravietuit, dar Mircea Vulcanescu si-a dat sufletul in scurt timp. Avea 48 de ani si a lasat, pe patul de moarte, un testament cutremurator, de adevarat mucenic: "Sa nu ne razbunati!”.

Parintele Augustin merge cu pasi de pisica, cu grija celui care stie ca ar putea calca pe sfinte moaste. Desi e un drum proaspat facut cu lama buldozerului, il urmez rusinat, ca si cum as trece peste morminte. La o cotitura, se ridica din iarba o cruce sobra, din lemn sculptat, avand un acoperis ca de poarta maramureseana. Ne reculegem cateva clipe, desi nu e sigur ca acolo se afla osemintele marelui invatat. Pot fi ale altor sfinti ai Aiudului, ca parintele Daniil (cunoscut ca scriitor sub numele de Sandu Tudor), sau parintele Ilarion Felea, marele duhovnic al Clujului.

"Rapa asta este plina de osemintele unor mari intelectuali si preoti, sfintiti prin mucenicie. Numai Dumnezeu a facut ca unii din ei sa nu-si sfarseasca viata aici. Din mila Lui, o parte din ei au trait pana dupa decembrie 1989 si au depus marturie despre ce s-a intamplat in gulagul romanesc.”

Moarte cu miros de rai

Merg cu parintele Augustin la osuar, unde se afla parte din ramasitele pamantesti ale detinutilor ingropati pe Rapa Robilor. In partea cea mai de jos a monumentului, perete in perete cu altarul bisericii, se afla o incapere de cativa metri, ocrotita de o mare icoana a Maicii Domnului. Pe icoana, sub acoperamantul Nascatoarei de Dumnezeu, cativa sfinti sunt in zeghe si cu lanturi la picioare.

Rapa Robilor, monumentul si schitul de maici

Chipurile lor exprima, cu un realism aproape insuportabil, starile prin care au trecut mucenicii de la Aiud: suferinta deznadajduita, speranta, credinta, extazul vorbirii cu Dumnezeu. In dreptul mainilor Maicii Domnului, doua candele ard permanent, iar despre uleiul din ele se spune ca face minuni. De o parte si de alta a icoanei, pe rafturi de sticla, sunt asezate cuminti oase sfinte. Pana la ele, peretii sunt acoperiti cu nume. Intr-un colt, ca o dovada a crimei, o usa de celula ferecata in fier. Are numarul 29...

Traiesc sentimente confuze: revolta, mila, dar si o pace neasteptata. Aerul palpita straniu, desi nu e nici o fereastra deschisa, miroase ca o gradina cu Mana Maicii Domnului.

Privirea imi este atrasa de un craniu auriu, parca spalat in miere. Parintele Augustin imi explica: "Dupa dintii perfecti, era tanar, nu avea mai mult de 28 de ani”. Un tanar care avea viitorul in fata si nadajduia sa se bucure de viata. Poate ca se indragostise si visa la o familie, poate ca isi luase doctoratul si promitea sa fie un mare profesor, poate ca tocmai in noaptea cand a fost arestat se intorcea de la o intalnire cu prietenii, unde a ras pentru ultima data.

Usa nr. 29...

Il rog pe parintele Augustin sa-mi spuna ce stie despre cum au murit cei ale caror oseminte le vad. Mai multi medici au cercetat moastele si, dupa urmele gasite pe ele, au descifrat caznele la care au fost supusi. Parintele isi face semnul crucii inainte de a lua in maini fiecare os, apoi il saruta cu evlavie. "Sfantului acesta i-a fost smulsa, cu un cleste, o aschie de os din femur, dar nu de tot, ci numai atat cat sa-i dea dureri groaznice. Probabil ca i s-a aplicat aceasta tortura cu putin timp inainte de a muri, pentru ca osul nu s-a mai refacut”. Ca la o lectie sumbra, de anatomie, parintele imi vorbeste si despre alte oase: o mandibula de om tanar, cu dinti tociti, de batran, pentru ca sfantul a scrasnit de durere in multe torturi; un craniu lovit cu o maciuca cu cuie, care insa nu intrau adanc, sa omoare, ci doar sa provoace dureri crancene; un alt craniu cu osul fruntii si osul cefei plesnite de lovituri; un altul lovit cu o ranga deasupra urechii drepte, pana ce osul a intrat in creier. “Medicii spun ca tortionarii stiau exact cum sa loveasca, pentru ca durerea sa fie maxima, dar cel schingiuit sa nu moara. Deseori insa, dupa multe batai, mureau”.

Ochii parintelui se intuneca a plans, chiar daca stie ca jertfa n-a fost zadarnica: martirii Aiudului s-au sfintit prin suferinta, iar azi vindeca suferinta prin locul pe care l-au castigat langa Dumnezeu.

Va urma

Contul unde se pot face donatii pentru Schitul “Inaltarea Sfintei Cruci” care va coordona realizarea “Centrului Memorial Rapa Robilor” de la Aiud, jud. Alba: Schitul “Inaltarea Sfintei Cruci” - str. Eroilor nr. 3, Aiud, jud. Alba, cod 515200, cod fiscal: RO 17113330

Cont IBAN: RO45RNCB0005021158770001, deschis la BCR, Sucursala Aiud.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page