Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Evadatii

Foamete, saracie, distrugeri provocate de razboi... la toate aceste probleme si multe altele ce aveau sa apara in decursul anilor, se adauga si incertitudinea politica. Li se mai adaugau, de asemenea, si abuzurile trupelor sovietice prezente in Romania, problema militarilor germani, prizonieri in lagarele romanesti, spionajul activ practicat de rusii deveniti aliati, dar si de germanii, deveniti dupa 23 august 1944, inamici. O Romanie bulversata si istovita de razboi. O Romanie in care, dupa august 1944, viata unui om valora extrem de putin. Devenite nota dominanta, abuzurile erau extrem de multe si la ordinea zilei. Supravietuirea era atunci o problema a fiecaruia si in acelasi timp, o conduita, dar si o teama de fiecare zi. Asa s-a intamplat si cu cei 19 prizonieri, fosti militari germani, evadati in apropiere de Reghin.

Si peste toate, „zvonul”

Incertitudinilor politice din perioada imediat urmatoare lui august 1944, li se adaugau sperantele – desarte, dupa cum aveau sa se dovedeasca nu peste mult timp – dar si o zvonistica abil intretinuta de cei ce lansau zvonurile. Una din „temele” momentului o reprezenta posibila constituire a unei armate a Grupului Etnic German din Romania. Preluand informatii insuficient verificate de organul de profil, Inspectoratul General al Jandarmeriei (I.G.J.) transmitea unitatilor din Transilvania, care se aflau in subordinea armatei romane de operatii, care lupta alaturi de sovietici pentru eliberarea provinciei, un halucinant ordin de informatii. Potrivit acestui ordin, ce purta numarul 51 din 15 octombrie 1944, „Pe teritoriul roman este actualmente in curs de organizare, asa-zisa Armata de protectie a Grupului Etnic German din Ardeal, care se compune din fosti membri ai Esaloanelor de Actiune. In compunerea acestei armate ar fi intrat si numerosi fosti membri ai politiei legionare, care ar fi pusi sub conducerea unui emisar al lui Horia Sima, Verca Afilon. Pana in prezent, nucleele cele mai puternice ale acestei Armate de protectie, ar fi organizate la Sibiu, Fagaras si Medias...” Acest zvon, ca multe altele de altfel, se va dovedi total neintemeiat. „Emisarul” Verca Afilon se afla departe si va ajunge si mai departe... tocmai in SUA, chiar daca la un moment dat s-a aflat, e drept, in Romania, intr-o misiune de spionaj. Este insa cat se poate de adevarat faptul ca, in cursul anilor 1944-1945, pe teritoriul Romaniei se aflau multi militari germani, care fie dezertasera din armata germana, fie pur si simplu - din varii motive - ramasesera izolati de unitatile lor si acum cautau sa scape de sovietici. Ordinul Circular nr. 50.881 din 31 decembrie 1944 al I.G.J. facea precizari detaliate in acest sens, iar prin Ordinul Circular nr. 55.623 din 1 martie 1945 se arata situatia unui grup de militari germani dezertori, descoperiti si prinsi in zona orasului Bacau, care timp de mai bine de 6 luni beneficiasera, pentru a se ascunde, de ajutorul populatiei din zona, dar si „din partea unor lucratori ai Legiunii de Jandarmi Bacau.” Acest fapt trezise o reactie de imensa furie in randurile sovieticilor care amenintau cu represalii.

Vanatoarea de spioni

Cei mai cautati in toate timpurile - cum altfel? - erau spionii. Ei, nu puteau fi - in acceptiunea acelui moment - decat germani sau „legionari care simpatizeaza cu germanii”. Din acest punct de vedere, rusii probabil ne menajau, nu-i asa? Asa ca, expresia „legionari care simpatizeaza cu germanii” era una des intalnita in Ordinele Circulare emise atunci si care indicau clar orientarea de viitor. Prin Ordinul Circular de Urmarie nr. 47.734 din 16 noiembrie 1944, emis de Serviciul Sigurantei - Biroul B, din cadrul I.G.J. - se facea trimitere nominala la cadre ale serviciilor secrete germane care se gaseau in acel moment in Romania si actionau sub diverse acoperiri. Prin ordinul mentionat anterior, se ordona identificarea si arestarea imediata a agentului SS de informatii Albert Bolthers, domiciliat in Bucuresti, a agentului SS Anton Rilche, care asa cum se arata in ordin „intentioneaza sa comita acte de provocare cu sprijinul unor elemente legionare.” Prin acelasi ordin mai erau dati in urmarire generala Schlochser Georg, domicilat in Sibiu, comuna Gusterita si „Wolf Egon, de 23 de ani, domiciliat in Sighisoara, str. Mihail Albert, nr. 5, evadat din lagarul de Craiova...”

Evadatii de la Reghin

O problema cu totul deosebita o reprezentau insa militarii germani luati prizonieri de catre romani. Germanii, deveniti acum inamici, trebuiau cazati, hraniti, paziti si interogati, fapt care punea serioase probleme de asigurare logistica. In acelasi timp, rusii - intr-un dispret total fata de aliatii romani - cereau imperativ, recurgand deseori si la amenintari la adresa romanilor, sa le fie cedati prizonierii, lucru pe care, de cele mai multe ori romanii il executau fara sa risposteze. Asa s-a intamplat si cu un grup de 19 prizonieri germani, cedati rusilor de catre romani, prizonieri care in timp ce tranzitau prin gara Reghin - urmau sa ajunga in URSS - au evadat de sub escorta asigurata de garda militara sovietica. Totul s-a petrecut in noaptea de 10 spre 11 august 1947, garda sovietica nereusind decat sa constate a doua zi lipsa detinutilor din vagonul ce le era destinat. Dupa o alarma bezmetica data de niste rusi mahmuri dupa o strasnica betie de o noapte, si o urmarire ca in filme, 9 germani au fost prinsi la doua zile dupa evadare, in zonele Reghin si Toplita de catre ostasii romani din Batalionul 83 Vanatori de Munte, ajutati de cei din cadrul Detasamentului de Cai Ferate stationat la Reghin. Alti doi evadati, din care unul avand bratul fracturat, au fost capturati pe data de 14 august 1947. In schimb, ceilalti 8, au reusit sa ajunga in munti.

Ancheta

Dincolo de aspecte legate de modul de evadare - germanii taiasera acoperisul vagonului in care erau incarcerati - prinderea celor 9 evadati a pus in evidenta si un alt aspect. Cei prinsi in zona Reghinului, au fost cazati, hraniti si au primit bani de la localnicii de etnie germana pe tot timpul cat s-au aflat libertate. Prinderea lor, dupa doar doua zile s-a datorat in schimb, asa cum reiese din documentele consultate, informatorilor din zona coordonati de un oarecare Bota. Mai trebuie mentionat si faptul ca prinderea respectivilor militari germani a avut si un final deloc fericit. Cei ce i-au adapostit, reghinenii Berta Chesel, Gustav Ruchriger, Ungvari Maria, Stanciu Berta, preotul Hartman Rudolf si dr. Wagner Arnold au fost arestati, anchetati si trimisi in judecata Tribunalului Militar din Cluj, fiind ulterior condamnati la diferite termene. Nu stim in schimb, dar putem presupune, ce s-a intamplat cu rusii care in noaptea respectiva dormisera in post dupa o strasnica si cumplita betie sovietica.

Nicolae BALINT

www.nicolaebalint.wordpress.com

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page