Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Din Lumea... lui Stanley Kramer (918)

 

* A mai trecut "O zi din viata lui Ivan Denisovici", a mai trecut un Thanksgiving Day - Ziua Recunostintei si nimic nu s-a schimbat din viata acestui Mapamond, aflat in cadere libera si indreptat - deliberat sau nu - spre disparitie totala. Eu, alaturi de peste alte 225 milioane de americani pe care guvernantii nu ne baga in seama sau ne catalogheaza nepermis de gresit, ne-am bucurat de faptul ca in aceasta perioada Congresul a avut vacanta, stiind de la Mark Twain, ca viata, libertatea si proprietatea nu este in siguranta atunci cand Congresul se afla in dezbateri. (No man’s life, liberty or property is safe while the Congress is in session). Fiind sarbatoarea Recunostintei, m-am gandit ca macar unul dintre "cohortele" de salariati care-si poarta pretioasele madulare in institutiile guvernamentale americane, isi vor reaminti de experienta traita de cei 52 de Puritani, ajunsi pe pamantul fagaduintei, la bordul vasului Mayflower, la 21 Noiembrie 1620. Initial a fost o comunitate structurata pe principii socialiste, toate lucrarile se faceau in comun, bunurile fiind redistribuite in mod egal componentilor comunitatii. Rezultatul a fost un dezastru, bunurile care s-au obtinut neputand asigura un trai decent. Pana ce nu s-au individualizat proprietatile, lucrurile nu s-au schimbat. Deci, socializarea nu a dat rezultatele scontate, din prima faza de aplicativitate si la un numar redus de persoane. Este, aberant, absurd, iesit din limitele normalului sa credem ca socializarea sau interventia guvernului va genera bunastare pentru componentii unei societati. Multe creiere de exceptie, inclusiv politicieni de prima marime, au avut cuvinte deloc magulitoare la adresa guvernelor sau a formelor de guvernare. Thomas Paine, ne spunea ca guvernul este un rau necesar, de multe ori unul intolerabil; Ronald Regan, ne spunea ca guvernul nu este solutia problemelor noastre, guvernul este problema; Frederic Bastiat, una dintre cele mai luminate minti ale secolului al XIX-lea, ne spunea ca guvernul este o fictiune in care fiecare se straduieste sa traiasca pe cheltuiala altora. Exemplele ar putea continua la nesfarsit, nimeni, nici chiar adulatorii prezentei administratii, nu pot aduce exemple palpabile din care sa rezulte eficienta controlului guvernamental asupra economiei americane. Nu mai reprezinta un secret pentru nimeni ca cele 787 miliarde de dolari, menite sa creeze ceea ce nimeni nu stie, s-au volatilizat fara a aduce milioanele de locuri de munca promise sau salvarea caselor care urmeaza a fi preluate de banci. Banii s-au alocat unor districte congresionale inexistente, iar in multe cazuri s-au cheltuit milioane de dolari pentru un singur loc de munca. Ceea ce ne asteapta este reliefat foarte convingator in cartea "Catastrophe", a analistului politic Dick Morris. Guvernul a ajuns sa cheltuiasca 30 de mii de dolari de familie, anul 2010 prevede cheltuieli suplimentare de 11%, taxele urmand a creste cu 8 mii de dolari de familie !!! In ciuda armatelor de "experti", care au obtinut pozitiile pe baza unor criterii care raman un mister pentru multi dintre noi, guvernul federal a platit eronat suma de 72 miliarde de dolari, iar cei implicati in activitatea de audit cheltuiesc anual suma de 123 miliarde de dolari. Greu de crezut, dar pana si Pentagonul a platit pentru 95 de arme din dotare, nejustificat in plus, suma de 295 miliarde de dolari. Guvernul federal dispune de peste 50 mii de locuinte vacante, foarte probabil multe din cele 12,5 milioane locuinte care urmeaza a fi preluate de banci, vor intra in posesia guvernului federal. Pana si falimentara institutie, ma refer la USPS - Posta Americana, infiintata dintr-o regretabila eroare la 20 februarie 1792 si incapabila sa expedieze in timp util revista noastra abonatilor interni si externi, cheltuie cu nonsalanta unui nabab, sume importante pentru chiolhanuri, unde se bea Courvoisier, Belvedere si Johnny Walker Gold, ca si cum Clan McGregor n-ar fi bun. Va vorbesc de o institutie federala cu un deficit ce depaseste 2 miliarde dolari anual, deficit platit din taxele noastre. In circumstantele actuale, consider ca presedintele Obama si Congresul nu au dreptul sa ceara taxe suplimentare. Daca se cere "strangerea" curelei, exemplu trebuie sa inceapa cu cei care ne guverneaza. Oricum, pactul social intre guvernanti si guvernati s-a rupt, eu astept cu interes, parafrazand pe filosoful John Locke, plecarea primilor. Toate acestea se intampla intr-o Democratie in care peste 35 mii de persoane fac lobby la Washington, nu pentru respectarea Constitutiei Statelor Unite ci pentru gasirea unor cai de eludare a ei. Nici nu este prea greu, atat timp cat in fruntea celei mai puternice comisii a Congresului, ma refer la House Ways and Means Committee, se afla congresman-ul Charlie Wrangel, personaj care intr-un stat de drept, isi avea locul intr-o alta "parte." Inca odata, se dovedeste ca legea este un mecanism imperfect si nu este aceeasi pentru toti !!! Si asta se intampla intr-o tara, considerata candva singurul bastion al democratiei si in care avem Legea McCain-Feigold, menita sa scoata banii in afara politicii. Singurul mod de a reduce coruptia si banii in Washington, este de reducerea puterii pe care politicienii o au asupra noastra. James Madison, al patrulea presedinte al USA ne-a sugerat sa nu avem totala incredere in cei care detin puterea, iar Thomas Jefferson ne-a avertizat ca cea mai mare calamitate este sa dam guvernului puteri nelimitate. Din nefericire, este exact ceea ce din ignoranta, reacredinta, infantilism politic, spre a avea "fun"-distractie, sau toate la un loc, am dat guvernului, nerealizand consecintele devastatoare si repercursiunile insurmontabile care se vor abate asupra conceptului filosofic, numit America. Eu, oricum, aidoma lui Scipio Africanul, ma voi retrage definitiv, in timp, la Liternum-Livezeni, iar in zilele senine voi privi spre "Saua Domnului" din inima Muntilor Calimani si am sa-mi intreb Creatorul: "Doamne, ce-am pacatuit, omul de m-ai poreclit ?".

A. C. Ton

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page