Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARA SI AFISE CU MINCIUNI ELECTORALE POATE LIPI ORICINE

 

(Continuare din editia nr. 983)

A fost fumat; dar mai cu perdea. Adica criticul literar scapa mai multa lauda la cel care-i era prieten, sau clientelar, sau ii era el clientelar aceluia. Luati dumneavoastra presedintii Fondului literar si urmariti cata cariera literara au facut atata vreme cat au fost in functie. Mai mult chiar decat presedintii Uniunii Scriitorilor care apoi, ca sa aiba si ei o „parghie economica”, asa cum ne invata economia politica marxista, au inventat „fondul de 2%” care se manevra cu semnatura lor. Dar, ma rog, acela era critic literar de meserie; pe care meserie si-o risca sub propria-i semnatura. Acela, cel mult tanjea el sa scrie ceva beletristica schiopatata si se facea de ras „propriu manu” . Acum, dimpotriva, oricine a invatat sa astearna fraze frumoase pe hartie se considera si detinatorul unui mecanism critic prin care are acelasi drept sa preamareasca gasca literara din care face parte, sau pe care straduie sa o compuna, in egala masura in care ceilalti il preamaresc pe el…. si, uite-asa, se impune in mod public „trendul ascendent” al inflatiei literare, in paralel cu loviturile tot mai mari pe care le capatam de la inflatia propriu-zisa.

*

Dar acum, sub zodia libertatii presei, se infiinteaza special reviste intru lauda finantatorilor si redactorilor lor. Care, de vreme ce tot au avut initiativa infiintarii revistei, tot o gireaza si decid asupra ei, tanjesc la vechea ierarhie. Exista publicatii in care iti poti da seama de ierarhia editoriala fara a citi caseta colegiului redactional, ci numai dupa nivelul la care sunt laudati diversi colaboratori. Indiferent de talent, sau netalent, sau antitalent, indiferent daca omul scrie numai publicistica, fara virtuti literare, cronica literara cea mai laudativa e la adresa directorului, urmand apoi redactorul-sef s.a.m.d. intr-o perfecta ierarhie girata de o semnatura care n-are-n minte nici o ierarhie a valorilor literaturii, sau de un „comparatist” care il aseamana pe debutantul din Pocreaca direct cu Dante din Ravenna.

In vremurile apuse, care pretindeau in perfidia lor impunerea unei anumite ierahii venita de la partidul militarizat, un mare grup de scriitori invitati a prezenta sezatori literare intr-o unitate militara, ne-am amuzat cu totii cand politrucul aceleia a facut un afis si o ordine de lectura pe treptele care i s-au parut lui a fi ale importantei gradului. Astfel, primul citea presedintele Uniunii scriitorilor, apoi vicepresedintii, apoi secretarii, apoi directorul Fondului literar. Politrucul ii punea in frunte pe toti carieristii, dar Nichita Stanescu, poet fara grad si cu initiala la urma alfabetului, avea un locsor pe la coada. Ne-am amuzat grozav pe baza acelei ierarhii de Mos Teaca, iar Petru Vintila, care si desena, a facut un proiect de epolet cu grade de scriitor conform puterii detinute in administrarea obstii. Cum sezatoarea se incheia cu mancarea grasa de la popota, ne-am amuzat teribil la un pahar, vestejind autoritatea sefilor nostri fata de viziunea cazona asupra ierarhiei talentului; si numai Haralamb Zinca, ce venise in tara cu armata rosie-eliberatoare a spus ca pe el nu-l deranjeaza, fiindca a fost la rusi incheietor de pluton. Adica cel pus acolo sa observe si sa toarne daca vreun fricos abandoneaza lupta.

Dar acelea sunt vremurile apuse ale totalitarismului, cand noi ne amuzam de o asemenea nastrusnicie; in vreme ce astazi, in deplina si totala libertate a presei, trista vanitate a veleitarismului agresiv ne face sa consideram normal lucrul acesta. Si nici macar sa nu ne mai amuzam cand laudatorii de serviciu gasesc merite literare unor coperte intre care, spre a avea „opera”, seful sau patronul lor inghesuie otova versuri si recenzii, proze si panseuri, reportaje si interviuri luate, articole de fond si interviuri date. Interviurile fiind cele mai frecvente, fiindca umplu paginile usor si fara efort in vreun domeniu artistic, deoarece „stilul colocvial” permite toate greselile de exprimare pana la agramatisme si toate balbaielile cu putinta prin care se umplu paginile unui volum gros, foarte util la diverse candidaturi.

In felul acesta, anuntat ca un nou facator de scoala literara de catre recenzenti care nu prea au habar ce e aia, seful sau patronul urca pe firmamentul literaturii, forteaza cereri sa ajunga in Uniunea scriitorilor, iar apoi nu mai intampina nici o greutate de a face cariera in ierarhia dinlauntrul ei: Gradele de care radeam noi inainte, devin grade de comparatie in masluiala maiastra a pseudocriticilor si facatura literara e impusa prostimii din public.

Norocul nostru unic si esential este ca aceasta prostime nu mai citeste de multa vreme, asa ca totul se consuma in sucul propriu al celor din „elita”, care iau parte la „viata literara”.

*

Nu as vrea ca, prin cele de mai sus, sa se creada ca pledez pentru vreun fetis, sau imi fac vreun fetis privind critica sau criticii literari!

In legatura cu aceasta si acestia, conditionata fiind si de indelunga teroare a criticii marxist-leniniste sub care a evoluat generatia din care fac parte, impresia mea este mai degraba negativa, iar sentimentele sunt ca inspre ceva exterior obstii artistice din care faceam parte, devenit „interior” numai prin presiunile cu care partidul baga in patul sau procustian obstile profesionale cu veche traditie in cultura romaneasca.

Actul critic a venit asupra generatiei noastre ca un act de indrumare obligatorie prin politica de partid. Primii critici cu care am avut de-a face erau de-a dreptul politruci de partid, iar a doua serie, care s-a ridicat dintre noi, era formata din oameni care tanjeau sa ajunga politruci de partid.

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page