Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

De ce România ramâne în urma? (3)


Cum a fost posibila, insa, aparitia societatilor occidentale, de care Estul european vrea sa se apropie? Cel putin de la Hegel incoace avem incercari reluate de a da raspuns la intrebare, in care “occidental”, “modern”, “capitalism” sunt echivalate.
Motivul este la indemana: geneza lumii moderne nu e doar o problema de istorie, ci si una identica intrebarii “ce avem de facut pentru a deveni moderni?”. Hegel a plasat explicatia in constiinta libertatii individuale, care, in consecinta Reformei, s-a generalizat, dar a conceput evolutia societatii ca parte a istoriei spiritului. Comte a plasat-o in afirmarea crescanda a stiintei moderne. Marx a plasat-o in trecerea la tehnica masinista, care ar fi pus in miscare, treptat, relatiile din societate. Nietzsche a vazut in cultura occidentala, de asemenea, semnele unui triumf, desigur chestionabil dupa opinia sa, al mentalitatii stiintifice asupra miturilor. Max Weber i-a cautat originile mai adanci in motivatia comportamentelor umane si, prin acestea, in eticile induse de viziuni cuprinzatoare asupra lumii. Iar sirul ilustrarilor poate continua.
Astazi, mai cu seama pe baza oferita de tranzitia de la socialismul rasaritean la societatea deschisa, putem constata ca tari cu conditii similare de “start” au infaptuit in ritmuri variate tranzitia si au ajuns in stadii diferite. Conditiile generale de evolutie au fost pana acum aceleasi: perioada de pace in Europa, disponibilitatea Occidentului la a sprijini tranzitia si la a-i premia pe silitori, atasarea la Occident a devenit deviza cvasigenerala in Rasarit. Putem da credit, pe de alta parte, tezei lui Adam Smith, conform careia orice popor are propensiune naturala spre progres, pe care il va realiza de indata ce nu sunt piedici. Asa stand lucrurile, se poate asuma ca diferentele inregistrate intre “tranzitiile” diferitelor tari se datoreaza, in cele din urma, culturii care induce comportamente si actiuni. Dependenta abordata mai intai de Max Weber - de la economie (si societate, de fapt) la etica (si cultura, in fond) pare sa se confirme inca o data, intr-un context nou. Ipoteza (de la inceput) profunda a autorului lucrarii Etica protestanta si spiritul capitalismului (1905) este sustinuta acum cu argumente suplimentare, chiar daca in forma mai generala a conditionarii culturale a comportamentelor si, prin acest intermediu, a societatilor.
Tranzitia a infirmat inca o data truismul conform caruia “de la economie porneste totul”, atestand, in schimb, dependenta culturala a insesi economiei. Cercetarile consacrate aparitiei cresterii economice in zorii epocii moderne au probat, de altfel, dependenta cresterii economice (masurata in produsul pe cap de locuitor) de dezvoltarea libertatilor individuale si emergenta libertatilor din cadrul institutional si vederile oamenilor. Douglas C. North, in The Paradox of the West (1995), a argumentat ca “esecurile organizarii umane presupun nu doar inapoierea economica, ci inapoiere sociala, intelectuala si politica, de asemenea... Spre complexa interactiune dintre economic si politica trebuie sa indreptam cercetarea cheilor care dau seama de ridicarea Occidentului. Mergand inapoi un mileniu, cercetand radacinile libertatii moderne, trebuie sa privim, deopotriva, spre cadrul institutional si spre contextul intelectual din care au iesit perceptiile care au ghidat actiunile umane”. Cresterea economica a depins, asadar, de cadrul institutional, care, la randul sau, a depins de contextul intelectual configurat de reprezentari culturale ale libertatii, ce au conditionat perceptiile celor care au actionat. Desigur ca oamenii actioneaza conform “intereselor”, dar si “interesul” cel mai propriu persoanei, “interesul personal”, nu este nicidecum ceva dat nemijlocit, ci mereu o variabila intermediata cultural.
In volumul Relativismul si consecintele sale (1998) am aratat ca “daca incercam sa extragem din aceasta experienta (a genezei culturale a libertatilor NM) nivelele decisive pentru conditionarea culturala a cresterii economice, atunci sunt de considerat urmatoarele: cresterea economica exprimata in productia pe cap de locuitor; regim de proprietate avand ca nucleu proprietatea privata; cadru institutional organizat in jurul libertatii persoanelor si al derivarii vointei publice din competitia alternativelor; interpretari ale vietii sociale ce sustin acest cadru; interes personal de care este legata constiinta interesului personal; perceptie a realitatii condusa de disponibilitatea la invatare; actiune de satisfacere a interesului personal; disponibilitatea la invatare; perceptia orientata. Aceasta “decupare” atesta cu forta evidentei dependenta culturala - inca o data: dependenta de acea cultura care induce comportamente si actiuni - a modernizarii.
Andrei Marga

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page