Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Situatia Romaniei in preajma si in timpul Celui de-al II-lea Razboi Mondial si Drama Refugiatilor Polonezi in Romania

 

Ion Agrigoroaiei - Prof. Dr, Universitatea Al. I. Cuza, Iasi

Marius Petraru – Prof. Dr, California State University Sacramento

 

(Continuare din numarul precedent)

La 21 septembrie un grup de legionari il asasineaza pe primul ministru, Armand Calinescu (ostil Germaniei hitleriste) si incearca, fara a reusi, o loviturade stat.

Ocuparea Poloniei si noul tratat Ribbentrop-Molotov, desfiintand statul vecin cu care eram legati printr-un tratat de alianta si prin importante interese in apararea granitelor de est, au starnit, cum era si firesc, ingrijorarea opiniei publice romanesti. Aceasta maniera de "rezolvare" a problemei poloneze a staruit puternic in mintea cercurilor politice conducatoare romanesti supuse la noi presiuni si amenintari in primavara si vara anului 1940 si le-a determinat, alaturi de alti factori, sa adopte o anumita pozitie fata de notele ultimative de la sfarsitul lunii iunie.

Dupa cum se stie, la sfarsitul lunii noiembrie 1939, Uniunea Sovietica a atacat Finlanda; dupa aproximativ doua saptamani (la 14 decembrie), Societatea Natiunilor condamna aceasta actiune prin care Uniunea Sovietica se plasa - preciza rezolutia adoptata de Adunarea Generala- in afara Pactului Societatii. In aprilie - iunie 1940, Germania invadeaza Danemarca, Norvegia, Olanda, Belgia, Luxemburgul si Franta. In vara anului 1940, Uniunea Sovietica anexeaza Estonia, Letonia si Lituania.

La 28 mai 1940, a doua zi dupa capitularea Belgiei, primul ministru Gheorghe Tatarescu l-a convocat la Presedintia Consiliului de Ministri pe Fabricius si, in prezenta lui Grigore Gafencu si a lui Ernest Urdareanu, ministrul Palatului Regal, i-a adus la cunostinta ca guvernul roman dorea sa lamureasca "cadrul colaborarii prietenesti cu guvernul Reich-ului". Pentru a inlesni aceasta schimbare in orientarea politicii externe a Romaniei, Grigore Gafencu, adept al politicii de neutralitate, si-a prezentat demisia, locul lui fiind luat de Ion Gigurtu. Se spera ca el va reusi sa realizeze apropierea de Germania hitlerista.

Raspunsul la nota lui Gheorghe Tatarescu a fost remis de Fabricius la 2 iunie 1940. Reich-ul conditiona strangerea relatiilor cu Romania de masura in care guvernul roman era dispus "sa ia in considerare eventualele cereri de revizuiri ale vecinilor…". Alarmat de pretul cerut de Berlin pentru infaptuirea unei "apropieri" germano-romane si mai ales de pierderile teritoriale la care Fabricius s-a referit fara inconjur, guvernul roman a amanat luarea unei decizii, mai ales ca in randul cercurilor conducatoare se manifestau mai multe tendinte referitoare la linia politica ce trebuia adoptata: unii oameni politici erau de parere sa se realizeze o cotitura hotarata spre Germania, in timp ce altii nu erau dispusi decat la concesii partiale.

Factorul decisiv care a impulsionat deplasarea in directia unei apropieri fata de Germania hitlerista a fost naruirea sperantelor intr-un succes militar apropiat al puterilor occidentale. Exista convingerea statornicita in randul cercurilor dominante din Romania ca, pentru un timp indelungat, Germania va continua sa detina superioritatea militara si, implicit, isi va pastra dominatia asupra tarilor din centrul si sud-estul Europei. In primavara si vara anului 1940, aproape fiecarei victorii hitleriste i-a urmat o noua si mai mare concesie din partea Romaniei, in scopul mentinerii fiintei de stat.

Orientarea politica a guvernului roman n-a atras scontata simpatie germana fata de regimul carlist; dimpotriva, atitudinea guvernului nazist a devenit si mai dura. Ea n-a adus nici o ameliorare in raporturile cu Ungaria.

In acest context international, cand Germania hitlerista tinea sub control un vast teritoriu al Europei, de la Atlantic la est de Varsovia, cand Uniunea Sovietica ocupase sau era pe cale sa ocupe noi teritorii la granita de vest, Romania - nu numai complet izolata, dar si direct amenintata- a fost nevoita sa cedeze Basarabia, Bucovina de Nord si o portiune din fostul judet Dorohoi (mai mult chiar decat se prevazuse in protocolul secret). Se poate observa ca notele ultimative sovietice din 26 si 27 iunie 1940 au survenit la cateva zile dupa ce Franta semnase armistitiul cu Germania (22 iunie).

In acest fel, Uniunea Sovietica a rapit Romaniei un teritoriu de 50 762 km2 si un numar de aproximativ 3 915 000 locuitori (din care Basarabia cu 44 422 km2 si peste 3 milioane de locuitori, diferenta reprezentand nordul Bucovinei si o parte din fostul Tinut al Hertei). In perioada imediat urmatoare guvernul sovietic a avut si alte pretentii teritoriale pe seama Romaniei, in special in Delta Dunarii (soldate cu incidente).

Intr-o brosura aparuta in noiembrie 1940, gasim scris: "S-a frant trupul tarii… A fost sortita zilelor noastre o mare si grea durere. Ni s-au schimbat hotarele tarii. S-a rupt din trupul Moldovei lui Stefan Voda partea de rasarit, de acolo de unde se inalta dimineata soarele aurind campurile, si ni s-a sfarsit o parte din Bucovina, injumatatind frumosul tinut al fagilor si tulburand odihna voievodului din sfanta manastire a Putnei… Am judecat noi ca, oricate dovezi de vrednicie am da, n-am putea duce lupta la toate hotarele tarii, cu toti dusmanii pregatiti sa ne atace".

La 28 iunie 1940 a inceput calvarul evacuarii Basarabiei si Bucovinei de Nord, sub presiunea intrarii imediate a armatei sovietice, care nu a respectat propria sa prevedere din a doua nota ultimativa, de a acorda 4 zile pentru retragerea trupelor, a autoritatilor romanesti din aceste teritorii. In amintirile sale, Al. Cretzianu noteaza: "Unitati motorizate si blindate ale Armatei Rosii traversau Basarabia si Bucovina de Nord chiar din prima zi si procedau in mod activ la provocarea dezordinii printre trupele noastre. In multe locuri soldatii nostri au fost dezarmati. Ofiterii si-au scos insignele si au suferit si alte umilinte din parta armatei sovietice. In mai multe ocazii, trupele sovietice au deschis pe loc focul impotriva coloanelor noastre in mars. Trupele noastre au fost retinute numai cu mari dificultati sa nu raspunda".

Ocuparea Basarabiei, Bucovinei de Nord, a unei parti a fostului Tinut Herta a insemnat o adevarata tragedie, mai intai prin modul in care s-a realizat si, apoi, prin consecintele sale.

Uniunea Sovietica a intrat deci in al II-lea Razboi Mondial prin atacarea Poloniei, urmata de alte acte agresive impotriva vecinilor sai de la Vest.

Raspunsul guvernului roman la notele ultimative sovietice scoate in evidenta lipsa unui acord, caracterul ilegal (din punctul de vedere al dreptului public international) al actului savarsit de U.R.S.S. si faptul ca teritoriile romanesti au fost ocupate prin forta armata, introducandu-se acolo un regim de ocupatie.

Toate acestea ne indreptatesc sa afirmam ca Romania a fost atacata militar de Uniunea Sovietica la 28 iunie 1940. Acesta este, de fapt, momentul intrarii Romaniei in razboi, ca stat atacat.

La 24 iunie 1941, Grigore Gafencu, reprezentantul guvernului roman la Moscova, era primit de V. Molotov, care i-a cerut explicatii in legatura cu intrarea Romaniei in razboi. Reproducem aici un fragment din raspunsul lui Gafencu, asa cum e consemnat in propriul Jurnal, raspuns care explica extrem de clar pozitia Romaniei: "In ce ma priveste, nu pot avea fata de evenimentele de azi, pe care numai istoria le va putea judeca, decat o atitudine de diplomat, adica de soldat al tarii mele. Sa-mi fie ingaduit, in aceasta calitate, sa-mi exprim parerea de rau ca prin politica ei urmata in timpul din urma, U.R.S.S. nu a facut nimic pentru a impiedica, intre tarile noastre, durerosul deznodamant de azi. Prin brutalul ultimatum de anul trecut, prin care ni s-a cerut nu numai Basarabia, dar si Bucovina, si un colt din vechea Moldova, prin incalcarile teritoriului nostru care au urmat de atunci, prin actele de forta ce au intervenit pe Dunare - chiar si in timpul negocierilor pentru stabilirea liniei de demarcatie - Uniunea Sovietica a distrus in Romania orice sentiment de incredere si de siguranta, si a trezit indreptatita teama ca insasi fiinta statului roman e in primejdie. Am cautat atunci un sprijin in alta parte. Nu am fi avut nevoie de acest sprijin, si nu l-am fi cautat, daca nu am fost loviti, si daca nu ne-am fi simtit amenintati.

Imi ingadui sa amintesc aceste fapte fiindca am avut prilejul, ca ministru de externe al tarii mele, sa atrag in mai multe randuri, prin discursuri si declaratii publice, atentia guvernului sovietic, fatade care am urmat totdeauna o politica leala de pace si buna vecinatate, ca o Romanie independenta in cuprinsul hotarelor ei neatinse este o chezasie de siguranta pentru U.R.S.S., ca pentru toate celelalte state vecine. Lovitura cea dintai, care a zdruncinat temeliile unei asemenea Romanii, chezasie de siguranta si de pace, acoperire fireasca si atat de folositoare unui hotar intins si insemnat al Rusiei, a fost data, din nefericire, de guvernul sovietic".

V aurma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page