Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Pasi prin cenusa memoriei



Zapada cea neagra palea/...Toata moartea se lasa deasupra-i/ Dar, cand credeai ca acum-acum o sa cada/ Cand noi jeleam/ Sfarsitul citadelei sale/ El ne zambea/Ne zambea Stalingradul". (Pablo Neruda, „Al treilea cantec de dragoste pentru Stalingrad").

S-au implinit, iata, 68 de ani de la batalia de la Stalingrad (19 noiembrie 1942 - 3 februarie 1943), una dintre cele mai teribile inclestari din istoria omului modern, fara minima (auto)protectie a populatiei civile, incluzand campania de bombardamente a orasului din sudul Rusiei (redenumit Volgograd), atacul terestru, luptele de strada si contraofensiva sovietica, batalie in care Armata Romana si-a dat obolul de eroism, jertfa si sange. Fortele Axei au pierdut atunci aproximativ un sfert din efectivul total de pe Frontul de Rasarit. Au pierit peste trei milioane de soldati si civili! asta este razboiul! „Niciun razboi nu e sfant. Sfanta e doar pacea" – spunea Papa Ioan Paul al II-lea. A fost un carnagiu care a inversat sansele in cel de-Al Doilea Razboi Mondial, prin amploarea fortelor participante, spatiul geografic intins, dar mai ales din cauza gerului si a viscolului puternice, temperatura fiind aproape tot timpul cuprinsa intre -25°C si -40°C. Frigul a pus stapanire pe viata a sute si mii de militari, care, in lipsa tinutei de iarna, a hranei si a conditiilor de adapostire, au inghetat in pozitiile de lupta, la Cotul Donului, la Stalingrad, ori in satele sarace din Stepa Calmuca, locuite de cazaci, tatari si rusi.
Aliata cu Germania, tara noastra a participat, atunci, la Stalingrad, cu Armata 3 (comandant: generalul Petre Dumitrescu), cu un efectiv de 143.296 de militari; Armata 4 (comandant: generalul Constantin Constantinescu Klaps), cu un efectiv de 75.125 de militari; Gruparea Aeriana de lupta, subordonata Flotei 4 Aeriene germane, cu un efectiv de 34.448 de ofiteri, subofiteri si soldati. Armata 3 romana a fost subordonata Armatei 6 Blindate germane, comandant general Friederich Paulus, iar Armata 4 Romana, Armatei 4 Blindate germane, comandant general Hermann Hodt. „Cele 4 armate, la care se adauga Armata 8 italiana (comandant: generalul Italo Gariboldi) si Armata 2 ungara, constituiau Grupul de Armate ,,B" (comandant: generalul Maximilian Weichs), care aveau misiunea sa puna stapanire pe Stalingrad, Caucaz, pe petrolul din zona Marii Caspice, atat de necesar operatiunilor militare. Misiunea lor era deosebit de grea, in conditiile in care 11 armate sovietice deveneau tot mai puternice in luptele de aparare, mai bine dotate si echipate pentru luptele pe timp de iarna, aveau carburantii si munitiile necesare, cunosteau foarte bine terenul, iar S.U.A. si Occidentul sprijineau din plin URSS cu avioane, tunuri si tancuri". Aflati sub blocada vreme de doua luni, cei 300.000 de locuitori ai Stalingradului au rezistat eroic atat foamei, luptelor de strada si bombardamentelor aviatiei germane. Cele trei capete de pod de la Kletkaia, Serafimovici si Beketovka, de pe malul drept al Donului si al Volgai, favorizau trupele sovietice, in conditiile in care, de regula, acestea ingheata. Acestea si-au asigurat superioritatea in sectoarele de rupere, unde masa blindatelor a fost covarsitoare pentru marile unitati romane, slab dotate cu armament antitanc, si acesta ineficace in mare masura in fata tancurilor sovietice T 34. „O divizie de infanterie romana avea doar 6 piese anticar, care nu puteau perfora blindajul tancului sovietic T 34, iar munitia era insuficienta. Contraofensiva sovietica a fost foarte temeinic pregatita, cu circa doua luni inainte. Multi infanteristi au fost striviti sub senile. Au fost prinse in incercuire 5 divizii romane (Gruparea «Lascar»; Diviziile 5, 6, 13, 14 si 15 Infanterie), a caror rezistenta disperata a fost infranta pana la 25 noiembrie. O alta lovitura s-a dat de catre trupele Frontului Stalingrad, in fasia Corpului 6 Armata (Armata 4 romana), unde, prin evolutia operatiilor ulterioare, au cazut la incercuire Diviziile 1 Cavalerie si 20 Infanterie romane. Au fost incercuite si cele 19 divizii ale Armatei 6 Blindate si 4 Blindate germane, din care 3 tancuri si 3 motorizate. Tragedia trupelor germano-romane a fost agravata de ordinul lui Hitler, de a rezista fara gand de retragere. Acest ordin catastrofal a costat enorm armata germana, care a pierdut 300.000 de luptatori, fiind dusi in prizonierat circa 130.000 de nemti. Incercarile de a iesi din incercuire au fost zadarnice. Operatia de despresurare (Operatia ,«Winter-Gewitter»), declansata la 12 decembrie 1942, la care au participat Armata 4 Tancuri germana (general Hermann Hodt) si Armata 4 romana (general Constantin Constantinescu Klaps), a ajuns pana la 20 de kilometri de trupele Armatei 6 Tancuri germane (general Friedrich Paulus), dar s-au terminat carburantii. Pe de alta parte, generalul F.Paulus nu si-a asumat raspunderea de a incerca iesirea din incercuire prin executarea Operatiei «Donnerschlag», pedepsindu-se pe sine si propriile trupe, pe motivul ca acestea erau la limita capacitatilor fizice.
Pe 2 februarie s-a semnat capitularea. Zilele de 3, 4 si 5 februarie au insemnat dezarmarea si stabilirea convoaielor de prizonieri germani si romani spre lagarele din Rusia sovietica: Krasnogorsk, Suzdal, Voikova, Manastirka s.a. Pierderile in oameni ale Armatei Romane au fost uriase.
Pana in prezent se cunosc vreo cinci cifre, care variaza intre 148.124 si 172.624 de morti, raniti si disparuti. Cifra cea mai palpabila si de mijloc este de 155.010 de militari romani (morti, raniti si disparuti), la care se adauga circa 12.000 de prizonieri romani, dusi in lagarele din Rusia sovietica. Parte din ei s-au reintors cu Diviziile de voluntari «Tudor Vladimirescu» si «Horea, Closca si Crisan», alta parte, care au rezistat vietii de lagar, s-au reintors intre 1948-1958..., iar altii niciodata" (Prof. dr. Colonel Vasile Tutula).
In iunie 1942, in plin razboi mondial, Adolf Hitler a facut o vizita neasteptata in Finlanda! Surpriza a fost totala pentru gazde, care, desi se aflau in razboi cu URSS, nu voiau sa fie percepute de sovietici ca un aliat vasal al Germaniei naziste. La intalnirea dintre cele doua parti, un microfon „uitat" deschis de catre Radioul National din Finlanda l-a inregistrat pe Hitler avand o discutie neprotocolara (!) cu maresalul Mannerheim, ministru de Razboi, ulterior (1944) presedinte al Finlandei. Principalul subiect l-a constituit razboiul contra URSS, dar si importanta strategica, pentru Wehrmacht, a Romaniei. Intalnirea a durat o ora si a avut doua parti. In prima dintre acestea, care trebuia inregistrata de radio, Hitler a tinut un scurt discurs si un toast in onoarea maresalului Mannerheim. In cea de-a doua parte, urmau sa aiba loc discutii particulare intre Hitler si Mannerheim. Hitler n-a stiut insa ca si acestea au fost inregistrate. (Inregistrarea a fost tinuta secreta in arhivele Radioului finlandez pana in 2004.)
Hitler face o analiza pertinenta a situatiei de pe intreg frontul. Recunoaste ca nu a vrut sa fie prins intr-un razboi pe doua fronturi Vest si Est. Conditiile meteo l-au obligat sa atace Franta in primavara anului 1940, si nu in toamna lui 1939, asa cum ar fi dorit. O alta cauza a intarzierii atacarii URSS a fost ... Italia. Greutatile intampinate de aliatii italieni, atat in Africa, cat si (in special) in Albania si Grecia, au obligat de fiecare data Germania sa sara in ajutorul aliatului, ceea ce a dus la o intarziere si la o scadere a fortei de lupta a Wehrmachtului pe frontul de Est. Hitler mai afirma ca a subestimat puterea si inzestrarea armatei sovietice si ca a vrut sa atace URSS inca din 1940. Momentul hotarator in luarea acestei decizii a fost intalnirea cu ministrul de Externe sovietic, Molotov, din august 1939. Deosebit de interesante sunt referirile lui Hitler la adresa Romaniei. Führerul recunoaste transant faptul ca nici macar nu s-ar fi gandit sa atace URSS fara petrolul romanesc. In lipsa celor  cinci milioane de tone de petrol romanesc, Wehrmachtul ar fi fost blocat. Cosmarul cel mai mare al lui Hitler era legat de o posibila ocupare a Romaniei de catre URSS in vara anului 1940. Insistentele lui Molotov in legatura cu garantia pe care o daduse Germania statului roman l-au facut pe Hitler deosebit de suspicios in legatura cu posibilele intentii agresive ale lui Stalin la adresa Romaniei. Din nefericire, inregistrarea se opreste la momentul in care Hitler ii relateaza lui Mannerheim raspunsul pe care i l-a dat lui Molotov in privinta garantiilor acordate Romaniei: „(...) Am avut pe urma o intalnire cu Molotov atunci, si era foarte clar: Molotov a plecat de la intalnire decis sa inceapa razboiul, iar eu m-am despartit de el cu decizia sa i-o iau inainte, daca e posibil. Caci pretentiile sale aveau ca obiectiv final foarte clar: stapanirea Europei. (...) Pentru ca am avut intotdeauna o frica: ca Rusia va ataca, in mod surprinzator, Romania in toamna tarzie. Pentru a ajunge in posesia surselor de petrol. Iar noi nu am fi fost gata pregatiti in toamna tarzie a lui 1940. Daca, atunci, Rusia ar fi ocupat sursele de petrol romanesti, pai, atunci, Germania ar fi fost pierduta! Cu 60 de divizii  rusesti, treaba s-ar fi facut. Atunci noi nu aveam in Romania forte militare. Guvernul Romaniei ni s-a adresat abia mai tarziu, iar ceea ce aveau ei (armata romana, n. r.) ar fi fost ceva ridicol. Aia trebuiau doar sa-si asigure sursele de petrol. Eu nu puteam sa mai incep un razboi cu armele noastre in septembrie sau octombrie, pai asta ar fi fost imposibil. Nici mutarea armatei catre est nu o aveam inca pregatita. A trebuit mai intai sa punem in ordine armele. Pentru ca, in cele din urma, am avut, desigur, si de suferit sacrificii, in campania din vest. Ar fi fost imposibil sa pornim inaintea primaverii lui 1941. Iar daca rusul ar fi ocupat Romania in toamna lui 1940, si ar fi cucerit sursele de petrol, atunci le-am fi pierdut pe acestea in anul 1941. Noi avem marea productie germana, insa ceea ce inghite numai aviatia, ce inghit diviziile noastre de tancuri sunt totusi cantitati monstruoase. Este un consum care depaseste toate imaginatiile. Fara contributia a cel putin 4 pana la 5 milioane de tone de petrol romanesc, nu am putea duce razboiul. De asta am fost foarte ingrijorat. (n.n. - 5.000.000T combustibil livrate Germaniei reprezinta 500.000 de vagoane; 500.000 x 30 m/ vagon =15.000 Km, lungime egala cu de trei ori distanta dus-intors Germania-Romania.) De aceea si obiectivul meu a fost  de a scurge, prin negocieri, aceasta perioada,  am fost  destul de  puternici sa  raspundem acestor pretentii de santaj.  Pretentiile erau pur si simplu santaj gol-golut. Era un santaj, rusii stiau ca nu avem incotro, ca eram legati in vest, puteau sa obtina de la noi orice prin santaj. (...) Astfel negocierile s-au terminat foarte abrupt. Era vorba de patru puncte. Primul punct, care privea Finlanda, libertatea de a se apara in fata amenintarii finlandeze. (...) Atunci i-am spus ca nu vom mai tolera ca spectatori pasivi un nou razboi la Marea Baltica. M-a intrebat care este pozitia noastra in Romania. Caci noi dadusem garantia. Daca garantia se indreapta si impotriva Rusiei. I-am raspuns atunci ca nu cred ca se indreapta impotriva lor, deoarece... «Nu am auzit niciodata ca ati avea intentia de a invada Romania. Ati spus mereu ca Basarabia va apartine, dar nu ati spus niciodata ca vreti sa atacati Romania». Da, dar zicea el ca doreste sa stie precis daca aceasta garantie ... " (sfarsitul inregistrarii – Fragment din transcriptul conversatiei lui Hitler cu maresalul Mannerheim).
Se poate lesne presupune restul frazei...: „daca garantia va fi respectata"...! si a fost, nu? si inca mai este! Cum ar spune Eminescu, „Alte masti, aceeasi piesa,/ Alte guri, aceeasi gama,/ Amagit atat de-adese,/ Nu spera si nu ai teama"...

MARIANA CRISTESCU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page