Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Interviul Prea Cucernicului Parinte Protopop Constantin Alecse



(Revista “Maria”, din Spania,www.revista-maria.com)

(Continuare din editia precedenta)

B.C. In acest mozaic de credinte si de culturi ati cautat sa faceti cunoscute mai mult valorile si traditiile romanesti, sa mai estompati putin din acea imagine distorsionata pe care multi o au despre tara noastra?

Cred ca imaginea Romaniei, cel putin aici in America, nu este atat de distorsionata ca in alte tari. Si aceasta se datoreaza mai multor factori pozitivi, emigrantii romani in America, indiferent cand au venit aici, nu au mers contra curentului, ci au cautat si reusit ca, in scurt timp, sa se integreze in societatea si in sistemul american. De asemenea, sa luam in consideratie si faptul ca istoria imigratiei romanesti in America este mai indelungata (de peste un secol), comparat cu alte locuri, perioada in care “etnia romano-americana” si-a dobandit un loc distinct, clar definit in societatea americana.
In prima parte a secolului al XIX-lea, imigrantii romani veneau in America (mai ales din Ardeal) cu dorinta de a-si face “mia si drumul”, adica de a strange ceva agoniseala, ca apoi sa se intoarca in tara, sa se aseze, sa fie si ei printre ajunsii satului. Asa cum aminteste si cunoscutul proverb romanesc, “socoteala de acasa” nu prea s-a potrivit cu cea din targ (si vice versa fiind valabila), cei mai multi dintre ei au ramas definitiv in America, stabilindu-se in mai multe state. Pe de alta parte, referindu-ne la romanii care au venit dupa cel de al doilea razboi mondial, cei mai multi intelectuali, au venit cu intentia de a se stabili definitiv in America. Pentru acestia, Romania este “Mama Materna”, iar America este “Patria Adoptiva”. Acestia din urma, majoritatea cu o educatie deosebita si cu indeletniciri profesionale de exceptie au patruns repede in structurile inalte ale societatii americane, devenind oameni de stiinta, regizori si producatori de cinematografie, cercetatori, inventatori, profesori universitari, doctori, oameni de afaceri, tehnicieni de inalta calificare etc.
La nivel comunitar, fiecare biserica, institutie, societate sau asociatie a cautat, mai bine de un secol, si o va face si in continuare, sa promoveze imaginea Romaniei, la justa valoare, evidentiindu-se bogatul tezaur romanesc, rezonanta limbii noastre latine, frumusetile tarii, portul popular, cantul si jocul romanesc (folclorul romanesc in toata splendoarea lui), spiritualitatea, marinimia, inteligenta si talentele romanului, “omul frumos”, cum afirma Dan Puric etc.
Inestimabilul tezaur romanesc si valorile neamului nostru sunt promovate de oricare romano-american, prin diverse mijloace si cu orice prilej, prin publicatii, conferinte si colocvii (majoritatea in cadrul universitar), prin organizarea de festivale si picnice locale sau inter-etnice, prin filme documentare TV, atat in America, cat si, mai recent, prin intermediul unor interviuri la TVR International, la radio si prin internet, prin prezentari artistice si culturale in cadrul manifestarilor altor etnii.

B.C. Inedit si laudabil. Ati gasit o metoda prin care folosindu-va de pasii facuti de stiinta si de informatica, enoriasii dumneavostra sa participe totusi la liturghii, chiar si cand nu pot veni in biserica ?

Cum stim cu totii, Sfanta Liturghie este o randuiala de sfinte rugaciuni, in timpul careia se savarseste cea mai mare Taina a iubirii lui Dumnezeu fata de neamul omenesc, Jertfa fara de sange intemeiata de Mantuitorul la Cina cea de Taina, "Iisus, luand painea si binecuvantand a frant si a dat ucenicilor Sai, zicand: "Luati, mancati, acesta este Trupul Meu”. Luand apoi paharul si multumind, le-a dat lor, zicand:” Beti dintru acesta toti: acesta este sangele Meu al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” (Matei XXVI, 26-28).
Scopul Sfintei Liturghii este Sfintirea Darurilor si Impartasirea credinciosilor cu Trupul si Sangele Mantuitorului. Deci, nu cred ca exista cineva, fie dintre slujitorii bisericii sau chiar simpli mireni, care sa cuteze a afirma ca participa “in absentia” la liturghie, cand nu poate veni in biserica. Cum te poti impartasi cu Trupul si cu Sangele Domnului Hristos, daca nu esti in Biserica? Domnul spune raspicat: “unde sunt doi sau trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor” (Matei XVIII, 21). Cu Sfanta Euharistie insa ne impartasim la biserica. Exceptie se face pentru bolnavi si pentru varstnici, care neputandu-se deplasa fizic la Sfanta Biserica, este nevoie ca Biserica sa vina la ei, adica slujitorii bisericii se deplaseaza la ei, fie la spitale, case convalescente sau acasa, pentru a-i impartasi.
Daca va referiti insa la propovaduirea si la slujirea prin intermediul mijloacelor moderne de comunicatie, cum ar fi televiziunea, radioul, internetul etc, atunci putem cel mult sa afirmam, ca si Apostolul, “tuturor toate m-am facut, ca, in orice chip, sa mantuiesc pe unii (I Cor. IX, 22). Deci aceste mijloace moderne de comunicare, fie vizuale, prin TV, fie pe calea undelor, prin radio, fie virtual prin internet, sunt mijloace care ne pot ajuta in propovaduire, in fortificarea duhovniceasca a credinciosilor, in urcusul lor pe calea mantuirii, dar nicidecum nu sunt un “substitut” al celor Sfinte. Dumnezeu a fost si este Acelasi ieri, astazi si in veci.

B.C. Care este gradul de religiozitate al romanilor din America, parinte? Vin la biserica pentru slujbe sau mai mult pentru o relationare cu cei a caror origine o impart?

Recent, citeam undeva cuvintele psiho-sociologului conf. dr. Alin Gavreliuc, de la Universitatea de Vest din Timisoara, care vorbind despre religiozitatea romanilor din Europa, mentiona ca „suntem cel mai dus la biserica popor din Europa, dupa Polonia, insa, adesea doar la nivelul ritualurilor”. Religiozitatea romanilor inseamna mai degraba ca isi incredinteaza viata altcuiva, ca isi spun ca ”jocurile sunt facute, destinul meu este decis dincolo de mine, mai bine stau in coltul meu si o scot eu la capat”.
In America, cred eu ca avem de-a face cu o alta dimensiune a religiozitatii. Noi, ortodocsii care am plecat peste ocean cu Dumnezeu si cu Maicuta Domnului in suflet si care nu am uitat sa luam in geamantanul nostru, cand am plecat de acasa, cel putin o iconita sau o cruciulita, pentru protectie divina, nu, nu ma refer la icoana sau cruciulita ca “talisman”, o, nu!!!, I-am luat pe Insusi Dumnezeu si pe Maicuta Sa cu noi, ne-am invaluit in harisma sfintilor, care mijlocesc catre Atottiitorul si care ne protejeaza mereu.
Asa ca majoritatea vine la biserica sa se intalneasca cu Dumnezeu si cu sfintii Sai, sa se cuminece cu merinda ce le asigura viata de veci sau, cum imi place adesea sa spun, “sa-si incarce bateriile duhovnicesti” pentru intreaga saptamana. Acesta-i majoritatea. Fara indoiala ca exista si o minoritate care vine la biserica sa “socializeze”, adica sa se intalneasca cu altii, sa se si distreze, sa…, dar aceasta in cadrul activitatilor sociale si culturale, a festivalurilor, a picnicelor si a meselor ocazionale.

B.C. Se poate spune ca ai mai multa nevoie de ajutor de la Dumnezeu cand esti plecat din locurile tale?

Nevoie de Dumnezeu avem oriunde ne-am afla. Nu trebuie sa alergam la Dumnezeu numai “cand simtim ca avem nevoie de El”, adica, asa cum zice romanul, “cand ne-a ajuns cutitul la os”. De ce sa mergem la doctor numai dupa ce ne-am inbolnavit si nu inainte, pentru a preveni boala? De ce sa nu calatorim cu Dumnezeu in periplul nostru pamantesc, de la nastere si botez, pana cand ne dam obstescul sfarsit in mainile lui Dumnezeu? Da, intr-adevar, crestinul simte ca are nevoie de Dumnezeu uneori mai mult, decat alterori, insa aceasta tot datorita slabiciunilor noastre, fie ca saracim in credinta, fie ca ne cuprinde indoiala, fie ca diavolul speculeaza momentele noastre vulnerabile si ne arunca in mreaja deznadejdii si a neputintei.
Nu este mai putin adevarat ca in Romania simtim poate mai multa „incarcatura duhovniceasca” (cum glasuiesc promotorii secularismului) si aceasta poate datorita rugaciunilor colective ale milioanelor de credinciosi ortodocsi, a existentei miilor de biserici, de manastiri si schituri etc. Oare nu El, Hristos Domnul, Pastorul Cel Bun, ne invata despre pastorul ca isi lasa cele 99 de oi si se duce sa o caute pe cea ramasa singura, tocmai pentru a nu cadea in gura lupilor? Aceasta este credinta noastra ca Domnul se ingrijeste, in mod egal, de fiecare dintre noi, fiindca facem parte din aceeasi turma, suntem fiii aceluiasi neam.

B.C. Traiti intr-o comunitate prin excelenta mixta, chiar daca toti se numesc americani. Vi s-a intamplat sa asiste la slujbele dumneavoastra si oameni de alte religii?

Foarte adesea, credinciosi ai altor denominatiuni crestine, mai ales ca slujim o comunitate mixta, insa arareori au asistat la slujbele noastre membri ai unor religii necrestine, exceptia facand-o unii evrei, de religie mozaica, care s-au nascut si au trait mai multi ani in Romania, ei participa cu placere si cu emotie la activitatile bisericesti legate de sarbatorile Craciunului si ale Sfintelor Pasti.

B.C. De-a lungul sederii si misionarismului dumneavoastra pe pamant americam ati reusit ca, prin modul special in care vorbiti si tineti slujbele, sa ii convertiti si pe altii la ortodoxism?

Raspunsul este da. Si chiar pe foarte multi. Insa nu neaparat datorita mie, ci chemarii divine si a interventiei directe a lui Dumnezeu, a Maicutii Precista, a soborului Sfintilor Ingeri si a Sfintilor in general. Spre exemplificare mentionez faptul ca, un credincios adult, american, catolic de credinta (Bill Clark), simtind chemarea directa a lui Dumnezeu, a gasit adresa bisericii noastre in cartea de telefon, a participat la sfintele slujbe, a trecut printr-o procedura de catehumenat, s-a convertit la ortodoxie, a urmat apoi cursurile unui seminarul Teologic Ortodox din America, a fost hirotonit diacon si mai apoi preot, a co-slujit cu subsemnatul aproximativ 10 ani, iar, in prezent, la varsta lui de peste 70 de ani, este unul dintre cei mai prolifici preoti misionari din Episcopia noastra.

De asemenea, de mai bine de 10 ani, unul dintre cei 4 co-slujitori ai mei (ipodiaconi sau citeti), este un alt american (Dan Platt), fost catolic, convertit la ortodoxie si casatorit cu o recunoscuta pictorita de icoane, care a pictat gratuit biserica noastra, si care este un adevarat model de traire ortodoxa in America, dupa cuvintele Mantuitorului “caci dupa roada se cunoaste pomul” (Matei XII, 33). Bineinteles ca exemplele ar putea continua.

B.C. Parinte, va multumim frumos pentru ragazul acordat si va rugam sa adresati un mesaj credinciosilor romani din diaspora.

Sa ramanem statornici in credinta noastra, sa nu uitam nici o clipa vocatia noastra ca, oriunde ne-am afla, sa invatam toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate Domnul ne-a poruncit noua, caci El este cu noi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului (Matei XXVIII, 19-20). Numai asa vom putea si noi sa exclamam asemenea Apostolului “Lupta cea buna m-am luptat, calatoria am savarsit si credinta am pazit “(2 Timotei IV, 7). A Domului sa fie slava, in veci. Amin !

Interviu realizat de Beatrice Cioba - beatrice.cioba@gmail.com

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page