Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Falsele modele ale României de astazi

Dupa 2009, Romania a intrat nu doar in criza financiara (incapacitatea guvernantilor de a asigura acoperirea cheltuielilor bugetare din resursele tarii), nu numai in criza economica (scaderea continua a investitiilor, prabusirea cu peste o treime a PIB-ului si cresterea masiva a somajului), ci si intr-o confuzie alarmanta a valorilor (la care se adauga, desigur, criza capacitatii administrative, criza calificarii conducerii si criza de motivatie).

Aceasta confuzie a valorilor o exploateaza diferiti neaveniti in cautare de oportunitati “grase”. Bunaoara, nu demult un om care vrea cu tot dinadinsul sa se descurce fructificand ocaziile momentului ma invita sa precizez modelele care ar trebui urmate de cei din jur, ca si cum o societate se pune in miscare prin simpla imitatie de asa-zise “modele”. Nu am dat curs invitatiei deoarece imitarea nu este probabila, iar ceea ce mi se sugera ca model sunt persoane pastoase, locvace, care nu propun altceva decat mofturoasa autocontemplare, care a facut de atatea ori in istorie rau romanilor. Astfel spus, modele false. Mai buna este calea observarii prototipurilor raspandite in viata noastra sociala si a criticii lor.

Care sunt, asadar, prototipurile de astazi, deci practicate efectiv in societatea romaneasca? Sa observam ca tot timpul intr-o societate sunt in actiune “prototipuri”, fie ele si proaste (cum este cazul acum in debusolata societate din Romania). De pilda, omul politic este evident acum “omul direct, care lupta cu sistemul”. Se crede ca sistemul este in intregime corupt, iar cel care se da mai tare Vlad Tepes e vazut, cu naivitate, desigur, ca “model”. Nu se observa ca acest tip uman nu prezinta nici o solutie durabila si este pur propagandistic. De altfel, ca efect, din campania anticoruptie lansata in 2004 a iesit cea mai vasta coruptie din istoria moderna a tarii.
Progenitura agramata si inculta continua sa fie cultivata in Romania, doar ca acum e pusa sa se “legitimeze” democratic in diverse institutii. Aceasta a intrecut, prin ignoranta si cinism, chiar respingatoarele descendente ale ceausismului.

Un prototip atragator il reprezinta, apoi, “tinerii de perspectiva”: sunt tineri, care nu au alta valoare in afara datei mai recente a nasterii si a caror nepricepere iese la iveala de indata ce sunt pusi sa faca ceva. Putem observa la orice nivel al administrarii din societate “tineri” vocali si fara continut, care se cred valori deoarece au prins o functie. Din “interesul public” prototipul acesta nu a retinut decat posibilitatea confundarii cu “interesul unui anumit public”, al sau.

Prototipul economic este, pana la urma, ciocoiul, adica un mic capitalist, acaparant cat se poate, care se intereseaza nu atat de productie, cat de distributie, nu atat de producere, cat de creditare. Proiectele pe termen lung ii sunt straine, iar folosirea oricarei ocazii ii tine loc de cultura.
Prototipul cultural este cel ajuns in functie, care poate oferi, eventual, un cocktail sau o masa la restaurante. Sau slujbasul lui, asa-zisul “intelectual” obsedat de trecut, caci din incriminarea trecutului altora se mai castiga ceva, ca si cum viata oamenilor nu ar avea de a face cu un prezent insipid, ci cu un trecut care nu trece. Acest intelectual reproduce, in insusi pretinsul lui “apolitism”, optiunea tacita pentru politica cea mai daunatoare si condamnabila din Romania moderna.

Cinghiz Aitmatov concepea salutar simbolistica literara a transcenderii lumii date in experienta. La polul opus, noul prozator al plaiurilor carpatine ne ofera scriitura ocolirii estetizante a referintelor locurilor si a lingusirii indirecte a autoritatilor. El stigmatizeaza in fel si chip pe oricine le contesta. Verbal, el se distanteaza de manele, dar le reproduce fastidios.

Prototipul mediatic este insul care mananca copios la sarbatorile crestine si se distreaza printre trupuri dezbracate si pangarite.

Prototipul intelectual este individul care-si cauta tacticos vorbele, se relaxeaza vorbind si nazuie spre noul stapan.

Prototipul religios este cel care nu lipseste de la filmarile pentru televiziune din biserici si, dupa ce face ceea ce-i dicteaza ritualul, se comporta oricum in societate: adica cinic, pervers. In fapt, este canalia ascunsa dupa subiectivul: “Este parerea mea”.

Fireste, aici am evocat prototipurile, nu si oamenii care le urmeaza, adica prototipurile dominante, pe care organizarea, ea insasi falsa, a Romaniei actuale le cultiva. Este vreo sansa sa fie altfel? Desigur, pesimismul pe termen lung nu are acoperire. Ceea ce este sigur este faptul ca daca vrem alte prototipuri, poate modele veritabile, atunci nu vom putea evita la nesfarsit sa le observam pe cele de mai sus, sa le numim ca atare si sa le parasim, lasandu-le in seama istoriei nefaste.

Andrei Marga

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page