Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

"TOO BIG TO FALL"? PREA MARE PENTRU A CADEA?

(Apocalipsa 18, 2: "A cazut Babilonul CEL MARE")

Dictonul de mai sus il stiti foarte bine. Stiti foarte bine si ca el nu-mi apartine. Ceea ce imi apartine este doar semnul de intrebare, adica indoiala ca el poate fi autentic fara semnul intrebarii si de aceea i l-am adaugat, pentru mine si pentru cine mai vrea.

Una din principalele boli ale omenirii a fost si este, GIGANTISMUL, nu ma refer la cea inscrisa in dictionarele medicale. Nu doar MARE, nu doar TARE, ci atat de MARE si atat de TARE incat sa NU CADA. Sa nu cada chiar si daca ai vrea sa cada. Adica asa fel facut incat sa NU MAI POATA CADEA. Adica nu doar DESERTACIUNEA ci DESERTACIUNEA DESERTACIUNILOR. Este vorba de MANIA DIMENSIUNILOR, schizofrenia PUTERII, nebunia imposibilului razbirii impotriva legii de neclintit exprimata in "TRUFIA merge inaintea CADERII" (Proverbe 16, 18). Cand TRUFIA da in nebunie urmeaza CADEREA.

Istoria lumii a dovedit cu prisosinta ca nimic din ceea ce a facut omul singur, fara de Dumnezeu, nu a ramas in picioare. Ea este plina de repetarea aceleiasi desertaciuni fara a avea vreun efect in a nu mai continua. Imperiile cele mari au cazut rand pe rand. CAZUT unul, chiar inainte de a se RIDICA altul. Microbul numit BABEL care a indemnat lumea de dupa marele deluviu - potopul - sa faca un turn care sa nu cada, sa-i scape de orice - PREA MARE CA SA POATA CADEA -, n-a murit sub daramaturile lui, ci s-a cuibarit in mintea celor risipiti pe tot pamantul, pandemie.

O alta legitate este in CADEREA pe masura TRUFIEI, uneori afectand popoare intregi. Cand ceva, cineva intra in parametrii ispititori ai dictonului "prea mare pentru a cadea", incep intrebarile "cum ar fi posibil" si desi scenarii se fac, concluzia este "nu se poate". Caderile insa au o multime de forme. Cum a cazut SODOMA? Cum a cazut Ninive? Dar Troia? Dar Ierusalimul cel cu "uite Doamne ce pietre"? Dar Roma autonumita "cetatea eterna"? Cum a cazut Berlinul? Cum va cadea...? Spicuiesc din CADEREA a ceva.

Mai important insa decat CADEREA a CEVA, este caderea CUIVA din postura "prea mare pentru a cadea". Aici, lucrurile desi mai tragice sunt mai simplu de inteles, exista un asa zis "patern" al celor care se inscriu in el, cu urmarea inevitabila. Isaia 14, 12: "CUM ai CAZUT din cer, Luceafar stralucitor, fiu al zorilor"! De necrezut, nu-i asa? Tocmai de aceea semnul mirarii. Odata vaccinati cu acest semn al mirarii asupra caderii lui Lucifer, ar trebui sa ne fie mai usor de inteles caderile marilor capetenii de pe pamant - fiecare la randul ei - si totusi mirarile continua si in spatiul istoriei noastre. Cum ai cazut Nimrod, dar tu Belsatar, dar tu Nero, dar voi Hitler si Stalin? Pe Ceausescu nu-l amintesc pentru ca el nu a facut parte din "prea mare pentru a cadea", ci pentru ca a fost mai aproape de noi, mai in experienta noastra in acest sens. Am auzit pe unii zicand in perioada "maretiei" lui, ca ar vrea sa traiasca sa-i vada caderea. Iar cateva zile in urma m--a infiorat o discutie cu public pe un canal de televiziune romanesc. Era vorba de cladirea Casa Poporului - printre primele ca dimensiuni in lume, ca pentru a-i face interiorul mai primitor, sa adaposteasca eventual niste muzee. La aceasta propunere, sala a zis un "nu" prelung, explicat imediat ca acest colos este "blestemat". Deisgur, nu cred asa ceva, dar cert este ca reactia publicului are o motivatie cumva, nu stiu cum. Pai, cand trufia lui Nebucadnetar ajunge sa-si atribuie siesi Babilonul si imparatia, "un glas din cer i-a zis: Afla imparate Nebucadnetar, ca ti s-a luat imparatia". A mancat iarba ca boii sapte ani. Mai incoace, tot spre invatatura, dupa ce si-a scos pantoful din picior si a amenintat cu el de la cea mai inalta tribuna a pamantului, Natiunile Unite, Hrusciov si-a petrecut ultimele zile pe un petec de pamant la marginea Moscovei pe care sa-l cultive ca sa traiasca din zarzavaturile de pe el, ca sa-si revina in minti. Nu am cunostinta daca si-a revenit. Gadafi se clatina dupa o experienta de autonumire "rege al regilor", adica peste fiecare trib libian un rege si el rege peste ei. Un pic de peisaj din al CADERII prin INALTARE cuprins in cel mare de necuprins al intregii istorii.

Revenind la dictonul "TOO BIG TO FALL", ma impotmolesc in paradoxuri. Cum este posibil ca un individ care crede ca este "prea mare pentru a cadea", isi construieste "bunkere" de scapare? Nu-mi ramane sa inteleg decat ca nici unul din cei care si-au insusit acest dicton, nu a crezut in el. Altfel bunkerele nu-si au rostul. Hitler cel de NE CAZUT, purtandu-si fiola de otrava in buzunar? Satana isi rade in pumni de asa IMPOSIBILA CADERE stiind ca el e MARELE CAZUT.

Ciudateniile au continuat. MARILE CADERI, au ajuns sa fie numite MINUNILE LUMII. Ne mandrim cu asa zisele "civilizatii apuse", cu "sarcofagele", cu "mumiile". Ne inchinam mormintelor. Trofee din marile razboaie, marile revolutii. "Minunatii" arheologice. Petece roase de molii. Zid chinezesc ros de entropie care nu mai apara de nimeni si de nimic. Muntii fumegand chiar nu ne spun nimic? Tsunamii care isi "rade" de joaca de-a digurile ridicate impotriva lui?

Cum a CAZUT BABILONUL ISTORIC? Belsatar a dispretuit pe Dumnezeu si in toiul unui chef desfranat i-a provocat puterea folosind vasele sfinte pentru slujirea la templu luate din Ierusalim, pentru a bea vin din ele. Urmatorul peisaj al acestei blasfemii a fost, Daniel 5, 6: "Atunci imparatul a ingalbenit si gandurile atat l-au tulburat ca i s-au desfacut incheieturile soldurilor si genunchii i s-au izbit unul de altul". Imparatia haldeilor "prea mare pentru a cadea", "a cazut chiar in noaptea aceea". Nu Mezii si Persii care i-au luat imparatia l-au infricosat pe imparat, ci HOTARAREA DIVINA scrisa de o mana nevazuta pe peretele casei imparatesti in timpul desfraului sau in siguranta necadereii.

Prin analogie, lumea pamantului ultimelor zile este numita MARELE BABILON. Lumea globalizata in sistemul ei bancar, politic si religios parand a beneficia de dictonul TOO BIG TO FALL, se va vedea fata in fata cu propria-i cadere. Apocalipsa 18, 10: "Vai, vai, cetatea CEA MARE, cetatea CEA TARE, intr-o clipa ti-a venit judecata".

Cand creatura isi ia in mainile sale destinele vesnice despartindu-se de Dumnezeu Creatorul, nu are importanta cat de MARE, cat de TARE, ii urmeaza CADEREA. Abecedarul academic: "Dumnezeu este MARIMEA si TARIA omului, NECADEREA lui."

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page