Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

De ce România ramâne în urma? (1)



Nu trebuie, desigur, sa coboram in timp pana la Dinicu Golescu pentru a percepe acuitatea intrebarii. Este destul sa-l citim pe Eminescu, cel care observa adesea superficialitatea devenita obisnuinta la Carpati:
“Nerabdatori cum suntem, nu ne-am deprins a cunoaste cum ca lucrurile luate din temei ar fi si mai trainice, si mai folositoare si, totodata, cu mult mai ieftine decat multimea de forme goale care, neavand inteles si utilitate, cer mereu munca de Sisif de a fi recunoscut” (Eminescu, Opere, IV, Publicistica, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 200, p. 449). Mai tarziu, Eminescu adauga: “tara care, prin activitatea institutiilor ei, incurajeaza ignoranta, neconsecventa, lipsa de caracter, ba le decoreaza chiar, dovedeste ca e in descompunere” (V, p. 29).
Dar acestea, se poate obiecta, tin de un trecut indepartat. Numai ca, intre timp, Romania nu a incetat sa ramana in urma. Bunaoara, in 1907, tara era ravasita de ultima rascoala a taranilor din Europa. Dupa Primul Razboi Mondial Romania ramasese ultima tara care emancipa evreii, iar in anii treizeci, sub guvernul Goga - Cuza, in tara se adoptau intre primele legi rasiale din Europa.
Nu au lipsit, desigur, izbanzi, dar tara a continuat sa apartina inapoierii. In vremuri mai noi, Romania a fost ultima din blocul sovietic care s-a eliberat, in 1989, si printre ultimele care au facut reformele indispensabile si au fost primite in Uniunea Europeana si NATO. In 2009-2011, Romania a luat cele mai gresite masuri anticriza, iar acum a apucat vartos ultimul loc in Europa comunitara la productivitatea muncii, venituri, nivel de trai si locul de frunte la datorii fara acoperire, la preturile produselor si la bolile cardiace. Opinia internationala este, astazi, univoca: Romania este printre cele mai sarace tari ale Europei, cu o conducere nepriceputa si corupta.
Sa ne plasam, insa, in istoria recenta (asa cum am facut, de astfel, in volumul de prelegeri pe care le-am sustinut la München si Viena: Die Kulturelle Wende, Cluj, University Press, 2005). stim ca in tarile din Europa Rasariteana a avut loc, intre cele doua razboaie mondiale, o dezbatere cu privire la calea de urmat. Raspunsurile au fost variate, intre optiunea pentru specificul national, la un capat al spectrului, si optiunea pentru sincronizare neintarziata cu Occidentul, la celalalt capat. Al Doilea Razboi Mondial a pus capat acestei dezbateri. Dupa razboi, marxismul rasaritean s-a considerat nu numai doctrina a emanciparii sociale, dar si vehicul al suprimarii evidentei ramaneri in urma a Europei Rasaritene fata de Occidentul dezvoltat.
Cetatenii tarilor Europei Centrale si Rasaritene au optat in 1989 pentru abandonarea socialismului rasaritean in favoarea societatii deschise. Aceasta optiune a fost nu doar una politica, pentru un sistem ce permitea libertatile individuale, ci si o optiune economica si sociala motivata de imprejurarea, din nou evidenta, ca nici politica postbelica nu a suprimat ramanerea in urma a tarilor respective fata de Occident.
Esecul marxismului rasaritean de a scoate tarile Europei Rasaritene din inapoierea istorica fata de Occident a dus la relansarea intrebarii: de ce au ramas in urma tarile din Europa Rasariteana? Comunismul invocase ritual, ca raspuns, “egoismul burgheziei autohtone”, care nu si-ar fi sacrificat interesul pentru obtinerea profitului cu investitii reduse, si “imperialismul” marilor puteri, care s-ar fi preocupat de asigurarea dominatiei in detrimentul dezvoltarii zonei. In 1989, aceasta argumentare s-a prabusit, pierzandu-si plauzibilitatea.
Intre timp, s-au profilat noi raspunsuri la intrebare. Astazi, in orice caz, concureaza pe acest teren: adamsmithonismul - conform caruia orice popor va folosi oportunitatile de a se afirma de indata ce nu va mai fi impiedicat sa o faca; nationalismul - dupa care natiunile se dezvolta ele insele din momentul in care nu mai sunt controlate de forte straine; mondialismul (world system theory) - ce repune accentul pe efectele redistributive ale structurarii economice mondiale; teoria modernizarii - ce scoate in relief dependenta dezvoltarii de decizii interne in favoarea unei modernizari neinjumatatite. In acest context, o analiza precisa a devenit, din nou, indispensabila pentru cei care traim in Romania. Motivul este simplu: nu numai dupa comunism, dar si dupa revenirea in Europa unita tara noastra nu a incetat sa ramana in urma. Sa largim insa cercetarea.
Andrei Marga


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page