Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Dincolo de Ocean, cuvintele de acasa înseteaza

By Simona Botezan, Washington D.C.

Intr-o lume in care Internetul ia locul tipariturilor, a investi in lumea cartilor nu pare o idee geniala. Dar accesul la cartile romanesti, la atatea mii de kilometri departare de tara natala, ar putea sa insemne o punte de legatura intre romanii din America si ceea ce au lasat in urma, acel personal si inconfundabil "acasa" cu tot ce inseamna el, pentru fiecare emigrant - copilarie, familie, cultura.

Multi copii ai romanilor din America, nascuti sau veniti la varste fragede pe pamantul fagaduintei, pierd contactul cu Romania si nu mai stiu sa scrie si sa citeasca romaneste. Copiii din Romania care au inceput scoala in Statele Unite, dar care pentru ca nu au carti romanesti, nu stiu sa scrie si sa citeasca in limba romana. In America, ei isi doresc sa invete istoria si geografia Romaniei.

Cine nu a avut, macar o data, nostalgia dupa-amiezilor petrecute in fosnetul unor pagini de carte, in orasul in care ne-am nascut, am trait sau am invatat? Sa oferim si copiilor nostri aceasta sansa. La aceste lucruri ne-am gandit in 2008, atunci cand am hotarat sa aducem carti romanesti pe Pamantul Fagaduintei. In anul 2008, agentia de presa Mondo News a initiat campania "Carti pentru romanii din America". In cadrul acestui proiect, romanii din tara erau invitati sa doneze carti pentru infiintarea unei biblioteci romanesti in SUA.

Copiii romani nascuti in America, sau veniti aici la varste fragede, vorbesc limba romana dupa ureche, pentru ca o aud vorbita in casa si la televizor (daca familia are programe romanesti la TV). Problema cea mare este ca ei nu stiu sa scrie si sa citeasca in limba romana, daca n-au facut scoala deloc in Romania, pentru ca nu sunt familiari cu alfabetul si pronuntia romaneasca a diferitelor sunete. Ei invata din start alfabetul si pronuntia engleza si petrec foarte mult timp in care vorbesc, scriu si citesc in engleza. Chiar si cei care au facut 2-3 clase primare in tara, dupa 8-10 ani in America, au dificultati la citit si scris in limba materna si vorbesc limba romana cu un pronuntat accent englezesc.

Cu toata bunavointa, parintii nu pot face prea multe pentru copiii lor, mai ales ca unii parinti nu au talente si pregatire pedagogica. Copiii din America stau foarte mult la scoala, cate 7 sau 8 ore/zi (de la ora 8,00 AM pana la 3,00 sau 4,00 PM), iar cei care au sub 12 ani nu au voie sa stea singuri acasa sau pe strada si ca urmare, daca parintii lucreaza, ei petrec inca 2 -3 ore/zi la un Day Care, dupa orele de scoala sau cu un baby sitter, care le vorbeste in engleza. Temele pentru acasa le mai ocupa 1-3 ore/zi, iar pentru cele 2-3 teste saptamanale, copiii au de invatat pana la ore tarzii in noapte. Ca urmare, timpul acestor copii este extrem de limitat. In cursul saptamanii, copiii de scoala nu au timp nici sa se joace. Ei pot citi si invata in limba romana doar in weekend, la scoala duminicala de la biserica romaneasca (daca ea exista in zona, la o distanta rezonabila fata de casa, adica sub 100 km). De asemenea, putine biserici au spatiu suficient si profesori pentru a organiza o scoala de duminica. Uneori, seara tarziu sau la sfarsit de saptamana, copiii ar avea timp pentru citit, daca ar avea carti din ce sa citeasca.

Parintii lucreaza adesea zi-lumina sau ajung tarziu acasa din cauza blocajelor din trafic si a distantelor foarte mari pe care le au de parcurs. Majoritatea se trezesc zilnic la 3,00 - 4,00 AM ca sa mearga la munca si se intorc acasa seara la 7,00 - 8,00 PM. In aceste conditii e destul de greu sa-i mobilizezi pentru "lectia de limba romana" sau sa convingi copilul, la ora 9,00 PM, sa mai faca un efort sa citeasca ceva despre Romania.

Cred ca fiecare familie de romani din SUA are acasa cel putin 10 carti in limba materna, carate in geamantane la sosirea din Romania si de cate ori fac vizite in tara, la rude. Dar vizitele in tara se fac destul de rar, sunt familii care n-au fost deloc in Romania, in ultimii 10 -15 ani; companiile aeriene accepta bagaje tot mai mici, asa ca posibilitatile de improspatare a bibliotecii personale in limba materna sunt limitate. Copiii se plictisesc sa tot reciteasca aceleasi carti romanesti si atunci prefera sa citeasca o carte noua in engleza, sa se joace pe computer sau sa stea la TV.

O biblioteca le-ar da acces acestor copii la o colectivitate 100% romaneasca, la carti romanesti diverse, o ocupatie placuta si utila, in timpul in care parintii lor merg la slujba de duminica intr-o biserica romaneasca. Aceasta a fost ideea donatiilor si a bibliotecilor romanesti din SUA. Copiii nostri merg des la biblioteca, in timpul programului de la scoala. Noi putem folosi aceasta obisnuinta deprinsa in sistemul de invatamant american, daca avem ce sa le dam de citit in limba romana.

Multumesc tuturor celor care au decis sa ne ajute donand carti pentru copiii romanilor din America. Emil Cioran spunea: "Noi nu ne-am nascut intr-o tara, ne-am nascut intr-o limba". Din pacate, au trecut mai bine de doi ani si proiectul nostru nu a avut finalitate.

M-am gandit atunci la identitatea colectiva a comunitatilor de romani care traiesc in afara tarii, peste ocean. Cate modalitati posibile cunoasteti pentru a-i ajuta si incuraja invatarea limbii romane? Spun aceasta, nu doar datorita importantei sale culturale si spirituale, ci si datorita valentei practice, aceea de a cunoaste o limba "in plus". Dialogul poate aduce idei si indemnuri constructive pentru toti cei care traiesc in afara tarii. Noi ne-am gandit la o biblioteca, dar poate ca exista variante mai bune. Eu cred ca un rol strategic il joaca mediile de comunicare, fie publicatii, fie posturi de radio si televiziune, care au rolul de a informa, dar si de "a forma". Nu mai putin semnificativ este apelul adresat romanilor din tara, pentru a sprijini moral diaspora. Centrele Culturale Romanesti din strainatate, cred ca ar trebui sa incurajeze coeziunea sociala intre romani, dar si intre romani si societatea gazda, in acelasi timp punand in relief cultura fiecarui popor ca si factor de integrare si "de imbogatire" reciproca.

Am vorbit si cu romani care locuiesc in alte tari. Problema pastrarii limbii materne exista peste tot. Parerea unui lingvist flamand: "Cel mai important este ca parintii sa se adreseze copiilor in limba materna, chiar si in cazul in care ambii parinti vorbesc aceeasi limba. In felul acesta comunicarea cu cei mici se poate realiza la capacitate maxima. Indiferent cat am vorbi de bine o limba straina, starea de spirit si sentimentele ni le putem exprima cel mai bine in limba materna. Cunosc si cazuri de parinti romani care vorbesc olandeza sau franceza acasa cu copiii, insa din nefericire olandeza sau franceza lor este atat de proasta, incat la un moment dat si copiii incep sa vorbeasca in acelasi mod. Mereu dau exemplul unei prietene romance din Belgia, casatorita cu un japonez. Cam asa este la ei: mama le vorbeste copiilor in romana, tata le vorbeste japoneza, parintii intre ei vorbesc engleza, iar copiii invata la o scoala de limba franceza. Acum copilasii au 8 si respectiv 5 ani. Dupa 3 ani de vorbit in acest stil, ghiciti ce vorbeau copilasii - le stiu pe toate, mai putin engleza, pe care doar o inteleg, nu pot sa o vorbeasca inca".

Sunt foarte multe aspecte si situatii specifice familiilor mixte. Ideea de baza a proiectului nostru a fost pastrarea limbii romane, indiferent de situatie. Studii de specialitate arata ca acei copii care in primii ani de viata (aproximativ 8 ani, numiti perioada critica) sunt expusi la 2 sau 3 limbi diferite, vor procesa sunetele si vocabularul limbilor respective in aceeasi zona a creierului, ceea ce va face ca acesti copii sa vorbeasca cele 2-3 limbi fara accent si influente de la una, la alta. In plus, ei vor putea vorbi intr-o limba cu mama, in alta cu tatal (daca este cazul) sau pot "comuta" de la una la alta, fara probleme. La nastere, fiecare dintre noi este capabil "teoretic" sa auda si sa reproduca sunete din orice limba, dar pierde aceasta capacitate pe masura ce foloseste doar sunetele unei limbi, limba materna. Cu cat un individ foloseste mai mult limba materna, cu atat acesta preia in posesie toata aria din creier, care teoretic este destinata invatarii mai multor limbi, simultan.

Un individ care incepe sa invete o limba straina la maturitate, va procesa informatiile (vocabular, scriere, citit) intr-o alta regiune a creierului decat limba materna si va avea dificultati in "a auzi" si reproduce sunete din limba respectiva. Asa ca este normal ca noi, adultii, sa vorbim limbi straine cu accent, iar copiii nostri fara. Este anormal sa nu profitam de capacitatea fantastica pe care o au copiii mici in a acumula informatii si implicit, capacitatea lor de a invata limba materna si mai multe limbi straine in acelasi timp. Din acest motiv, insist pe efortul pe care trebuie sa-l depuna parintii din diaspora si organizatiile romanesti din tara si din strainatate, pentru a ajuta copiii sa invete si sa pastreze zestrea culturala si limba romana ca limba materna.

Bibliotecile americane din SUA sunt impresionante. Organizeaza multe activitati pentru copii, spectacole, vizionari de filme sau scenete bazate pe romane celebre. Au o baza de date computerizata foarte bine pusa la punct si accesibila publicului – practic, poti sa cauti in biblioteca orice ce ai nevoie si sa prelucrezi informatia la fata locului. Poti sa scanezi, sa copiezi carti sau pasaje, sa trimiti informatiile prin e-mail etc. Au foarte multe carti pe DVD sau CD si au carti pentru invatarea limbilor straine, pe care le iei din biblioteca in format scris, plus suportul audio si CD-ul sau DVD-ul pentru PC-ul de acasa. Chiar si bibliotecile din orasele mici sunt la cele mai inalte standarde, au dotari de ultima ora si arata ca si bibliotecile universitare de la noi. In bibliotecile americane sunt cafenele literare foarte dragute, la fel si in librarii. In celebrele lor librarii Barnes&Noble functioneaza cafenele si ceainarii, dar exista si locuri de joaca pentru copii. Este o ambianta placuta, deosebita.

Din nefericire nu exista biblioteci romanesti in SUA (sau nu stiu eu sa existe vreuna). Nu exista interes din partea autoritatilor romane, a Institutului Cultural Roman, iar ca initiativa privata este foarte greu sa deschizi o biblioteca. Ar fi nevoie de carti, pentru ca multi copii ai romanilor din SUA nu stiu sa scrie si sa citeasca romaneste. Multi nici nu mai vorbesc limba materna, mai ales daca s-au nascut aici. Ar fi bine sa stie si cei din tara de ce „uita" romanii din diaspora limba materna. Bietii copii nici macar nu au de unde si din ce carti sa o invete. Eu am avut o tentativa in 2008, dar am renuntat. Costurile erau imense, desi cartile urmau sa fie colectate din Romania gratuit, printr-o campanie a trustului de presa „Mondo News" (pentru care eram colaborator extern) si „Jurnalul National". Din pacate, totul s-a oprit la stadiul de proiect: „Doneaza o carte pentru copiii din America", fiindca nu am gasit sponsori pentru a acoperi cheltuielile cu transportul cartilor in SUA, inchirierea si intretinerea unui spatiu destinat bibliotecii, nici pentru plata unui salariu de bibliotecar s.a.m.d.

Singurele locuri in care se fac eforturi reale pentru pastrarea limbii materne sunt bisericile. Pe langa bisericile romanesti din SUA, acolo unde exista spatiu (sali anexe, sali sociale), functioneaza scoli de duminica. Practic, in timpul slujbei de duminica, preoteasa si cateva mamici cu daruri pedagogice aduna copiii romanilor prezenti la slujba si se straduiesc sa-i invete cate ceva despre limba romana, putina literatura, gramatica, istoria si geografia Romaniei. E destul de greu daca n-ai nici macar abecedare sau alte manuale scolare romanesti.

Cineva din Montreal, Canada, a reusit performanta de a deschide o librarie, in care vinde exclusiv carti romanesti. Este o mare realizare pentru continentul American, dar si asa accesul la cartile romanesti ramane dificil. Daca locuiesti la mii de mile distanta si nu poti sa mergi la librarie personal, libraria are nevoie de o logistica impresionanta – un site actualizat la zi; un sistem sigur si eficient de plati online; un sistem de livrare a cartilor prin posta pentru intreg teritoriul SUA si Canada, deci este destul de complicat si costisitor.

Am intalnit un roman la Detroit, anul trecut, care avea in jur de 50 de ani, nu vorbea deloc romaneste si n-a fost niciodata in Romania. S-a prezentat in engleza si mi-a spus cu mandrie ca este roman, pentru ca mama lui a fost romanca, emigranta in SUA. Cu toate astea, nu stia o boaba romaneste! E si normal, intr-o familie mixta, daca nici macar carti n-a avut sa invete sa citeasca; abia daca intelegea cate ceva din ce mai vorbeam noi romaneste, dar, de vorbit... absolut nimic!

Mai stiu asemenea oameni. Am scris odata despre o fata, care a fost adoptata, la varsta de 9 ani, dintr-un orfelinat din Romania, de o familie americana. Traind ani de zile rupta total de Romania, a uitat aproape complet limba romana. Acum s-a maritat cu un roman si reinvata limba romana, dar deocamdata vorbeste mai bine in engleza decat in limba materna.

Am intalnit un domn, in varsta de 70 de ani, la Ambasada Romaniei din Washington, in 2010, cu ocazia vizitei ministrului de Externe, Teodor Baconschi, in SUA. La acea intalnire erau prezenti cetateni americani de origine romana. Domnul a cerut permisiunea sa ni se adreseze in limba engleza, pentru ca locuind de 50 de ani in SUA, dintre care 30 de ani fara posibilitatea de a se intoarce in tara, i-ar veni mai usor sa se exprime in engleza. A fost o situatie paradoxala, desi cei prezenti vorbeau si limba engleza.

Am citit o lunga polemica pe site-ul unei biserici protestante romanesti din SUA. Tinerii cereau sa se oficieze slujbele in limba engleza. A cui este vina? De ce exista romani in strainatate, carora le este mai simplu sa se exprime in limba tarii adoptive, decat in limba materna? Exista solutii? Bibliotecile si librariile romanesti in diaspora ar putea deveni o solutie.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page