Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Interesul reciproc

In sfarsit, Romania este reprezentata in Parlamentul European, dupa ce ani buni ea a fost lasata pe dinafara si tratata ca un simplu vizitator aflat in cladirea forumului continental. Tratatul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana stabileste si numarul europarlamentarilor trimisi de Bucuresti. Calculata in functie de populatia tarii, delegatia romana are 35 de membri, reprezentand toate partidele parlamentare, liberal, popular si social-democrat. UDMR-ul s-a raliat popularilor, iar conservatorii au sarit in barca liberalilor, dupa ce PPE-ul i-a respins de o maniera categorica. Doar reprezentantii Partidului Romania Mare nu si-au gasit locul in randul marilor grupuri parlamentare europene, nefiind agreat nici de populari si nici de socialisti. Cat despre liberali, acestia nu vor sa auda de o cardasie cu PRM-ul.

Prezenta in Parlamentul European a romanilor, deocamdata in calitate de observatori, pana la alegerile viitoare continentale, are un caracter special, daca privim lucrurile in mod analitic. In primul rand, intre parlamentarii romani si cei din statele membre ale UE se creeaza legaturi de colegialitate, de cunostere reciproca, ceea ce contribuie in mod cert la netezirea atitudinii diferitelor parlamente nationale privind ratificarea Tratatului de aderare, termenul final expirand anul viitor. Desi mai este suficient timp pana in iarna anului 2006, aderarea urmand sa fie marcata oficial la 1 ianuarie 2007, inca de pe acum mai multe parlamente nationale europene si-au anuntat deja ratificarea sau intentia de ratificare cat de curand a Tratatului. Deosebit de pozitia de observatori, adica de a nu participa la vot, ci numai la dezbateri si de a urmari direct cum functioneaza institutiile comunitare si mecanismele democratiei occidentale, prezenta europarlamentarilor romani la Bruxelles are, in aceasta perioada, un rol dublu. Mai intai de a transfera in Parlamentul de la Bucuresti comportamentul de legiferare la nivel european, necesar reformarii clasei politice romanesti, apoi prezentarea evolutiei pe toate planurile a Romaniei in vederea aderarii la UE. Este interesant de observat modificarile de atitudine ale europarlamentarilor din diversele grupuri politice majore, datorate prezentarii situatiei reale din Romania, atat de parlamentarii prezenti la Bruxelles, cat si de diplomatia romana. Foarte elocventa este atitudinea Germaniei, exprimata in Parlamentul European. Cand s-a luat in discutie Tratatul de aderare la UE a Romaniei, in luna aprilie a acestui an, europarlamenatrii germani social-democrati au sustinut si au votat masiv in favoarea aderarii. Spre deosebire de colegii lor, crestin-democratii germani s-au opus si au votat impotriva. Aceasta diferenta de vederi nu a contat insa in votul final, care a dat castig de cauza Romaniei. Dar, la o departare de numai cinci luni, situatia s-a inversat. De aceasta data, social-democratii lui Schroeder - SPD se declara in Parlamentul national impotriva ratificarii Tratatului de aderare de catre Germania, in timp ce crestin-democratii - CDU sunt de acord ca tara lor sa ratifice Tratatul. Oficialii germani explica aceasta situatie aparent paradoxala prin profunda incertitudine a occidentalilor europeni fata de viitorul Uniunii, a numultumirilor existente in legatura cu opacitatea privitoare la frontierele reale ale Europei. Se afirma de catre crestin-democrati ca ei nu critica Romania, ci politica Uniunii Europene. Probabil sunt declaratii de conjunctura, deoarece Partidul Popular European, majoritar in Parlamentul continental, ca si grupul parlamentar socialist si-au modificat atitudinea in functie de evolutia politica din Romania si de interesele lor legate de starea de fapt de la Bucuresti. Cat a fost la putere PNTCD-ul, crestin-democratii europeni au sprijinit si chiar au reusit sa impuna inceperea tratativelor de aderare a Romaniei la UE. In urma alegerilor din anul 2000, cand PNTCD-ul a capotat lamentabil, venind la putere PSD-ul, socialistii europeni s-au zbatut serios pentru a sustine Romania in demersurile ei facute in Parlamentul European, contrand opozitia popularilor. Venirea la putere in 2004 a Aliantei D.A. si trecerea PD-ului din randul socialistilor europeni, in cel al popularilor a provocat euforie in Partidul Crestin Democrat german si o oarecare antipatie in cel social-democrat. Cancelarul social-democrat Schroeder, care se declarase cel mai convins aparator al Romaniei, a devenit brusc taciturn, in timp ce doamna Angela Merkel, liderul formatiunilor de dreapta, si-a schimbat fulgerator reticentele fata de Bucuresti, declarand ca sprijina fara rezerve aderarea Romaniei la UE. Argumentul sau este ca Germania a consimtit la Tratatul de aderare si ca dictonul "Ein Mann, ein Wort", in traducere "Un om, un cuvant", care este specific onoarei germane, va fi negresit respectat. Aici se cuvine a mai adauga si atitudinea absolut iresponsabila a unor lideri PSD din Romania care au solicitat Internationalei Socialiste sa inceteze a acorda credit noilor autoritati de la Bucuresti. Din fericire, spiritul democratic occidental a eludat asemenea intrigi de factura balcanica.

O situatie similara regasim si in Franta. In legislatura precedenta, socialistii aflati la putere s-au declarat favorabili admiterii Romaniei in UE, opinie impartasita si de europarlamenatrii socialisti francezi, care au votat in mod consecvent in favoarea Romaniei. Ei sprijineau, in fond, eforturile guvernului social-democrat de la Bucuresti. Schimbarea puterii in Franta, in favoarea dreptei, reprezentata de UMP, avand in frunte pe Nicolas Sarkozy, ministrul actual de Externe, a condus la respingerea Constitutiei Europene, chiar daca aceasta avea ca autor pe eminentul politician de dreapta Valerie Giscard d’Estaign. Sarkozy crede ca UE s-a extins prea repede, fara a-si reforma institutiile si a-si stabili frontierele. Pe baza acestor aprecieri, el cere sistarea extinderii UE, dar si crearea unui grup reprezentativ al acestei organizatii continentale, format din Franta, Germania, Marea Britanie, Italia si Spania, plus Polonia, tari avand 75 la suta din populatia Uniunii Europene. Celelalte state ar urma sa fie excluse din UE, daca nu se raliaza "dictaturii" celor sase din nucleul dur. Acest program cu iz populist, care incita la spargerea unitatii UE, numai dintr-un orgoliu nationalist traditional francez, elimina din start nu atat Romania si Bulgaria, tari aflate pe ultima suta de metri de aderare la UE, ci mai ales Turcia, pe care guvernantii de la Paris o considera inacceptabila ca tara europeana. Intrarea Turciei in UE, stat cu 80 de milioane de locuitori, nu convine Frantei lui Sarkozy, deoarece ar modifica radical conceptul de "nucleu dur" al celor sase, conceput de actualul ministru de Externe de la Paris. Iar in locul Poloniei, durii s-ar pomeni alaturi de ei cu Turcia pe care o considera un aliat prea devotat USA, ceea ce ar schimba politica radicala europeana a Frantei si a Germaniei moderand-o in acord cu Marea Britanie si a celorlalte tari mici si mijlocii din UE, favorabile unei stranse apropieri cu America. In aceasta perspectiva, Franta isi cauta aliati in a sabota admiterea Turciei in UE, inventand argumente precum acela ca Europa este un continent crestin, in care Turcia, cu 90 la suta din populatie mahomedani, nu are ce cauta. Sarkozy a venit chiar cu harti ca sa dovedeasca faptul ca Turcia are doar o mica portiune de teritoriu in Europa, restul tarii plasandu-se in Asia Mica. Mai nou, adeptii nucleului dur cer ca Turcia sa nu beneficieze decat de un statut de parteneriat cu UE, admiterea ei in UE ramanand ca un deziderat de viitor indepartat. Toate aceste manevre nu sunt altceva decat argumentele unui partid radical de dreapta, azi la putere in Franta. Interesele Parisului sunt insa de natura sentimentala sau populista, ci mult mai prozaice, tinand de resortul economic, al capitalului aducator de beneficii financiare. Tocmai acest aspect l-a reiterat recent ministrul Razvan Ungureanu omologului sau Sarkozy, in cursul unei vizite fulger in capitala Frantei. Rezultatul a fost concret, Franta declarandu-si dispozitia ratificarii Tratatului de aderare a Romaniei la UE. De unde se vede ca, in materie de politica, fie ea externa, totul se rezuma la interesul reciproc.

Gh. Bassarabescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page