Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Mesaje prin ani... lumina. OZN-ul din Ceahlau

Dupa 60 de ani de negare, americanii au recunoscut public faptul ca fiinte din alte galaxii au ajuns pe Terra. Zilele trecute, FBI a desecretizat, in fine, declaratiile, din 1950, ale unui fost agent care vorbeste despre "trei asa-numite farfurii zburatoare", recuperate in statul New Mexico. OZN-urile sunt descrise ca avand "forma circulara, cu un diametru de aproximativ 15 metri". Mai mult, aflam ca "in fiecare dintre ele se aflau trei corpuri de forma umana si 90 de cm inaltime, imbracate in haine dintr-o tesatura metalica, fina".

De fapt, actele scoase abia acum la lumina incearca sa lamureasca speculatiile vremii conform carora guvernul american ar fi incercat sa musamalizeze incidentul din 1947, cand un OZN a cazut in desert, langa o baza militara din statul New Mexico, iar militarii americani ar fi efectuat autopsiile extraterestrilor aflati la bord. Exista si voci care afirma contrariul, dar, pana la urma, dosarele desecretizate de englezi sunt cele concludente in problema OZN-urilor. Conform acestora, la Timmensdorfer, in Germania anului 1961, in apropierea Marii Baltice, a fost descoperita o farfurie zburatoare cu un diametru de 30 de metri. In interior se aflau corpurile a 12 extraterestri de culoare gri si de mici dimensiuni. Semanau cu niste clone, pentru ca, la autopsie, s-a constatat ca nu aveau aparat digestiv si eliminator. "Am dovezi ca exista extraterestri" – afirma si un reprezentant al NASA, dr. Richard Hoover, care sustine ca a descoperit mici fosile ale unor bacterii extraterestre in meteoriti. "Din teste trag concluzia ca viata nu se limiteaza doar la Terra. Aceste microorganisme nu se aseamana cu nimic cu care as putea sa le identific" – a spus Hoover.

Iata o alta frantura din mozaicul incetosat al informatiilor ufologilor: "Cotidianul «Pravda» a publicat si el o serie de destainuiri si fotografii despre cladirile aflate pe partea nevazuta a Lunii, despre entitatile extraterestre care sunt acolo si despre masinile lor ciudate, enigmaticele OZN-uri care ne dau atata bataie de cap. (...) In mod bizar, filmele facute pe Luna de unele echipaje au disparut din arhive, ca si cum am vorbi despre niste banale inregistrari video, facute undeva, aiurea. Treptat insa, anumite lucruri, tinute secrete timp de trei-patru decenii, au inceput sa «transpire». Pe timpul misiunii «Apollo 11», de la 20 iulie 1969, in legaturile radio dintre Neil Armstrong, Buzz Aldrin si Centrul de Control au fost doua minute de tacere, justificate initial de NASA prin aparitia unei supraincalziri a aparaturii, apoi prin faptul ca pulsul lui Armstrong ajunsese la 140 de batai pe minut, fapt pentru care «i s-a transmis o fraza codificata».

Dupa 40 de ani, s-a aflat ca, in realitate, in cele doua minute, intre Luna si Pamant s-au purtat discutii aprinse. Lui Neil i-a crescut, intr-adevar, pulsul, brusc, deoarece acesta a vazut ceva ce i-a taiat respiratia si l-a facut sa strige la colegul sau. Iata o parte a convorbirilor: «Apollo 11: Chestiile alea sunt imense, domnule! Enorme. Oh, Doamne! Nu-mi vine sa cred! Repet, mai sunt si alte nave spatiale aici, aliniate pe marginea cealalta a craterului! Ei sunt pe Luna si ne privesc acum! (...) Astea sunt lucruri gigantice. Nu, nu, nu este o iluzie optica. Nimeni nu va crede asta! (...) Am vazut niste vizitatori. Ei au fost aici pentru un timp, observand instrumentele. (...) Am conectat transmisia automata. Imi tremura rau mainile si nu mai pot face nimic. Incercam sa filmam. Dar, daca aceste camere nu vor inregistra nimic, cine ne va crede? (...) Nu avem niciun film la noi. Am facut trei fotografii. Farfuriile zburatoare sau ce-or fi ne-au stricat filmul. (...) Au aterizat aici. Sunt aici si ne privesc. Se uita la noi. Houston: Oglinzile le-ati instalat? Armstrong & Aldrin: Da, sunt puse unde trebuie. Dar oricine a venit cu navele alea spatiale, cu siguranta, maine poate veni sa ni le demonteze. Terminat». Sa mai spunem, in final, ca aceasta discutie a fost receptionata atat de rusi, care urmareau indeaproape misiunea, cat si de diversi radioamatori de pe glob, si ca, intr-un interviu, Armstrong a declarat ca, inainte de plecare, au fost avertizati ca pe Luna vor intalni ceva". Acum, ca sa intram in ceata definitiv, o sa va relatez o intamplare de pe meleagurile noastre mioritice. "Dumitru Ionita este doctor in istorie, filosofie si drept international. Locuieste in comuna nemteana Farcasa si activeaza ca profesor de stiinte socio-umane la Liceul din Borca. Este autorul a nu mai putin de 220 de studii si articole istorice, toate apreciate la nivel national si nu numai. Si-a dedicat viata descoperirii de comori arheologice si, de-a lungul carierei sale de pana acum, a scos la lumina peste 2.000 de piese, inestimabile valoric.

In palmaresul descoperirilor sale - unele din ele stranse intr-o colectie personala unicat - sunt incluse sceptrul voievodal ceremonial al lui Stefan cel Mare, sigiliul din aur al lui Cuza, icoana lui Daniil Sihastru, paftalele lui Petru Rares, un pumnal al domnitorului Constantin Brancoveanu, o halebarda de ceremonial a lui Ioan Voda cel Viteaz si harta de la 1590 a cartografului Abraham Ortelius, in care Dacia apare pentru prima oara trecuta pe globul pamantesc. Pentru activitatea stiintifica, arheologica si publicistica, Institutul pentru Studii Politice de Aparare si Istorie Militara i-a conferit profesorului Ionita un «Hrisov al recunostintei», distinctie cu care foarte putine persoane din Romania se pot lauda. In situl arheologic pe care l-a deschis la poalele Masivului Ceahlau, in punctul denumit Vadu Rau, profesorul a gasit 120 de tablite din lut ars, incriptionate cu simboluri protoliterate - imagini reprezentand forme primitive de scriere, din perioada neolitica. Tablitele protoliterate descoperite de profesorul Ionita s-au dovedit a data din perioada anilor 5.500 inainte de Hristos si sunt identice, ca forma si mod de exprimare, cu cele din anticul Sumer si din Insula Pastelui.

Deosebirea este insa aceea ca tablitele sumeriene, considerate actualmente a constitui prima forma de scriere din istoria omenirii, sunt cu cel putin 1.000 de ani mai noi decat cele descoperite la poalele Ceahlaului! «Acest lucru dovedeste, in mod indiscutabil, ca primele scrieri din lume au aparut aici, pe plaiurile noastre si nu in alta parte a globului pamantesc», a afirmat profesorul Ionita. In acelasi sit arheologic deschis la Vadu Rau, profesorul Dumitru Ionita avea sa mai faca o descoperire pe cat de uluitoare, pe atat de misterioasa. La doar un metru si jumatate sub pamant, el a gasit o ciudata structura din piatra, semanand izbitor cu un OZN. Uimitor este faptul ca obiectul, avand greutatea de 12 kilograme, inaltimea de 14 centimetri si circumferinta de aproape un metru, nu este o creatie intamplatoare a naturii, ci – cat se poate de evident - un produs construit in mod inteligent. OZN-ul din Ceahlau este compus din nu mai putin de 90 de placute din piatra, imbinate intre ele cu un material liant care, studiat fiind, s-a dovedit a fi cu desavarsire necunoscut. «Nu este ciment, nici argila si nici vreun alt adeziv cunoscut si folosit de-a lungul istoriei, pana azi. Probabil ca respectivul liant, de o duritate extrema, nici nu are corespondent pe Terra», a spus profesorul Ionita.

La o prima examinare, straniul obiect a fost datat cu o vechime estimativa de cel putin 2.000 de ani. Cat despre scopul in care a fost construit, parerile sunt, deocamdata, impartite si se limiteaza doar la presupuneri. Unii cred ca ciudatul OZN avea rol de obiect de cult, in cadrul unor ritualuri religioase. Altii, adepti ai teoriei extraterestre, sunt de parere ca ciudatenia este o reproducere, la scara redusa, a unui obiect venit din Cosmos. La putina vreme dupa descoperirea OZN-ului de piatra, profesorul Dumitru Ionita avea sa gaseasca, in perimetrul aceluiasi sit arheologic, un alt obiect la fel de misterios. De data aceasta era vorba de o structura semanand pregnant cu profilul celebrului Sfinx din Masivul Bucegi. Obiectul, cu o greutate de 2,5 kilograme si (in mod ciudat) cu exact aceeasi inaltime, de 14 centimetri, ca si OZN-ul descoperit anterior, s-a dovedit a fi, la randul lui, o creatie produsa in mod constient. Sfinxul miniatural descoperit pe Ceahlau este asezat pe un mic piedestal din piatra, metoda si materialul de imbinare ramanand deocamdata, la fel ca si in cazul OZN-ului, cu desavarsire necunoscute.

Conform primelor concluzii care s-au tras dupa descoperirea facuta, obiectul ar avea o vechime oarecum egala cu cea a OZN-ului pietrificat, adica de aproximativ 2.000 de ani, iar menirea sa initiala a fost, cel mai probabil, de folosire ca obiect de cult. Asemanarea sa izbitoare cu Sfinxul din Bucegi este insa de natura sa intareasca o ipoteza care, ani la rand, a ramas doar la stadiul de simpla presupunere: aceea ca si binecunoscutul Sfinx, la randul lui, nu a fost modelat de fortele naturii, ci a fost sculptat in mod constient, cu scopuri inca necunoscute (posibil ca reprezentare a vreunei zeitati), servind mai apoi drept model pentru unele copii in miniatura, facute de civilizatiile existente cu mii de ani in urma, pe teritoriul tarii noastre. Dumitru Ionita este sigur ca in Romania mai exista si alte reproduceri ale Sfinxului, nedescoperite, dupa cum este incredintat ca in situl arheologic de la poalele Ceahlaului mai sunt inca multe comori arheologice, care asteapta sa fie scoase la lumina. «Situl de la Vadu Rau, deschis in octombrie 2009, a scos la iveala un sanctuar megalitic ce are corespondent cu cel de la Stonehenge, Anglia. Descoperirile facute una dupa alta, in acelasi perimetru, nu pot fi doar simple coincidente.

Sa nu uitam ca Ceahlaul era considerat, cu mii de ani in urma, munte sfant si salas al celui mai mare zeu dintre zei, Zamolxis. Poate ca civilizatiile de atunci, umane sau - de ce nu? - extraterestre, ne-au lasat mesaje pe care noi, acum, trebuie sa le descifram», a conchis profesorul Ionita. "Concluzia? "Iar tu, Daniele, tine ascunse cuvintele si pecetluieste cartea pana la sfarsitul lumii". (Daniel, 12:4)

MARIANA CRISTESCU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page