Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

De ce România ramâne în urma? (4)



Putem acum, dupa ce ne-am asigurat un punct de sprijin in ceea ce priveste conditiile de posibilitate ale societatilor occidentale, sa revenim la raspunsurile la intrebarea “de ce au ramas in urma tarile din Europa Rasariteana?” Ce valoare au aceste raspunsuri la o confruntare cu datele istoriei?
La sfarsitul anilor nouazeci, s-a facut din nou o analiza, in SUA. Rezultatul prim este lucrarea The Origins of Backwardness in Eastern Europe. Economics and Politics from Middle Ages Until the Early Twentieth Century (1989), al carei raspuns poate fi rezumat astfel: ramanerea in urma a Europei Rasaritene precede absorbtia ei in sistemul mondial si trebuie explicata luand in seama istoria diferita a regiunilor Europei; explicatia (ce trebuie sa raspunda la intrebarea simpla de ce Albania a avut o evolutie atat de diferita de Elvetia) rezida in aparitia in Vest a unei “constelatii politice si atmosfere intelectuale”, ca urmare a jonctiunii oraselor, regilor, lorzilor si bisericii, ce a imprimat un dinamism specific, in vreme ce “Eastern Europe lacked many of the prerequisities for such development”; din secolul al XVI-lea se formeaza ... “periferia” Europei, ce include Rasaritul, si ramane in urma restului; nici politicile ulterioare nationaliste, nici socialismul nu au putut inlatura ramanerea in urma a Rasaritului; “dependenta” nu a fost niciodata cauza a ramanerii in urma ca atare, ci, mai curand, prilej de avantaje economice, chiar daca “the contact with the west, whether in sixteenth century Poland, or in late nineteenth - century Romania, did not automatically bring the benefits of progress”; “political dependency is not, by itself, a meaningful predictor of economic dynamism”; “economic limitations have set boundaries for political action, not vice versa”; circumstantele politice - in primul rand eforturile elitelor nationaliste de a domina, care au condus la irosirea proiectelor si la rate de schimb favorabile sponsorilor lor occidentali - au avut efectul decisiv asupra dezvoltarii economice.
Raspunsul de mai sus, care pune intreaga greutate pe “constelatia politica” (in fapt, pe calitatea deciziilor si a decidentilor) si “atmosfera intelectuala”, este nu numai confirmat, ci chiar intarit de experienta tranzitiei din Europa Centrala si Rasariteana. Tranzitia s-a desfasurat intre 1989 si 2004, in conditii internationale probabil unice in istoria de pana acum a Europei: ne aflam inca in cea mai lunga perioada de pace din istoria continentului, iar autonomia de decizie a natiunilor europene nu a fost niciodata atat de larga. Niciodata propria evolutie nu a depins in atat de mare masura de propriile proiecte si eforturi “interne” ale tarilor respective. Faptul ca si in urma tranzitiei au ramas diferente semnificative intre Europa Rasariteana si restul continentului, ca ramanerea in urma continua, ba in Romania s-a si accentuat din 2009, justifica tragerea de concluzii noi.
Din ratiuni suplimentare - perioada de autonomie de decizie a natiunilor Europei Rasaritene si instalarea conditiilor globalizarii - abordarea nationalista a problemelor tarilor din regiune este in contratimp cu evolutia istorica europeana. Din ratiuni ce tin de situatia internationala - cea mai lunga perioada de pace din istoria Europei si disponibilitatea Occidentului la a sprijini tranzitia spre societati deschise in Europa Rasariteana - este infirmata abordarea mondialista ce pleaca de la “teoria sistemului mondial”. Dezvoltarea se dovedeste a fi dependenta de fortele interne. Si in situatia in care structura economiei mondiale aduce avantaje si dezavantaje, nimeni nu este impiedicat sa-si ia deciziile adecvate.
Imprejurarea ca in chiar conditiile autonomiei de decizie a natiunilor si ale disponibilitatii tarilor occidentale la a sprijini tranzitia, tarile Europei Rasaritene au luat decizii discutabile (de pilda, favorizarea in alegeri a fortelor ce legau mai curand cu trecutul si, mai recent, caderea, precum in Romania, sub regimuri controlate de incompetenti si demagogi, care amintesc de pagini sumbre ale istoriei) arata ca abordarea adamsmithoniana este, in cel mai bun caz, o generoasa, dar naiva, presupozitie. Autonomia de decizie se dovedeste a fi numai o conditie, inevitabil insuficienta, a dezvoltarii. Alte conditii - acumularea de capital pentru investitii, democratizari si descentralizari ale deciziilor, o cultura institutionala, o politica a valorilor, guvernanti calificati, o cultura a libertatii, motivatii pentru efort disciplinat si actiuni bazate pe cunoastere - raman, de asemenea, importante. Acestea sunt continute in teoria modernizarii.
Andrei Marga

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page