Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

"Mic îndreptar”pentru revolutionarii de profesie, În Mures, Partidul Comunist din România preia puterea (II)

 

Au promis, au mintit, au dezbinat, au santajat... apoi, pe unii adversari politici i-au eliminat de-a dreptul. La propriu, nu la figurat. Lupta dura, fara pic de mila sau menajamente. In anii grei, de inceput, au beneficiat insa din plin, de experienta si sfaturile utile ale „marelui frate” de la Rasarit. In Mures, in perioada interbelica, comunistii erau sub 100 de membri, in total. In martie 1945, ajunsesera la circa 200, la nivelul intregului judet. In mai 1946 insa - adica in mai putin de un an si jumatate - numarul acestora ajunsese la 4708. O crestere de-a dreptul spectaculoasa. Se simtea schimbarea ce avea sa vina. Iar fripturistii politici nu au lipsit nici in acele timpuri, asa cum nu lipsesc nici azi. Ei sunt o specie aparte. Sunt „hibrizii politici” perfect adaptati tuturor timpurilor. Oameni care nu se incurca in concepte, doctrine sau ideologii.

„Imparte si stapaneste!” – altfel spus, nimic nou sub Soare

Pentru comunistii mureseni, la fel ca pentru cei din intreaga tara, era vital ca cele doua partide istorice, PNL si PNT, sa intre in alegeri cat mai slabite, compromise si marcate de disensiuni interne, iar liderii lor sa fie decredibilizati. Astfel, pe diverse cai si folosindu-se diferite metode, de la amenintari, la santaj si chiar violente fizice, a fost incurajata sciziunea si chiar dezertarea din randurile acestor partide. Situatia nu era mai buna nici la PSD. Puternic infiltrat de comunisti, Partidul Social Democrat – filiala Mures (PSD), care avea doar 1100 de membri in iunie 1946, a ajuns peste putin timp, datorita unor „lucrari subterane”, sa se scindeze. Oportunistii din Partidul National Liberal (PNL), impreuna cu Gheorghe Tatarescu s-au rupt si ei din partid si au format o aripa separata. Aceasta aripa a mers cu comunistii in alegerile din 1946. Partidul traditional, PNL-Bratianu – filiala Mures, il avea ca lider pe dr. Emil Aurel Dandea, recent intors de la Bucuresti, unde se refugiase in 1940, imediat dupa Dictat. In Mures, PNL-Tatarescu in schimb, avea aderenti putini, o filiala foarte restransa ca numar, iar presedinte local era Victor Mera, un om dispus la permanente compromisuri fata de comunisti. In schimb PNL – Bratianu era perceput ca un adversar redutabil, prin numar, dar si prin calitatea membrilor sai. Si PNT local (aripa Iuliu Maniu), condus de prof. Ioan Bozdog, era un partid relativ puternic, dar la fel ca toate celelalte partide, era puternic penetrat informativ. In ceea ce priveste Uniunea Populara Maghiara (UPM), continuator al MADOSZ, organizatie legala, dirijata insa de PCdR, si care promova oficial doctrina comunista, a fost pana in 1947, data la care s-au incheiat Tratatele de Pace de la Paris, puternic marcata de o orientare nationalist-extremista, separatista si irendentista. Pana in iunie 1946, ziarul „Infratirea” din Targu-Mures, condus de scriitorul Francisc Pacurariu, ziar care ulterior va apare sub numele de „Ardealul Nou”, va duce o campanie furibunda impotriva unor lideri locali ca Emil A. Dandea, Ioan Bozdog sau a altora, numiti „dusmani de clasa”, „tradatori de neam si tara” etc. Alaturi de ei, vor mai fi gratulati cu asemenea epitete si protopopul greco-catolic Alexandru Todea, medicul Eugen Nicoara, ambii din Reghin, invatatorul Neagu din Grebenis, preotul Bardosiu din Sanmartinul de Campie, controlorul fiscal Stuchineanu de la Administratia Financiara Mures etc., toti acestia fiind perceputi atat ca lideri de opinie, cat mai ales ca opozanti ai regimului comunist pe cale de a se instala, persoane care ar fi putut coagula o rezistenta locala anticomunista.

"Reactionarii" mureseni Ioan Bozdog si Emil Aurel Dandea

Cine are informatia, are puterea – Informatorii mureseni ai PCdR

In pregatirea alegerilor din noiembrie 1946, un rol important l-au avut organele de Siguranta locale. Cei mai multi dintre lucratorii serviciului - ma refer la vechii angajati din sistem - isi jucau cartea vietii. In multe cazuri insa, ultima. Si asta pentru ca dupa ce aveau sa-si aduca un aport hotarator in castigarea acestor alegeri de catre PCdR, cariera lor avea sa se incheie brutal, si doar in cele mai fericite cazuri cu trecerea in „cadrul disponibil”. Potrivit cercetatorului muresean Bartos Zoltan (in volumul „Nationalizarea in fostul judet Mures – 11 iunie 1948”), toate partidele, organizatiile, institutiile de stat si intreprinderile locale muresene erau penetrate informativ, un lucru extraordinar de important pentru comunisti, care cunosteau astfel situatia din respectivele institutii. In acelasi timp, prin agentii de influenta pe care ii aveau in respectivele institutii si intreprinderi, comunistii aveau posibilitatea sa exercite si o anume influenta, in sensul dorit de ei. Potrivit aceluiasi cercetator Bartos Zoltan, in PNL –Tatarescu, filiala Mures, informator era Marian Alexandru, in PNL- Bratianu, filiala Mures, informator al Sigurantei era dr. Bordan Teodor, in schimb in UPM, erau mai multi informatori, precum Szábo Dominic, Clara Iosif, Gábosi Toma, Marosi Péter. In presa maghiara, comunistii se bucurau de „concursul” informatorului Kovács Gyõrgy (scriitor si ziarist), in presa romana de a lui Todea Mircea, la Teatrul Secuiesc, de cea a lui Tompa Miklos. Chiar si in randurile legionarilor mureseni - multi dintre ei inca nedescoperiti si nearestati la acea data, dar care comunicau clandestin intre ei - exista un informator in persoana lui Moldovan Alexandru.

Universitatea Maghiara din Targu-Mures, „un cuib reactionar”

Influenta partidelor politice istorice - PNL si PNT - era covarsitoare in zone traditionale, precum Reghin, Deda, Toplita, Valea Gurghiului s.a., unde baza de influenta a comunistilor era aproape nula. Taranimea, preotimea si intelectualitatea sateasca de aici, era perceputa ca fiind „forte anticomuniste”, asa cum erau ele denumite in notele-raport ale Sigurantei muresene. Tot in rapoartele Sigurantei muresene, Universitatea Maghiara din Targu-Mures este denumita ca fiind „un cuib reactionar”, cat despre institutiile de invatamant preuniversitar, se spunea ca in „licee si gimnazii profesorii sunt sovini si manisti.” Referitor la Biserica Romano-Catolica maghiara din Mures, aceasta era net anticomunista, dar era totodata si institutia locala port-drapel a unui virulent revizionism. Discursul episcopului catolic Marton Aron, rostit la Targu-Mures in data de 27 octombrie 1946, sta marturie in acest sens. Cunoscand in amanunt situatia din zona Muresului, situatie care era in favoarea opozitiei, comunistii mureseni si-au selectat atent oamenii cei mai capabili si hotarati pentru a frauda alegerile cu succes. Potrivit istoricului Simion Costea, circumscriptiile electorale din Mures au fost impartite in „periculoase”, adica cele locuite masiv de membrii ai opozitiei si circumscriptii „fara pericol”, sectoare in care opozitia era neglijabila ca numar si deci, rezultatele erau previzibile ca fiind in favoarea comunistilor. Important era ca in circumscriptiile „periculoase” sa fie trimisi oameni care „sa intoarca” rezultatele in favoarea comunistilor.

Victor Mera, lider local muresean al PNL – Tatarescu, un om inclinat spre compromisuri

„Inmormantarea” opozitiei in Mures

Asa cum era de asteptat, s-au gasit si acei „tovarasi de nadejde” care sa se achite constiincios de greaua sarcina a falsificarii alegerilor. Motivatiile acestora erau insa diverse, dar greu de inteles pentru noi, cei de azi. Unii au facut-o din convingere, altii ca sa li se uite „pacatele” din vechiul regim pe care-l slujisera cu devotament, iar altii pur si simplu din oportunism, intrucat simteau ca se schimba vremurile. Potrivit aceluiasi cercetator Simion Costea, printre cei care si-au „adus aportul” la falsificarea alegerilor din noimebrie 1946, in Mures, s-au aflat medicul Charap Eugen, inspectorii scolari Szigeti, Gagy si Csabi Frank, profesorii Sanduleac si Ioncu Maria, inspectorul financiar Cora Gheorghe, Tamas, subdirector al Postei muresene, Koller, functionar in Primaria Mures, colonelul Toneanu, maiorul Dumitrescu, prim-grefierul Stanceanu, grefierii Albu, Ady, Korch, Csangy, Barabas, Cseh, Veress, Berecki....si multi, multi altii. In final, puterea procomunista a obtinut sapte locuri de deputati in judetul Mures. In oras, victoria electorala a comunistilor a fost serbata intr-un fel oarecum aparte. Intr-o „procesiune” deloc religioasa, organizata de sotia importantului lider comunist Alexandru Moghioros, Eszter, si de profesorul Silviu Bot, lider PSD judetean, recompensat mai tarziu de comunisti cu functia de inspector scolar, s-au folosit doua sicrie adevarate, unul simbolizand „reactiunea romana” si celalalt, „reactiunea maghiara”. Pe unul dintre ele, cel simbolizand reactiunea romana, erau trecute doua nume, cel al liderilor opozitiei locale, Ioan Bozdog si cel al dr. Emil Aurel Dandea. Pe celalalt, nu era trecut niciun nume si era mai mic decat cel romanesc. Eszter Moghioros, sotia liderului comunist de mai tarziu, Alexandru Moghioros, una dintre cei doi organizatori, facuse unele mici compromisuri... dupa cum se vede, ”sangele apa nu se face”. (Va urma)

Nicolae BALINT

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page