Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

FIAT LUX! "O caciula prea mare pentru un recipient atat de mic!"

 

„Amicus Platon sed magis amica veritas"

(Mi-e prieten Platon, dar mai prieten imi este adevarul)

Ammonius Saccas sec. III e. n.

Ion Maldarescu

Inspirat de titlul simbolizand Geneza, in randurile care urmeaza voi incerca sa aprind un opait menit sa lumineze unele unghere din viata publica a condeierilor. Constient ca nerespectand subiectele tabu deschid cutia Pandorei, sper ca poate vor mai aprinde si altii cate o faclie, pentru ca „sa se faca lumina" acolo unde astazi patrunde doar o raza crepusculara. Demersul meu nu se doreste a fi unul distructiv, menirea lui se vrea a fi aceea a inlaturarii „monopolului" si tarelor care aduc serioase prejudicii culturii. Viata spirituala a atins, de-a lungul secolelor, cote mai mult decat meritorii. Plecand de la „inceputuri" si pana in zilele noastre, s-au detasat semnificativ valorile situate deasupra mediei, dar si existenta, chiar anemica, a unei efervescente emulatii a mintilor luminate. Anii au trecut si nu de putine ori, pe firmamentul astral al culturii si-au facut aparitia numeroase stele. Unele au licarit o clipa, dupa care s-au tranformat rapid in supernove si au cazut in uitare, altele dimpotriva, lumineaza si astazi la fel de intens ca altadata, inaltimea creatiilor depasind granitele conventionale. Apreciez ca fenomenul este unul absolut normal, urmare fireasca a selectarii valorilor unui neam. Nume consacrate ale culturii romanesti care activeaza in cele mai importante centre din tara, alaturi de reprezentanti ai comunitatilor romanesti, traitori in Europa, in America, in indepartata Australie ori in Extremul Orient, au vazut lumina zilei pe meleagurile romanesti si ne face placere sa ne mandrim cu ei. Din pacate, printre domniile lor se afla si din cei care au uitat de unde au plecat, iar in „inaltele sfere" unde plutesc, se pare ca nu-si mai amintesc nici incotro au pornit. Lasandu-i pe acestia din urma cu astralele lor preocupari, ma voi referi la unele aspecte ale actualei vieti cultural-spirituale si la mercenarii care scotocesc prin cotloane.

Incercand sa copieze orgoliile nemasurate ale „monumentelor nationale" la care am facut aluzie, clonele, veleitarii tentati sa subordoneze intereselor meschine proprii perenitatea culturii autentice, se erijeaza in factotum-uri si se auto-numesc coordonatori ai actiunilor de tot felul. Uneori, din insuficiente disponibilitati temporale, alteori pur si simplu din lipsa de competenta, posibilitatile reale ale pretendentilor dirijori sunt cu mult depasite de situatiile create si totul scapa de sub control. Pe vremea raposatului se numea opinia publica, in zilele noastre se vorbeste mult de SOCIETATEA CIVILA, Constat ca aceasta societate civila, asemenea INTERNET-ului, exista peste tot, dar de fapt nu se afla nicaieri. Cam astfel stau lucrurile si cu acceptarea nenumaratelor cronici cu masca literara, in care sunt laudate nonvalori, materializari ale contraculturii, sau, dupa caz, sunt atacate vehement scrierile meritorii.

Bantuie moda asezarii pe soclu, meteahna „tamaierii" sau, dimpotriva cea a detractarii, a catararii pe cadavre, pentru a scoate in relief, falsul „triumf " maladiv al vreunui individ cu pretentii de literat. Texte carcotase asternute la comanda, autodenumite critici literare, apar efemer, „musca" in gol sau ridica in slavi, apoi, dispar irevocabil in abisalul hau al evului alienat. Mercenarii endemici ai lumii qvasi-culturale autohtone, dispusi, pentru cativa „arginti" sau promisiuni fara acoperire, sa destabilizeze si sa arate cu degetul acuzator prea-putinul valoric ramas activ, maculeaza, improasca noroiul peste numele celor de buna credinta. Oamenii scrisului incearca, din nefericire, nu foarte des, sa pliveasca gradina culturii de buruienile aparute si sa decantanteze valorile.

Tot soiul de teroristi-mercenari cu pretentii de critici literari, indivizi care pana mai ieri au publicat numai poezioare de nivelul clasei a V-a, compun la comanda insiruiri de cuvinte, haotic si agramat asezate in pagina, care exceleaza prin absenta argumentatiilor pertinente si/sau doveditoare. Pe cat se vor de transparenti, pe atat sunt de penibili. Dincolo de elucubratii si emanatii fals-filozofice, in care Eliade, Noica, Tutea sau Conta sunt apreciati ca fiind egali cu nulitati sfertodocte de duzina, acesti pretendenti judecatori ai valorilor arunca anatema asupra unor lucrari, in care ar fi inclusi: „dusmani", „critici", „trantori", „turnatori", poate si pacienti ai spitalelor de psihiatrie... dar si „creatori seriosi si responsabili, talentati si inteligenti". Nehotararea este un blestem. Ori personajele cartilor criticate sunt elemente negative, ori „cronicarul" nu stie ce spune.

„... Sa nu fii cenzurat si sa te poti dezlantui in toata splendoarea rafuielilor personale" inseamna pentru unii, libertate. In continuare, un „mare critic" mercenar se marturiseste: „Fiind vorba despre o cronica de intampinare, macar in cateva cuvinte as fi vrut sa ma refer la alte productii de gen t…a insa nu am decat o „materie prima" nerelevanta in acest sens. Aflu doar de pe verso-ul paginii de garda ca „X" a mai publicat, in afara celor la care ma refer… si opt volume de versuri. Aceasta este singura stire despre ele". Nelamurit de intrebarea „criticului", fiind vorba despre cronici de intampinare, „materia prima" relevanta a autorilor, se reduce doar la lista lucrarilor publicate pe verso-ul paginii de garda, intreb: daca materialul documentar este irelevant, cum indraznesc mercenarii scrisului sa se apuce de cronici care le depasesc resursele?... Raspunsul este simplu: Este prea mare caciula criticii... literare pentru recipiente atat de mici!

Culpabila mi se pare, nu ideea ca cineva vietuiese asa cum crede ca este mai profitabil pentru propria-i persoana, ci lipsa de reactie, timorarea nejustificata a majoritatii oamenilor care scriu. De altfel, pasivitatea acestora este la fel de condamnabila fata de cronofagie si fata de narcisismul logoreic, fata de festivism si superficialitate, fata de absenta luarii de pozitie impotriva prejudiciilor aduse neamului romanesc, a istoriei si a intereselor nationale, de catre neprieteni ai Romaniei. Nu pot accepta nici ideea ca, deseori, complacandu-se intr-o stare de dolce farniente, subjugati de un conservatorism daunator si imuni la NOU cu tot ceea ce implica el, veleitarii pot coabita in liniste si pace cu personalitatile culturale consacrate, a caror truda este estompata in mod vinovat. Pentru a pune bomboana pe coliva, in inalta lor intelepciune, posesorii ilegali de creier, cu pozitii „autorizate" sa-i sprijine pe oamenii de cultura, traiesc cu iluzia ca se folosesc de astfel de cameleoni, cand de fapt lucrurile stau exact invers.

Prefer sa fiu un partener incomod, un om care exprima explicit ceea ce gandeste, chiar daca procedand astfel am sansa de a ma pricopsi cu noi „amici", dar… „ A la guerre comme à la guerre!".

Ion Maldarescu

Agero, Stuttgart

www.agero-stuttgart.de

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page